Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile,

sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare. n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze, chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta . Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul);

Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.
3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective.

Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2 - Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2 Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus, alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri. Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta. Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie. Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.): Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente). Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata.

Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior). Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile, sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare. n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze, chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se

vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta . Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul); Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o

dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.

3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective. Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2 - Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2 Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus, alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri.

Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta. Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie. Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.):

Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente). Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata. Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior). Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile, sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor

stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare. n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze, chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta . Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul); Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului

Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.
3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective. Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2

- Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2 Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus, alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri. Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta. Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie.

Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.): Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente). Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata. Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior).

Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile, sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare. n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze, chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si

consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta . Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul); Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.
3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n

timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective. Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2 - Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2 Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus, alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri. Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta.

Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie. Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.): Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente).

Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata. Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior). Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile, sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare.

n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze, chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta . Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul); Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a

nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.
3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective. Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2 - Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2

Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus, alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri. Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta. Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie. Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si

lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.): Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente). Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata. Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior). Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul

saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile, sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare. n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze, chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta .

Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul); Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.
3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de

consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective. Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2 - Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2 Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus, alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri. Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta. Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la

unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie. Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.): Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente). Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii

alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata. Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior). Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi Bazele generale ale nvatarii exercitiilor de atletism La baza diferitelor exercitii specifice probelor atletice si nu numai, stau alergarile, sariturile si aruncarile. De altfel, alaturi de alte exercitii, acestea mai sunt denumite de specialistii domeniului nostru si ca deprinderi utilitar aplicative, folosite n majoritatea exercitiilor din activitatea sportiva. 1.1. Etapele nvatarii exercitiilor atletice. nvatarea exercitiilor specifice presupune parcurgerea unor stadii n lumina principiilor generale cunoscute ale pedagogiei: de la usor la greu, de la simplu la complex etc. De asemenea sunt implicate metodele generale: explicatia, demonstratia, executarea repetata, corectarea greselilor etc. n acest sens avem etapa de initiere, de consolidare si de perfectionare. n etapa de initiere, subiectii vor face cunostinta cu exercitiul pentru prima oara. n prealabil exercitiul va fi explicat. Pentru aceasta, expunerea va fi ct mai clara si la obiect, punndu-se accentul pe momentele esentiale din executie. Diferitele forme iconografice, prezentate n sala de curs: diagrame, grafice, poze,

chinograme, filme etc. sunt binevenite. De altfel toate aceste forme de prezentare vor fi aplicate n toate etapele nvatarii. Apoi se trece la demonstrarea elementului tehnic respectiv. Exercitiul va fi executat de catre profesor sau de catre un subiect mai avansat, care sa reuseasca sa redea la parametrii spatio - temporali reali ntreaga derulare a exercitiului. Se va crea o imagine ct mai fidela cu ceea ce au de realizat n continuare. Demonstrarea unei faze sau a exercitiului n ansamblu va face obiectul si n celelalte etape, ori de cte ori este necesar. Executarea exercitiului se va realiza dupa parcurgerea celorlalte faze anterioare. Se are n vedere parcurgerea (acolo unde este cazul), a exercitiilor pretehnice si/sau a exercitiilor de ncalzire specifica. Acestea din urma se vor repeta, att ct este necesar pentru buna desfasurare a exercitiului global. Executarea repetata a exercitiului este un obiectiv prioritar etapelor urmatoare ale nvatarii. Corectarea greselilor este de fapt cheia ntregii strategii metodice, acestea fiind de o importanta majora n primele doua etape ale nvatarii (initiere si consolidare). Accentul tehnic si/sau corectarea eventualelor greseli se va realiza pe unul maxim doua probleme la o executie sau o salba de repetari. De asemenea sa va corecta ncepnd cu greseala tehnica cea mai importanta . Etapa consolidarii, numita si etapa fundamentala, are drept obiectiv principal nvatarea mecanismului de baza si a verigii principale. n aceasta etapa se repeta exercitiul sau structuri (parti) din exercitiul respectiv, n vederea nsusirii adecvate a deprinderii. Astfel se foloseste cu precadere metoda globala, iar cnd exercitiul este complex metoda algoritmica (pe parti sau fragmentara). n timpul nvatarii se vor avea n vedere urmatoarele aspecte: Completarea exercitiului cu celelalte verigi ale deprinderii; Posibilitatea executarii exercitiului n forma sa globala; Compatibilizarea cerintelor tehnice cu cele motrice (mbunatatirea conditiei fizice acolo unde este cazul); Executarea globala sau partiala n conditii usurate n vederea retinerii aspectelor tehnice de baza; Eliminarea greselilor de executie, ncepnd cu cele principale. n finalul etapei subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiul n conditiile tehnice ct mai apropiate de modelul concursului Etapa perfectionarii, denumita si etapa finala, are drept obiectiv principal executarea exercitiului global n conditii eficiente, n vederea obtinerii unor performante nalte. Nu se poate face o delimitare n timp a nceperii acesteia, aceasta etapa ncepnd imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic nvatat. Caracteristic acestei etape este naltul grad de individualizare a exercitiilor folosite. Executia tehnica va fi realizata pe fondul dezvoltarii calitatii motrice dominante. Se vor mbunatatii si celelalte calitati motrice participante n stereotipul

dinamic, dar nu se va neglija n nici un caz calitatea dominanta. Pe parcursul acestei etape se va avea n vedere urmatoarele: Eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din cmpul atentiei; Conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica, tactica, motrica, psihologica) n vederea obtinerii celor mai nalte performante; Promovarea autoreglarii, autoconducerii n pregatire; Colaborarea permanenta cu profesorul-antrenor, pentru depasirea problemelor de orice natura aparute; Folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire (si mai ales pe cele moderne) n vederea obtinerii succesului scontat. 1.2. Sitematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. n literatura de specialitate sunt multe criterii de clasificare a exercitiilor: dupa natura acestora, dupa scopul urmarit, dupa calitatea motrica pe care o dezvolta, dupa etapa de pregatire, etc.
3

Vom ncerca o delimitare a exercitiilor dupa etapa de nvatare n care ne aflam. Ca regula generala, n timp ce naintam n nvatare (de la initiere spre perfectionare), toate exercitiile folosite anterior se pot folosi si la etapa urmatoare, dar binenteles ele vor fi trecute n alte categorii si de obicei numarul de repetari scade. Astfel avem pentru etapa de initiere exercitii introductive, exercitii pretehnice si exercitii speciale, pentru etape de consolidare exercitii fundamentale si exercitii tehnice, iar pentru etapa de perfectionare pe lnga exercitiile enumerate si exercitiile suplimentare. Exercitiile introductive ajuta la formarea mecanismului de baza si la acomodarea cu diferite obiecte (mai ales la aruncari). Exercitiile pretehnice sunt parti din tehnica propriu-zisa si ajuta la nsusirea verigii principale. Exercitiile speciale sunt exercitii ce slujesc dezvoltarii calitatilor motrice. Ele iau denumirea calitatii motrice respective si sunt adaptate pe probe. Exercitiile fundamentale sunt exercitii mai simple dect procedeul tehnic de nvatat si ajuta la formarea stereotipului dinamic. Ele sunt parti componente ale algoritmului de nvatare a tehnicii respective. Exercitiile tehnice sunt executiile globale ale exercitiului si au rolul de consolidare a tehnicii respective. Exercitiile suplimentare sunt folosite cu precadere n perfectionarea tehnicii si sunt folosite aditional la mbunatatirea stereotipului dinamic sau la dezvoltarea calitatii motrice respective. ntrebari recapitulative: - Care sunt etapele nvatarii exercitiilor atletice ? Raspuns: Sinteze pag. 1 - Etapa de initiere: continut. Raspuns: Sinteze pag. 1-2 - Etapa de consolidare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Etapa de perfectionare: continut. Raspuns: Sinteze pag. 2 - Sistematizarea exercitiilor folosite n pregatirea atletica. Raspuns: Sinteze pag. 2-3 Capitolul 2 Scoala atletismului Poate fi considerata ca o etapa de initiere n nvatarea probelor atletice. Scoala atletismului cuprinde scoala alergarii, a sariturii si aruncarii. 2.1. Scoala alergarii. Aceasta cuprinde urmatoarele elemente tehnice: mersul, alergarea usoara, alergarea n tempo moderat, alergarea pe teren variat, alergarea cu joc de glezne, alergarea cu genunchii sus,

alergarea cu pendularea gambelor nainte din genunchi sus si alergarea cu pendularea gambelor la spate. Foarte important este la nceput nvatarea corecta a respiratiei functie de efortul depus. Coordonarea respiratiei are importanta majora mai ales n alergarile de semifond-fond, copilul n majoritatea cazurilor blocndu-se respirator pe primii 50-100 de metri de alergare. n continuare vom prezenta principalele exercitii de nvatare a respiratiei corecte de efort si a elementelor tehnice enumerate mai sus. Coordonarea respiratiei n efort: De pe loc n formatie de coloana pe unul sau mai multe rnduri (functie de numarul subiectilor), exercitii de respiratie la comanda, pe ritmul specific. Se va intensifica acest timp pe parcurs. Se va impune nca de la nceput inspiratia pe fosele nazale si expiratia pe gura. Acelasi exercitiu din mers din coloana pe unul sau mai multe siruri. Exercitii de respiratie din alergare usoara. Se va insista la ncepatori timp de cel putin 1 an. De asemenea cnd se vor nvata si celelalte forme de alergare, se va insista n continuare la nceput pe o respiratie corecta. Mersul se diferentiaza fundamental de alergare prin faptul ca lipseste faza de zbor, tot timpul deplasarii unul din picioare fiind n contact cu solul. n acest sens viteza de deplasare nu este un criteriu de diferentiere, deoarece exista mers mai rapid dect o alergare, cum este la marsul sportiv unde viteza este mai mare dect la unele variante de alergare. Ca exercitii vom folosi treceri de la mers la alergare si invers, de voie si cu accelerare. Alergarea cu joc de glezna: Pe loc, din linie pe unul sau mai multe rnduri, joc de glezne. Profesorul este situat lateral spate sa vada si sa corecteze exercitiul. Se va insista pe corectitudinea executiei (derularea talpii dinspre pingea spre vrf). Aceeasi executie din deplasare. Exercitiile anterioare executate cu marirea frecventei de executie, fara a se umbla la viteza de deplasare (alergare usoara). Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergarea cu pendularea gambelor napoi:
4

Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se va insista pe lucrul bratelor si pe directia naintenapoi a pendularii gambelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei, fara modificarea vitezei de naintare (alergare usoara). Se va accelera pna cnd tehnica ncepe sa fie alterata de viteza prea mare de repetitie. Exercitii pe loc si din deplasare cu frecventa maxima. Alergare cu genunchii sus: Exercitii pe loc si din deplasare de voie. Se urmareste ridicarea genunchiului pna la orizontala (maxim), usoara aplecare a trunchiului nainte, orientarea pe directia alergarii a genunchiului si lucrul corect al bratelor. Exercitii pe loc si din deplasare cu accelerarea frecventei de executie (alergare usoara). Aceleasi exercitii din frecventa maxima (n conditiile unei tehnici de executie corecta). Alergare cu pendularea gambelor nainte din genunchii sus: Acest exercitiu este recomandat a se executa numai din deplasare, deoarece prin caracteristica acestuia, pe loc s-ar deforma tehnica de executie (lasarea pronuntata pe spate a corpului). La

executia de voie corectam pozitia corpului, a bratelor si foarte important derularea piciorului pe sol (de la pingea spre vrf). Executia accelerata si n frecventa maxima se va realiza numai dupa stapnirea tehnicii de executie. Exercitiile enumerate mai sus se vor executa pe un sol corespunzator (moale dar ferm) avnd n vedere vrsta celor care se adreseaza (copii si juniori n crestere si dezvoltare morfofunctionala). Accelerarea va fi abordata n ambele variante (accelerare uniforma si brusca) cu precizarea ca prima forma va fi folosita prima. Se vor face si exercitii combinate ntre variantele de mai sus. La aceste exercitii se adauga si exercitiile suplimentare care vin sa corecteze unele deficiente de tehnica sau organizatorice (lipsa unui teren adecvat, spatiu restrns, materiale specifice etc.): Exercitii specifice cu ngreuieri (saci de nisip, centuri, alergari cu tragerea unei greutati etc.) Exercitii n conditii variate de teren (nisip, zapada, panta, trepte etc.). Exercitii cu mpingere n perete. Exercitii cu partener (alergare cu opunerea unei rezistente). Alergarea n tempo moderat poate figura foarte bine si la alergarea de rezistenta. Este alergarea cu cea mai larga paleta a intensitatii, de la 50-60% la alergarea specifica marelui fond (maraton) si pna la 85-90% caracteristica alergarii de semifond (800-1500 m.). Consideram ca locul acestei alergari este n cadrul scolii alergarii, ncununnd cu succes ntregul demers al nvatarii acestui element tehnic si anume alergarea. Exercitiile prezentate mai jos vor fi aplicate si celorlalte tipuri de alergare, pentru corectare, binenteles la intensitatile corespunzatoare (pasul lansat de accelerare si pasul lansat de viteza). Alergare pe linia culoarului, pentru subiectii cu deviatii semnificative de la linia alergarii. Pe linia culoarului, alergare pe pingea. Acest exercitiu se adreseaza subiectilor ce alearga mai mult pe toata talpa. Alergare pe toata talpa. Este recomandat subiectilor ce alearga mai mult pe pingea. Alergare tempo moderat pe linia culoarului, cu pendularea gambelor la spate. Se preteaza subiectilor care au o alergare pe spate. Alergare tempo moderat cu genunchii sus, pentru subiectii care alearga mult prea aplecati n fata. Alergare pe partea exterioara a talpii. Exercitiul se recomanda pentru subiectii care au o alergare n X (genunchii n interior). La acest exercitiu, precum si la cel urmator trebuie realizata o supraveghere accentuata pentru ca riscul accidentarii este mai mare. Ca atare se va micsora distanta de alergare si aceasta va creste progresiv. Alergare pe partea interna a talpii. Este recomandat subiectilor ce alearga n O (genunchii n exterior). Distantele de lucru sunt n general cuprinse ntre 50 si 100 m. La toate exercitii din scoala alergarii se va lucra la nceput n linie dreapta, apoi n turnanta si la urma combinat (linie dreapta si turnanta). 2.2. Scoala sariturii. Aceasta cuprinde principalele elemente tehnice: pasul saltat, pasul sarit si pasul saltat modificat (de triplusalt). Acestea sunt elemente de baza n constructia oricarei tehnici din probele atletice de sarituri. Sunt structuri repetitive, cu rol n perfectionarea bataii (ca cea mai importanta faza a unei sarituri atletice), dar si n dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere a detentei. n acest sens ne vom concentra pe

nsusirea temeinica a celor doua tipuri fundamentale de bataie importante n probele atletice: bataia pe blocare specifica sariturii n naltime si bataia pe trecere specifica celorlalte sarituri. Ne vom concentra astfel pe cele doua faze ale bataii si anume: amortizarea si impulsia. Prima data vom nvata sau corecta amortizarea si apoi