Scrisorile din "Lorelei" (Ionel

Teodoreanu)

"Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta,

oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur
credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat
infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui
Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe
umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic.
Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca
ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde
sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti?
Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se
intorc ducand si aducand primavara?
Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi
nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in
preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in
intunericul fara fund..."

"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa

ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate,
dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine,
cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-
ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras
pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii
italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor
cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la
raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

"Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el
cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a
regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre:
numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui
Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant
de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma
duc..."
Cele trei scrisori pe care Lorelei i le-a adresat scriitorului
Bogdan Catul.