1.Caracteristica generala a sistemului farmaceutic.

Din punct de vedere al teoriei sistemelor, sistemul

farmaceutic în Republica Moldova poate fi apreciat ca un subsistem al sistemului de sănătate, fiind la
rândul său un sistem compus, ce constă dintr-o serie de subsisteme, fiecare la rândul său fiind alcătuit
din mai multe elemente specifice, cu anumite trăsături comune ce constituie un întreg organizat. Pentru
fiecare din subsistemele sistemului farmaceutic sunt obligatorii următoarele caracterizări: un scop bine
determinat, intrare în sistem, componenţa lui, ieşire din sistem şi conexiunea inversă. În baza
rezultatelor cercetărilor întreprinse a fost formulată următoarea defini- ţie a sistemului farmaceutic –
totalitatea întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor ce desfăşoară activitate farmaceutică cu
resursele lor materiale, umane, financiare, tehnologice şi informaţionale, scopul final al căror este
asigurarea unei asistenţe farmaceutice eficiente, de calitate înaltă, inofensive şi accesibile. În acelaşi
timp scopul sistemului farmaceutic este supus unui scop ierarhic superior şi anume – realizarea
conceptului “sănătate pentru toţi” promovat de OMS.

2.Subsistemele principale a sistemului farmaceutic. Sistemul farmaceutic are urmatoarele

subsisteme:Fabricarea medicamentelor,aprovizionarea farmaceutica,asistenta farmaceutica a
populatiei,controlul calitatii medicamentelor,reglementarea si coordonarea,controlul activitatii
farmaceutice, stiinta farmaceutica, informatie farmaceutica,cadre farmaceutice. Fiecare din
subsistemele componente exercită funcţia sa concretă, în acelaşi timp ţinând cont şi de scopul general al
sistemului.

3.Sarcina si functiile farmaciilor de acces public. Pentru realizarea sarcinii de bază farmacia exercită
următoarele funcţii: Funcţia de asistenţă cu medicamente. Funcţia de producere. Funcţia de control.
Funcţia de colectare. Funcţia de informare şi promovare a modului sănătos de viaţă. Funcţia medicală.
Funcţia financiar-economică, de evidenţă şi gestiune. Farmacia de acces public este o întreprindere
farmaceutică ce aparţine sistemului ocrotirii sănătăţii destinată şi liber accesibilă publicului larg,
indiferent de locul de trai, care beneficiază de asistenţă farmaceutică în conformitate cu reglementările
legale, inclusiv în cazuri de urgenţe medicale, sarcina de bază a cărei este desfăşurarea activităţii
farmaceutice multilaterale în vederea acordării populaţiei asistenţei oportune şi înalt calitative cu
medicamente, produse parafarmaceutice şi alte produse de uz medical şi de prestare a altor servicii
farmaceutice orientate spre beneficiul populaţiei.
4.Organizarea activitatii farmaciei de acces public. Regimul de lucru al majorităţii covârşitoare a
farmaciilor trebuie să fie organizat în două schimburi cu 6 zile lucrătoare în săptămână, iar unele
farmacii din centrele urbane, municipii – cu 7 zile lucrătoare în săptămână. Totodată activitatea
colaboratorilor farmaciilor se organizează conform “graficului flexibil” reieşind din 5 zile lucrătoare pe
săptămână. Lucrul farmaciilor rurale (săteşti) poate fi organizat reieşind din necesitatea asigurării
asistenţei cu medicamente, luând în consideraţie perioadele şi durata lucrărilor agricole. De aceia
regimul de lucru al farmaciilor rurale, de regulă, se stabileşte separat: a) pentru perioada de primăvară –
vară – toamnă; b) pentru perioada de iarnă. Unul din principiile de bază ale asistenţei cu medicamente
este deservirea populaţiei pe tot parcursul zilei de lucru, iar asistenţa urgentă - în decurs de 24 ore. Cu
acest scop, în farmacii se organizează lucrul de gardă. Structura organizatorică a farmaciilor este stabilită
în dependenţă de volu- 392 mul de lucru, funcţiile concrete pe care ea le realizează şi amplasarea ei în
teritoriu.

5.Reguli de buna practica (GMP). Sarcina de bază a acestei secţii este asistenţa populaţiei şi a instituţiilor
medico-sanitare sau de alt profil cu medicamente preparate în farmacie. Funcţia principală a secţiei de
producere este cea de preparare a medicamentelor conform prescripţiilor magistrale. Afară de aceasta
în secţie se prepară apă purificată, se produc concentrate, semifabricate, medicamente în stoc; din
secţie se livrează medicamente populaţiei şi instituţiilor medico-sanitare; secţia exercită funcţiile de
control, informare, de acordare a ajutorului premedical. ncăperile secţiei de producere includ zona (sau
cabinetul) de primire a reţetelor, sala de receptură, cabinetul analitic de control, spălătorul, camera de
sterilizare a recipientelor, camera de distilare, încăperile (boxa) de preparare a medicamentelor în
condiţii aseptice. Secţia de producere este condusă de şeful de secţie, care poartă răspundere de
respectarea regimului sanitar şi celui farmaceutic în toate încăperile secţiei, de tot lucrul organizatoric
de asigurare a preparării şi livrării medicamentelor de calitate corespunzătoare documentaţiei de
normare a calităţii, de evidenţa corectă a recepturii, de asigurarea integrităţii şi de întocmirea veridică şi
oportună a rapoartelor de gestiune despre circulaţia valorilor materiale.
6.Licentierea activitatii farmaceutice.Licenţierea activităţii farmaceutice reprezintă
autorizarea (permisiunea) de a desfăşura această activitate. Înconformitate cu Legea ocrotirii sănătăţii,
persoanele fizice şi juridice pot exercita activitatea farmaceuticăindependent sau dependent numai
pe bază de licenţă. Licenţa pentru practicarea activităţii farmaceuticeeste un act oficial ce atestă dreptul
titularului să desfăşoare această activitate, pentru o perioadă determinată, cu respectarea obligatorie a
condiţiilor de licenţiere şi cerinţelor stabilite de ministerul sănătăţii.Legislaţia prevede următoarele
principii de bază ale licenţierii: asigurarea egalităţii in drepturi şi a intereselor legitime ale
tuturor intreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor fizice si transparenţa actelor necesare iniţierii
şi,sau desfăşurării afacerii;stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii
Moldova;transparenţa decizională in domeniul licenţierii ;previzibilitatea procesului de licenţiere si
reglementarea materială şi procedurală prin acte legislative a condiţiilor şi procedurilor de licenţiere;
declararea de către solicitantul de licenţă a răspunderii sale pentru respectarea condiţiilor de licenţierela
desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţa;neimplicarea de către autoritatea de
licenţiere a solicitantului titularului de licenţă in procesul deverificare, aprobare a actelor, stabilite de
lege spre recepţionare, verificare sau aprobare, conform principiului ghişeului unic.

7Locul sist. De aprovizionare in procesul de circulat. A medicam. -Sistemul de

aprovizionare cu medicamente ocupă un loc intermediar între în-treprinderile
industriale-producătoare şi reţeaua de farmacii şi instituţii medico-
sanitare.Propriu zis acest sistem include reţeaua de depozite farmaceutice.
Sistemul de aprovizionare farmaceutică mai este nominalizat sistem de
distribuire angrosistă. Sistemul de aprovizionare farmaceutică are ca scop
principal asigurarea pieţei farmaceutice cu un sortiment suficient de
medicamente eficiente, inofensive, de bună calitate şi accesibile pentru
populaţie. Procesul de deetatizare a serviciului farmaceutic realizat în perioada
anilor 1995-1996 a condiţionat crearea sistemului național de
aprovizionarefarmaceutică.
8.Functiile principale ale sistemului de aprovizionare cu medicamente,,
1)încheie contracte cu furnizorii de medicamente şi alte produse farmaceutice
2) efectuează recepţionarea cantitativă, calitativă şi valorică a produselor farmaceutice, depozitarea şi
păstrarea lor adecvată
3)încheie contracte de furnizare şi livrare a medicamentelor şi altor produse farmaceutice către
beneficiari;
4) asigură controlul asupra termenului valabilităţii medicamentelor şi altor produse farmaceutice la toate
etapele: de recepţie, depozitare, păstrare şi livrare a lor către beneficiari;
5)asigură respectarea strictă a sistemului de formare a preţurilor pentru produsele farmaceutice;
6)realizează activitatea de informare şi publicitate referitoare la sortimentul medicamentelor
7) ţine evidenţa şi gestiunea cantitativă şi economico-financiară în conformitate cu volumul de lucru
9.Sursele de aprovizionare cu medicamente
Principalele surse de aprovizionare cu medicamente sunt: producţia autohtonă, importul, donaţiile,
achiziţionările centralizate pentru necesităţi publice şi produsele depozitate în rezerva de stat.
1)Producţia autohtonă de medicamente alcătuieşte doar cca. 15% din volumul pieţei farm
2) Importul reprezintă sursa principală de formare a pieţei farmaceutice a Republicii Moldova
3) Donaţiile au fost o sursă importantă de aprovizionare cu medicamente pe parcursul perioadei de
tranziţie la relaţiile economiei de piaţă.

10. Sarcina si functiile sectiei de stocuri material

Sarcina de bază a secţiei de stocuri materiale este aprovizionarea cu valori materiale atât a farmaciei în
întregime (inclusiv a filialelor) cât şi a instituţiilor medico-sanitare, altor instituţii şi organizaţii.
Secţia de stocuri realizează următoarele funcţii:  de furnizare: întocmirea comenzilor la depozitul
farmaceutic, recepţionarea produselor farmaceutice, livrarea lor altor secţii, filialelor, realizarea acestor
produse instituţiilor medico-sanitare sau altor instituţii;  de depozitare şi păstrare a medicamentelor şi
altor produse farmaceutice, în baza principiilor generale de organizare a păstrării, asigurând integritatea
valorilor materiale.
12) Aprovizionarea farmaciilor
Noţiunea de aprovizionare provine de la franţuzescul “approvisionner” şi semnifică acţiunea de a procura
resurse, în acest caz – produse farmaceutice. În afară de realizarea nemijlocită a funcţiei de aprovizionare,
pentru acest sistem mai sunt caracteristice astfel de funcţii ca: determinarea necesarului de medicamente,
încheierea contractelor cu producătorii de medicamente sau furnizorii intermediari, transportarea,
depozitarea, păstrarea, distribuţia (livrarea “en gros”), importul, exportul etc. Sistemul de aprovizionare
cu medicamente ocupă un loc intermediar între întreprinderile industriale-producătoare şi reţeaua de
farmacii şi instituţii medicosanitare. Propriu zis acest sistem include reţeaua de depozite farmaceutice.
Sistemul de aprovizionare farmaceutică mai este nominalizat sistem de distribuire angrosistă.
Sistemul de aprovizionare farmaceutică are ca scop principal asigurarea pieţei farmaceutice cu un
sortiment suficient de medicamente eficiente, inofensive, de bună calitate şi accesibile pentru populaţie.
Procesul de deetatizare a serviciului farmaceutic realizat în perioada anilor 1995-1996 a condiţionat
crearea sistemului național de aprovizionare farmaceutică.
13) Aranjarea si conservarea medicamentelor si altor produse farmaceutice
Produsele de sanatate din farmacie trebuie aranjate si pastrate astfel incat sa se asigure respectarea
conditiilor legale de acces si de asigurare a calitatii lor pe parcursul depozitarii in farmacie. Aranjarea
produselor farmaceutice include criterii legale, traditionale si practice.In primul rand se aranjeaza pe
categorii de produse, dupa cum urmeaza: medicamente, suplimente alimentare si alimentele cu
destinatie speciala, produsele parafarmaceutice, produsele cosmetice, dispozitivele medicale, etc. In
cadrul categoriei de produse medicamentoase criteriile de aranjare si depozitare vor fi urmatoarele:
activitatea medicamentelor (toxicitatea), modul de administrare, forma farmaceutica, ordinea
alfabetica, termenul de valabilitate, modul de conservare, provenienta, solicitari din partea clientilor,
clasa terapeutica, substanta activa. Produsele din categoria nemedicamentoase vor fi aranjate in functie
de urmatoarele criterii: tipul de produs, firma producatoare si pretul produselor. Conservarea
medicamentelor inseamna pastrarea nemodificata a proprietatilor fizico-chimice si farmacodinamice,
atat ale substantelor medicamentoase, cat si ale formelor farmaceutice care le contin. Medicamentele,
in cursul conservarii, pot suferi modificari datorate factorilor interni (interactiune intre componente) sau
externi (lumina, temperatura, aerul atmosferic, umiditatea, etc.) si datorita procesului de manipulare,
transport, depozitare si preparare. Termenul de valabilitate este perioada in care un medicament,
pastrat in conditii corespunzatoare, isi mentine neschimbate caracteristicile. Produsele farmaceutice
expirate sau degradate sunt considerate deseuri chimice periculoase, din acest motiv acestea trebuie
distruse in conformitate cu legislatia in vigoare referitoare. Personalul din farmacie trebuie sa
supravegheze in permanenta termenele de valabilitate a produselor si calitatea lor .
14) Depozitul farmaceutic,sarcina principal
Conform regulamentului aprobat de Ministerul Sănătăţii, depozitul farmaceutic este o întreprindere ce
aparţine sistemului de sănătate. Sarcina principală a depozitului farmaceutic este aprovizionarea
farmaciilor şi instituţiilor medico-sanitare cu medicamente, produse parafarmaceutice, reactivi chimici şi
alte produse farmaceutice, precum şi cu mobilier şi utilaj farmaceutic şi medical. Genurile de activitate
ale depozitului se specifica în licenţă. Realizând sarcina principală depozitul farmaceutic exercită
următoarele funcţii:  încheie contracte cu furnizorii de medicamente şi alte produse farmaceutice din
ţară şi de peste hotare în vederea creării unui sortiment satisfăcător, ţinând seama de dinamica evoluţiei
procesului terapeutic precum şi de Lista medicamentelor esenţiale aprobată de Ministerul Sănătăţii; 
efectuează recepţionarea cantitativă, calitativă şi valorică a produselor farmaceutice, depozitarea şi
păstrarea lor adecvată în conformitate cu regulile de păstrare, reglementate de Ministerul Sănătăţii; 
încheie contracte de furnizare şi livrare a medicamentelor şi altor produse farmaceutice către
beneficiari;  asigură controlul asupra termenului valabilităţii medicamentelor şi altor produse
farmaceutice la toate etapele: de recepţie, depozitare, păstrare şi livrare a lor către beneficiari;  asigură
respectarea strictă a sistemului de formare a preţurilor pentru produsele farmaceutice;  realizează
activitatea de informare şi publicitate referitoare la sortimentul medicamentelor de care dispune în
conformitate cu prevederile actelor normative ce reglementează această activitate;  ţine evidenţa şi
gestiunea cantitativă şi economico-financiară în conformitate cu volumul de lucru şi prevederile
regulamentelor corespunzătoare; În depozitul farmaceutic este interzisă desfăşurarea altor activităţi în
afara celor prevăzute de regulamentul de funcţionare a depozitului farmaceutic şi indicate în licenţa
eliberată de Camera de Licenţiere.

11)Sarcina si functiile sectiei de producere

Una din funcţiile farmaciei este prepararea şi eliberarea medicamentelor conform prescripţiilor
medicale (forme extemporale) sau sub formă de elaborări. Din an în an volumul procesului de producţie
se reduce. Însă prepararea unor prescripţii sub formă de pulberi, picături oftalmice, forme pentru copii
şi maturi, etc., se mai păstrează. Pentru realizarea acestei funcţii, farmaciile trebuie să dispună de
încăperi speciale destinate acestei activităţi şi de permisiune pentru exercitarea acestei funcţii. De
regulă în astfel de farmacii se organizează o secţie de producere. Sarcina de bază a acestei secţii este
asistenţa populaţiei şi a instituţiilor medico-sanitare sau de alt profil cu medicamente preparate în
farmacie. În farmaciile cu un volum mare de lucru această secţie poate fi organizată ca secţie separată.
Funcţia principală a secţiei de producere este cea de preparare a medicamentelor conform prescripţiilor
magistrale. Afară de aceasta în secţie se prepară apă purificată, se produc concentrate, semifabricate,
medicamente în stoc; din secţie se livrează medicamente populaţiei şi instituţiilor medico-sanitare;
secţia exercită funcţiile de control, informare, de acordare a ajutorului premedical etc. Pentru a îndeplini
aceste funcţii secţia trebuie să dispună de un şir de încăperi şi utilaje pentru asigurarea procesului
tehnologic de preparare a medicamentelor şi controlului calităţii formelor medicamentoase preparate,
Încăperile secţiei de producere includ zona de primire a reţetelor, sala de receptură, cabinetul analitic
de control, spălătorul, camera de sterilizare a recipientelor, camera de distilare, încăperile (boxa) de
preparare a medicamentelor în condiţii aseptice etc. Dacă secţia de producere furnizează medicamente
instituţiilor medico-sanitare, e necesar ca ea să dispună de încăperi de deservire a acestor instituţii:
camera de deservire, camera de primire a bonurilor de comandă, camera de completare şi expediere.
Secţia de producere este condusă de şeful de secţie, care poartă răspundere de respectarea regimului
sanitar şi celui farmaceutic în toate încăperile secţiei. Nomenclatura personalului secţiei de producere
include: şef de secţie, farmacişti, farmacişti-tehnologi, farmacist-analist, laboranţi-farmacişti, divizatori,
infirmiere etc. Pentru specialiştii din secţia de producere, se organizează diverse locuri de lucru: pentru
primirea reţetelor, prepararea medicamentelor şi divizarea medicamentelor, controlul calităţii,
eliberarea medicamentelor preparate etc.
15.structura organizatorica a depozituluiDepozitul farmaceutic este o intreprindere ce apartine
sistemului de sanatate el se fondeaza si se lichideaza in conformitate cu legea.depozitul farmaceutic
poate fi de stat sau privat sub rce forma organizatorica poate fi permis persoanelor fizice sau juridie
.depozitul farm are drept de a constitui filiale ,sarcina principla a D.F este aprovizionarea Farmaciei si
institutiilor medico saitare cu medicamente produse parafarmaceutice ,reactivi chimici ,precum si cu
mobilier utilaje farmaceutice si medicale.D.F are urmatoarele functii:incheie contracte cu furnizorii de
medicamente si alte produse farmaceutice .efectueaza receptionarea cantitativa ,calitativa si valorilor
produselor farmaceutice depozitarea si pastrarea lor ,incheie contracte de furnizare si livrare a
medicamentelor catre beneficiali .asigura controlul asupra valabilitatii a medicamentelor la toate
etapele/pastrare/livrare.asigura respectarea stricta de formare a preturilor p/n produsele
farmaceutice.in D.F este interzisa desfasurarea a altor activitati inafara de cele prevazute de
regulamentul de functionare a depozitului

16 Spatiul depozitului farmaceuticSpatiul depozitului trebuie sa corespunda normelor si regulilor de

constructie.in conformitate cu cerintele securitati incaperile de pastrare trebuie sa fie amplasate la
etajuk 1 cu inaltimea nu mai mica de 3 m.este interzisa incalzirea incaperilor cu aparate electrice trebuie
numai incalzire ctrala.depozitele se inzestreaza cu lavoare in incaperile de depozit podeaua trebuie sa
fie confectionata din material dur iar peretii si podul cu vopsea de emulsie ,in refregerente peretii
trebuie sa fie acoperiti cu teracota .pentru mentinerea aerului curat incaperile de depozit trebuie
inzestrate cu ventilatoare ,temperatura in depozit trebuie mentinuta cu +15 cu o umeditate de 60% iar
in farmacie 22 grade.

17.componenta si suprafetele minime p/n incaperile de pastrare a D.FPentru a urmari parametrii

indicati incaperile trebuie sa fie inzesrate cu termometri si dihrometru ce se fixeaza pe pereti cit mai
departe de instalatiile de inzalzire de inaltimea de 1jumate.m.si la o departatre nu mai putin de 3 m de
la usa .incaperile de pastrare trebuie sa aiba un nr necesar de utilaje suporturi scaunie dulapuri.stilajele
se fixeaza astfel ca sa se afle la distanta de 0,6 m de la pereti 0,5 m de la pod si nu mai putin de 0,25m
de la podea .fata de pereti trebuie ca trecerile sa fie bine iluminate iar distanta dintre stilaje sa fie nu
mai mica de 0.75.pentru pastrarea produsului vegetale remediilor dezinfectante acizilor trebuie sa aiba
canale de ventilare proprii.in incaperile de pastrare a remediilor medicamentoase termolabila trebuie sa
fie instalate fregorifile in Depozitele cu volum volum mic de lucru se folosesc frigidere .D.F trebuie sa fie
situat pe strazi accesibile in ccladiri adecvate cu intrare din artera de circulatie,este interzisa amplasarea
deporitelor in apartamente din blocuri de locuinta ,in incinta institutiilor medicale .in depozite se
vdatoriea depozitului farmaceutica respecta ordinea si curateniea perfecta si are acces doar persoana
angajata.

18Dotarea depozitului Farmaceutic.

Dotarea depozitului farmaceutic. În scopul realizării funcţiilor atribuite depozitului farmaceutic, el

trebuie să fie dotat cu:  mobilier, inventar, utilaj, aparataj, mijloace de transport şi de mecanizare a
muncii, ustensile şi alte obiecte necesare în procesul de transportare şi păstrare a medicamentelor şi
produselor parafarmaceutice;  mijloace circulante: medicamente, produse parafarmaceutice, ambalaj
şi alte active;  documente informative despre medicamentele de care dispune;  Farmacopeea de Stat,
acte legislative şi normative ce reglementează activitatea farmaceutică, literatură informativă în
domeniul farmaciei, formulare şi registre de evidenţă farmaceutică;  utilajul necesar pentru asigurarea
măsurilor antiincendiare.
19conducerea depozitului farmaceuticConducerea depozitului farmaceutic. Depozitul farmaceutic este
condus de farmacist-diriginte. Farmacistul-diriginte şi farmacistul-diriginte-adjunct (după caz) sunt
numiţi în funcţie precum şi eliberaţi de fondatorul depozitului farmaceutic în conformitate cu legislaţia
muncii. Farmacistul-diriginte, farmacistul-diriginte-adjunct, precum şi ceilalţi specialişti încadraţi îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentele aprobate de conducătorul întreprinderii,
elaborate în baza regulamentelor-model, recomandate de Ministerul Sănătăţii. Încadrarea cu farmacişti
şi personal auxiliar se face ţinându-se cont de volumul de lucru al depozitului farmaceutic, programul de
funcţionare precum şi capacitatea valorică a fiecărui cadru în parte.

20receptionarea produselor farmaceutice

funcţia de bază a acesteea este efectuarea controlului operativ la momentul recepţionării produselor
farmaceutice. Personalul secţiei de recepţie poartă responsabilitate de recepţionarea producţiei
farmaceutice şi transmiterea ei în secţiile de depozitare; pentru evidenţa produselor recepţionate
precum şi pentru păstrarea lor. Organizarea eficace a lucrărilor de depozitare depinde în mare măsură
de alegerea corectă a mijloacelor de mecanizare a muncii, utilizarea şi amenajarea raţională a încă-
perilor depozitului. Depozitul îndeplineşte un volum mare de operaţii de transport. De aceia e raţional
de a avea la depozit următoarele tipuri de automobile – autoîncărcătoare: cu macara, cu autoîncărcător
cu bord, cu caroserie detaşabilă, stivuitoare etc. Recepţionarea produselor se efectuează conform regulii
de recepţie după cantitate, calitate şi preţ. Pentru recepţia şi transmiterea producţiei sosite în secţiile
corespunzătoare la depozitul farmaceutic se formează o comisie de recepţie cu un număr nu mai mic de
3 persoane. Preşedintele comisiei de recepţie este şeful secţiei de recepţie, iar la depozitele cu un volum
mic de lucru – nemijlocit – farmacistul-diriginte al depozitului farmaceutic. În componenţa comisiei, intră
şefii de secţii, controlori de calitate. În unele cazuri, în componenţa comisiei se includ reprezentanţi ai
camerei de comerţ sau ai altor organizaţii necointeresate. Toate bunurile materiale ce se recepţionează
la depozit, se supun unui control minuţios. Persoanele, ce înfăptuiesc recepţia producţiei, trebuie să
cunoască bine, regulile de recepţie a producţiei conform calităţii, cantităţii şi preţului, condiţiile de
furnizare de bază şi speciale a producţiei medicale, proprietăţile fizice ale produselor medicamentoase,
formele de livrare precum şi condiţiile contractului de furnizare

21eliberarea medicamentelor de la depozit

Cea mai inportanta sarcina este asigurarea unui proces continu de aprovizionare a farmaciei si
institutiilorsanitare.precesul de aprovizionare include :intocmirea comenzii prezentarea la depozit
intocmirea documentelor de insotire ,pregatirea pentru expediere ,expediere si eliberarea a
medicamentelor catre solicitant .relatiile depozitului cu farmaciile trebuie sa fie legalizate prin contract
de furnizare pe termen de un an. Suplimentar depozitul va mai ţine cont de faptul că nu este în drept să
livreze medicamente întreprinzătorilor ce nu deţin licenţă pentru activitate farmaceutică sau în cazurile
când valabilitatea licenţei a expirat. În deosebi ultima normă se referă la cazurile de livrare a
medicamentelor din grupul toxicelor, stupefiantelor, psihotropelor şi precursorilor. Comanda (cererea)
pentru medicamente poate fi întocmită şi prezentată la depozit în scris, oral sau transmisă prin
mijloacele de comunicare: fax, telefon, modem-direct în sistemul computerizat al depozitului. Principalul
document de însoţire a produselor de la depozitul farmaceutic spre cumpărător este Bonul de expediere
şi transport.

22 receptură, Cantitatea de remedii medicamentoase, eliberate bolnavilor conform

reţetelor şi livrate instituţiilor medico-sanitare conform bonurilor de comandă. Ea
prezintă unul din indicii, ce caracterizează nivelul de satisfacere a cererii în
medicamente şi asistenţei cu medicamente a populaţiei. În dependenţă de destinaţia
medicamentelor eliberate (bolnavilor pentru tratament în condiţii de ambulator sau staţionar),
receptura se împarte în receptură de ambulator şi receptură de staţionar. Receptura de
ambulator caracterizează volumul asistenţei cu medicamente acordat bolnavilor de ambulator
de către farmaciile de acces public şi de către filialele lor. Către această receptură se clasează şi
remediile medicamentoase eliberate gratuit sau cu reducere de preţ conform reţetelor
medicilor. Receptura de staţionar prezintă numărul de remedii medicamentoase livrate
instituţiilor medico-sanitare conform bonurilor de comandă – livrare. Ambele tipuri de
receptură includ în sine receptură individuală (magistrală) şi forme industriale (specialităţi).
Astfel deosebim: 1) receptură de ambulator extemporală (individuală, magistrală); 2) receptură
de ambulator de forme industriale şi elaborări; 3) receptură de staţionar extemporală
(individuală, magistrală); 4) receptură de staţionar de forme industriale şi elaborări

23. Controlul calităţii în farmacie se organizează în următoarele direcţii:

1. Controlul calităţii substanţelor medicamentoase folosite la prepararea
medicamentelor, controlul apei purificate, concentratelor, semifabricatelor,
ustensilelor.
2. Controlul minuţios a reţetelor şi bonurilor de comandă.
3. Controlul calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacie prin efectuarea
tuturor formelor de control farmaceutic intern.
Controlul calităţii medicamentelor este efectuat de: a) farmacişti-analişti; b) farmacişti.

24. Obligatiunile farmaistului analist

să preleve probe pentru analiză şi să efectueze controlul chimic şi fizico-chimic deplin
sau parţial a medicamentelor preparate în farmacii, concentratelor, semifabricatelor,
preparatelor uşor alterabile şi nestabile, apei purificate;
să posede toate metodele chimice, fizico-chimice şi biologice de analiză în conformitate
cu cerinţele documentaţiei analitico-normative;
să posede şi să aplice în practică toate formele de control intern al calităţii
medicamentelor;
în caz de necesitate, să consulte în probleme de organizare a păstrării, tehnologiei de
preparare şi control al calităţii medicamentelor, să controleze respectarea regulilor
tehnologice de preparare a medicamentelor şi a regimului sanitar etc.;
în toate cazurile de depistare a erorilor să informeze farmacistul-diriginte sau
farmacistul-diriginte-adjunct şi să ia măsuri pentru înlăturarea şi omiterea lor;
 să ţină evidenţa lucrului îndeplinit.
Farmacistul-analist are dreptul să interzică eliberarea medicamentului necalitativ, să
trimită orice medicament, pentru efectuarea analize depline, în adresa Laboratorului
pentru Controlul Calităţii Medicamentelor al Agenţiei Medicamentului

25. Calitatea medicamentelor preparate în condiţii de farmacie este condiţionată de

următorii factori:
1 calitatea substanţelor medicamentoase, produselor vegetale sau altor feluri de
materii prime, folosită pentru prepararea medicamentelor;
2 calitatea, precizia şi puritatea instalaţiilor, aparatelor şi utilajelor folosite în procesul
tehnologic de producere a medicamentelor;
3 calitatea, puritatea şi sterilitatea veselei farmaceutice, recipientelor şi ustensilelor;
respectarea cerinţelor regimului sanitar şi farmaceutic;
4 organizarea muncii pe bază ştiinţifică (diviziunea muncii, aprovizionarea locului de
lucru, normarea optimală, stimularea muncii productive etc.);
5 organizarea minuţioasă a primirii reţetelor şi bonurilor de comandă;
6 controlul minuţios al intrărilor de medicamente;
7 starea psiho-fiziologică a farmacistului ce prepară medicamentul;
8 folosirea permanentă a tuturor formelor de control farmaceutic intern al
medicamentelor
26. Tipurile de control farmaceutic intern. În conformitate cu Regulamentul în vigoare
deosebim 6 tipuri de control farmaceutic intern: de recepţie; în scris; organoleptic;
fizic; chimic şi fizico-chimic. de eliberare;
27.Controlul de recepţie. a calităţii medicamentelor se efectuează după aspectul
exterior: verificarea culorii, mirosului, stării de agregare etc. În cazuri îndoielnice privitor
la calitate, medicamentul se supune altor tipuri de control farmaceutic intern sau proba
de medicamente se trimite pentru control la laborato.
. Controlului în scris sunt supuse toate medicamentele preparate în farmacie. La
prepararea formelor medicamentoase conform prescripţiilor individuale şi bonurilor de
comandă ale instituţiilor medico-sanitare se îndeplineşte documentul verificării în scris ,
în care se indică data, numărul reţetei , substanţele medicamentoase folosite şi
cantitatea lor, numărul de doze; se semnează de persoanele, care au preparat, ambalat
şi controlat calitatea medicamentului
28. Controlul organoleptic
Controlul organoleptic. Acestui tip de control sunt supuse toate formele medicamentoase
preparate în farmacie. Se controlează aspectul exterior, culoarea, 421 mirosul, omogenitatea
amestecului, absenţa (sau prezenţa) incluziunilor mecanice în lichide (determinarea purităţii
lichidelor). Omogenitatea pulberilor, unguentelor, supozitoarelor se verifică până la divizarea în
doze în conformitate cu prevederile Farmacopeii în vigoare. Controlul se efectuează selectiv la
fiecare farmacist pe parcursul zilei de lucru dar nu mai puţin de trei forme medicamentoase
zilnic.
29. Controlul fizic, chimic, fizico –chimic
Controlul fizic se efectuează selectiv. Se verifică masa totală sau volumul total al formei
medicamentoase, numărul şi masa unor doze din forma medicamentoasă analizată (nu mai
puţin de 3 doze), fiecare serie de ambalări şi medicamente preparate în stoc (în număr de 3-5
unităţi). Formele medicamentoase preparate conform reţetelor (bonurilor de comandă) -
selectiv, pe parcursul zilei de lucru (nu mai puţin de 10% din numărul medicamentelor
preparate zilnic), formele medicamentoase care vor fi sterilizate - până la sterilizare. Rezultatele
controlului fizic se înregistrează în Registru. Controlul chimic şi fizico-chimic constă în
determinarea identităţii (analiza calitativă) şi determinarea cantitativă (dozarea) substanţelor
medicamentoase (ingredientelor) ce intră în componenţa formei medicamentoase.
30. Controlul calitativ și cantitativ
Controlului calitativ şi cantitativ (controlului chimic şi fizico-chimic deplin) se supun: a) toate
soluţiile injectabile până la sterilizare, iar cele preparate în stoc (serie) şi după sterilizare; b)
picăturile oftalmice şi unguentele cu conţinut de substanţe stupefiante şi toxice. (Conţinutul de
substanţe pentru izotonizarea şi stabilizarea picăturilor oftalmice se determină până la
sterilizare); c) toate formele medicamentoase pentru copiii nou-născuţi (până la 1 lună); d)
soluţiile de acid clorhidric (pentru uz intern), sulfat de atropină şi azotat de argint; e) toate
concentratele şi semifabricatele (inclusiv şi trituraţiile); f) toate medicamentele preparate în
stoc (fiecare serie); g) stabilizatorii utilizaţi la prepararea soluţiilor injectabile şi soluţiile tampon
folosite la prepararea picăturilor oftalmice; h) concentraţia alcoolului etilic în cazul diluării în
farmacie, iar în caz de necesitate şi în momentul recepţiei de la depozit; i) formele
medicamentoase preparate în farmacie conform reţetelor individuale sau bonurilor de
comandă a instituţiilor medico-sanitare se controlează de către farmacist-analist selectiv (nu
mai puţin de 10 forme medicamentoase într-un schimb de lucru). O atenţie deosebită se va
oferi controlului formelor medicamentoase pentru copii, utilizate în oftalmologie, cu conţinut
de substanţe stupefiante şi toxice, soluţiilor pentru clisme curative. Rezultatele controlului
chimic şi fizico-chimic deplin se înscriu în registrul corespunzător. Numărul analizei se indică de
către farmacistul-analist în paşaportul verificării în scris.

31. Controlul soluțiilor injectabile, pentru copii, oftalmice

Controlul soluţiilor injectabile. Controlul calităţii soluţiilor pentru injecţii trebuie să se efectueze
la toate etapele de preparare a lor. Rezultatele controlului pe etape de preparare a soluţiilor
injectabile se înscriu într-un registru special. Rezultatele controlului chimic şi fizico-chimic
deplin a soluţiilor injectabile se înscriu în registru, inclusiv determinarea pH-ului, substanţelor
izotonizante şi stabilizante. În soluţiile injectabile preparate în stoc după sterilizare se
determină pH-ul, identitatea şi conţinutul substanţei active. Pentru control se ia un flacon din
fiecare serie. Controlul soluţiilor injectabile la absenţa particulelor în suspensie până la şi după
sterilizare se efectuează conform prevederilor Regulamentului în vigoare. Concomitent se
controlează calitatea etanşării căpăcelului (dopul de aluminiu nu trebuie să se rotească manual)
şi volumul umplerii flacoanelor. 423 Controlul sterilităţii soluţiilor pentru injecţii se efectuează
în LCCM AM. Soluţiile pentru injecţii se consideră rebutate la necorespunderea lor:
proprietăţilor fizico-chimice, conţinutului particulelor în suspensie vizibile, nesterilităţii, fixării
slabe a căpăcelului de aluminiu, insuficienţei volumului de umplere a flacoanelor. Rezultatele
controlului calităţii medicamentelor se înregistrează în registre speciale. Toate registrele se
numerotează, se şnuruiesc, se contrasemnează cu ştampila farmaciei şi se confirmă prin
semnătura farmacistului-diriginte. După finisarea anului calendaristic, registrele se păstrează
timp de jumătate de an. Pentru aprecierea calităţii formelor medicamentoase extemporale se
folosesc termenii “Corespunde” şi “Nu corespunde” cerinţelor documentaţiei normative în
vigoare. Pentru determinarea caracterului necorespunzător al calităţii se folosesc următoarele
aprecieri:  necorespunzător după proprietăţile fizice;  necorespunzător după identitate; 
necorespunzător după volumul (masa) total sau dozelor individuale;  necorespunzător după
masa fiecărui ingredient. Calitatea necorespunzătoare a formei medicamentoase preparate se
apreciază după următoarele criterii: a) după proprietăţile fizice:  amestecarea şi triturarea
nesatisfăcătoare a ingredientelor din componenţa formei medicamentoase;  puritatea
nesatisfăcătoare a soluţiei; b) după identitate:  înlocuirea greşită a unui ingredient prin altul,
lipsa unui ingredient prescris, prezenţa unui ingredient, ce n-a fost prescris;  folosirea
preparatelor cu acţiune analogică fără indicaţie în reţetă şi pe etichetă; c) devieri în masă sau
volum:  devieri a masei (volumului) totale;  devieri a masei dozelor unitare;  devieri a masei
unor ingrediente. Schimbările în componenţa formei medicamentoase se efectuează numai
conform regulamentelor în vigoare şi se indică obligatoriu în reţetă (etichetă). În caz de absenţă
motivată a unui ingredient în componenţa formei medicamentoase pe reţetă se va indica “sine”
(din latină – fără). La lipsa indicaţiilor menţionate forma medicamentoasă se apreciază ca
“necorespunzătoare”. Schimbările în cantitatea formei medicamentoase preparate se indică
obligatoriu în reţetă (etichetă). 424 Devierile posibile în ceia ce priveşte calitatea formei
medicamentoase pot fi condiţionate nu numai de neglijenţa farmacistului, dar şi de alte motive:
 calitatea medicamentelor, concentratelor, semifabricatelor;  precizia dispozitivelor de
cântărire;  starea tehnică a dispozitivelor de mecanizare a muncii;  deficienţe în procesul
tehnologic de pregătire a medicamentelor. În legătură cu dependenţa calităţii medicamentelor
de factorii sus numiţi, Ministerul Sănătăţii stabileşte normele de devieri admisibile la
prepararea medicamentelor în farmacie. La prepararea formelor medicamentoase extemporale
devierile în masa fiecă- rui ingredient din formele medicamentoase lichide şi unguente nu se
determină după concentraţia, ci reieşind din masa fiecărui ingredient.
32. Aspectele principale de dirijare a activităţii în unităţile farmaceutice sunt: 1. Stabilirea
obiectivelor generale ale unităţii farmaceutice şi aducerea lor la cunoştinţă întregului personal.
2. Prezentarea regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii, precum şi a tuturor
actelor legislative şi normative, în baza cărora se desfăşoară activitatea farmaceutică şi
verificarea cunoaşterii acestora de către tot personalul. 3. Repartizarea optimă a obiectivelor,
autorităţii şi responsabilităţii pentru fiecare post din structura organizatorică a unităţii
farmaceutice. 4. Găsirea metodelor adecvate pentru motivarea personalului. 5. Aplicarea celor
mai eficiente metode de coordonare şi antrenare a personalului pentru îndeplinirea tuturor
obiectivelor. 6. Efectuarea unui control eficient în îndrumarea şi stimularea personalului în
activitatea sa. 7. Evaluarea activităţii desfăşurate în unitatea farmaceutică şi a fiecărui membru
în parte asupra rezultatelor generale şi individuale. 8. Practicarea delegării de sarcini, autoritate
şi responsabilitate.

33. Obligațiunile farmacistului – diriginte:

Farmacistul-diriginte gestionează întreprinderea farmaceutică în baza conducerii unice şi
răspunde de activitatea economico-financiară, administrativă, gospodă- rească şi organizarea
asistenţei cu medicamente a populaţiei şi instituţiilor sanitare. În ordinea stabilită, el încheie
contracte şi reprezintă unitatea farmaceutică în organele de stat, obşteşti şi alte organe,
instituţii, întreprinderi şi organizaţii.
- Încadrează și eliberează din funcție lucrătorii, întreprinderilor farmaceutice.
- Încheie cu angajații contracte colective de muncă.
- În cazurile prevăzute de legislație încheie contracte despre responsabilitatea materială cu
lucrătorii angajați.
- Aprobă graficul de prezență la muncă.
În caz de necesitate farmacistul-diriginte-adjunct îndeplineşte funcţiile prevă- zute pentru
farmacist, şef de secţie sau şef de secţie adjunct al întreprinderii farmaceutice
34 Drepturile farmacistului diriginte:

-are dreptul sa dirijează unitatea farmaceutică în baza conducerii unice şi sa răspunda de activitatea
economico -financiară, administrativă, gospodărească şi organizarea asistenţei cu medicamente a
populaţiei şi instituţiilor sanitare.

-sa se conduce în activitatea sa de legislaţia în vigoare, prezentul regulament, statutul unităţii

farmaceutice respective, documentaţia tehnico-normativă la medicamente şi articole de uz medical,
ordinele şi alte acte normative aprobate de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova precum şi de
regulamentul de ordine interioară a unităţii farmaceutice.

-sa încheie contracte de munca

- sa prezinte unitatea farmaceutică în organele de stat, obşteşti şi alte organe, istituţii, întreprinderi şi
organizaţii.

-sa se informeze si sa fie informati asupra modalitatii de furnizare a medicamentelor cu si fara

contributie personala;

-sa cunoasca conditiile de contractare a furnizarii de medicamente cu si fara contributie personala in

tratamentul ambulatoriu, suportate din Fondul national unic de asigurari sociale.

35 Farmacistul-diriginte este obligat să asigure:

- Asistenţa oportună şi calitativă cu medicamente a populaţiei şi instituţiilor sanitare;

- Organizarea activităţii unităţii farmaceutice subordonate pentru primirea comenzilor, prepararea,

controlul calităţii şi realizarea medicamentelor;

- Aprovizionarea sistematică cu medicamente, produse parafarmaceutice şi inventar a unităţii

farmaceutice;

- Prezenţa întregului sortiment de medicamente şi produse parafarmaceutice în unitatea farmaceutică

pe care o conduce, în limitele nomenclatorului aprobat, respectarea regulilor de realizare şi
eliberare a medicamentelor în conformitate cu regulamentele în vigoare;
- Informarea sistematică şi oportună a conducătorilor şi medicilor instituţiilor sanitare despre
medicamente, cazurile de încălcare a regulilor de prescriere şi administrare a medicamentelor,
precum şi conlucrarea cu personalul instituţiilor sanitare vizând consumul raţional al medicamentelor;

- Respectarea prevederilor Contractului colectiv de muncă, normelor de protecţie a muncii, tehnicii

securităţii şi securităţii incendiare, regimului sanitar;

- Organizarea recepţionării calitative şi cantitative şi a condiţiilor de păstrare a medicamentelor şi

produselor parafarmaceutice în strictă corespundere cu proprietăţile lor şi cerinţele Farmacopeei de
Stat, ordinelor şi altor acte normative ale M.S. al R.M.;

- Integritatea valorilor materiale şi băneşti din întreprinderea pe care o conduce;

- Acordarea primului ajutor premedical în cazuri de urgenţă;

- Controlul asupra lucrărilor legate de construcţia, reconstrucţia şi reparaţia capitală a fondurilor fixe în
conformitate cu documentaţia tehnică;

- Controlul asupra utilizării raţionale a utilajului şi inventarului, stării lor curente şi reparaţiei oportune;

- Selectarea, amplasarea şi utilizarea raţională a cadrelor, educaţia şi organizarea perfecţionării lor

-Evidenţa şi gestiunea prevăzute de normativele în vigoare;

36Obligatiunile sefului filialei :

Secţia este condusă de şef secţie - farmacist cu studii superioare de specialitate, cu o
vechime în muncăde cel puţin 3 ani, în competenţa căruia intra soluţionarea tuturor
problemelor legate de acordarea asistenţei oportune şi înalt calitative cu medicamente
populaţiei.
-Şeful secţiei este numit şi eliberat din funcţie de conducă
torul institu ţiei medico-sanitare publice – în conformitate cu legislaţia muncii.
- Pe lîngă aspectele strict profesionale, şeful Secţiei CMF, iar în lipsa lui alt specialist
desemnat prin ordin, răspunde
şi reprezintă Secţia faţă de orice control autorizat.
-Şeful Secţiei se subordonează direct conducătorului instituţiei medico - sanitare publice -
CMF.
-Şeful Secţiei asigură dirijarea activităţii filialelor Secţiei în cauză
.
37Farmacia de spital.Organizarea activității.Cerințele față de evidență.
Farmacia de spital este o subdiviziune specializată a unităţii medico-sanitare în cadrul căreia
activează. Ea se organizează în funcţie de necesitate pentru asigurarea cu medicamente a
bolnavilor spitalizaţi. Sarcina de bază a farmaciei este desfăşurarea activităţii farmaceutice
multilaterale în vederea acordării bolnavilor spitalizaţi asistenţei oportune şi înalt calitative cu
medicamente, produse parafarmaceutice şi alte produse de uz medical. Farmacia de spital
realizează următoarele funcţii:  în limitele alocaţilor corespunzătoare, în persoana
farmacistului-diriginte, întocmeşte contracte cu furnizorii de medicamente şi de alte produse
medicofarmaceutice necesare pentru satisfacerea cerinţelor unităţii medicale;  efectuează
recepţionarea produselor farmaceutice, depozitarea şi păstrarea lor în conformitate cu regulile
de păstrare reglementate de Ministerul Sănătăţii;  prepară formele medicamentoase
extemporale şi în stoc în conformitate cu prescripţiile medicilor în bonurile de comandă-livrare;
 eliberează medicamentele preparate în farmacie, precum şi cele industriale, alte produse
parafarmaceutice subdiviziunilor unităţii medicale în conformitate cu bonurile de comandă-
livrare;  depozitează şi ţine evidenţa separată a produselor farmaceutice şi parafarmaceutice
procurate din contul surselor alocate şi din donaţiile de medicamente;  la toate etapele
procesului de recepţie – păstrare – producere – livrare a medicamentelor efectuează controlul
farmaceutic intern, asigurând astfel calitatea corespunzătoare a produselor eliberate; 
controlează respectarea regulilor de păstrare, prescriere şi evidenţă a medicamentelor în
subdiviziunile unităţii medicale;  informează personalul medical despre medicamente în toate
aspectele de utilizare, aplicând diverse forme de informare. Ca regulă, farmacia de spital ca
subdiviziune specializată se organizează în unităţile medicale care dispun de 100 paturi şi mai
mult.
Către evidenţă se înaintează următoarele cerinţe: Comparabilitatea indicilor de evidenţă şi cei
de activitate şi din planurile de afaceri, identitatea lor; Oportunitate – prezentarea datelor de
evidenţă şi rapoartelor financiare în anumite termene prestabilite; Exactitate – evidenţa trebuie
să fie precisă, să indice cu precizie toate opera- ţiile economice; Obiectivitate – ca obiect al
evidenţei vor servi numai acele operaţii economice şi de gospodărire care au avut loc;
Plenitudine – informaţia folosită în evidenţă trebuie să fie deplină şi să caracterizeze integru
obiectul de evidenţă; 551 Simplitate şi claritate – evidenţa trebuie să fie accesibilă iar
procedeele de evidenţă simple şi clare de înţeles pentru orice specialist din diferite niveluri de
coordonare şi alţi utilizatori de informaţie; Ieftinitate – această reiese şi este în concordanţă cu
cerinţele de bază ale autogestiunii financiare.
38. Evidența primară-n farmacia de spital. Scopul, sarcinile față de evidență.
Evidenţa tehnico-operativă se foloseşte pentru reflectarea operaţiilor curente de gospodărire
nemijlocit în timpul efectuării lor. Ca pildă de evidenţă tehnicooperativă poate servi evidenţa
reţetelor în registrul de receptură care se îndeplineşte operativ pe măsura primirii reţetelor,
înregistrarea intrărilor de mărfuri, rulajului şi altor tipuri de ieşiri a produselor farmaceutice.
Acest tip de evidenţă se mai numeşte evidenţă primară. Conform concepţiei reformei
contabilităţii evidenţa tehnico-operativă este numită contabilitate de gestiune. Ea reprezintă un
sistem de colectare şi prelucrare a datelor aferente cheltuielilor, costului producţiei (lucrărilor,
serviciilor) şi rentabilităţii întreprinderilor. Aceste date sunt utilizate numai pentru necesită- ţile
interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete ce ţin de gestiune. Contabilitatea
de gestiune nu se reglementează în mod centralizat, ci se organizează în temeiul metodelor şi
procedeelor elaborate de întreprindere în vederea obţinerii unei informaţii necesare pentru
conducere. Datele contabilită- ţii de gestiune nu e neapărat de a fi date publicităţii, deoarece în
multe cazuri ele constituie secret comercial.
Scopul evidenţei este oglindirea, urmărirea, înregistrarea şi controlul neîntrerupt şi sistematic al
proceselor ce au loc în cadrul întreprinderilor, organizaţiilor şi altor unităţi economice pe ramuri
şi pe întreaga economie naţională. Pentru realizarea acestui scop, evidenţa îndeplineşte
următoarele sarcini:  controlul sistematic a îndeplinirii indicilor de activitate, pentru a înlătura
şi omite erorile comise la determinarea acestor indici şi obţinerea datelor iniţiale, necesare,
pentru prognozarea curentă şi de perspectivă;  controlul integrităţii valorilor materiale şi
financiare şi utilizarea lor raţională;  controlul asupra măsurii muncii şi consumului care
înlesneşte reglarea remunerării muncii, disciplinei de muncă şi creşterii productivităţii ei; 
stabilizarea autogestiunii financiare şi recuperării cheltuielilor, evidenţierea rezervelor de
micşorare a cheltuielilor de circulaţie şi producere; sporirea rentabilităţii unităţilor economice.
39. Spațiul farmaciei. Dotarea farmaciei.
Localul farmaciei comunitare trebuie să fie amplasat numai la parterul clădirilor, cu acces liber
şi direct din stradă, cu excepţia celor amplasate în centre comerciale, gări şi aerogări, la care
accesul se poate face şi din incinta acestora.
Localul farmaciei comunitare trebuie să aibă toate dotările necesare, astfel încât să se asigure
accesul potenţialilor pacienţi, inclusiv a persoanelor în vârstă, cu copii sau cu handicap.
Localul farmaciei cu circuit închis trebuie să fie amplasat în spaţii adecvate, evitându-se situarea
lui în vecinătatea secţiilor sau spaţiilor care pot contamina sau influenţa negativ calitatea
medicamentului. Amplasarea farmaciei se va face astfel încât să existe o cale directă de acces
pentru a facilita aprovizionarea cu medicamente.
Farmaciile trebuie să aibă aspectul exterior corespunzător specificului lor de activitate, pentru a
fi uşor identificate şi recunoscute.
Vitrinele farmaciei trebuie să permită o bună vizibilitate în interiorul farmaciei, să fie utilizate
pentru informarea şi educarea populaţiei privind aspectele sanitare şi sociale precum şi pentru
campanii de sănătate publică.
Pe timpul cât farmacia este închisă, trebuie să se afişeze, la loc vizibil, adresele celor mai
apropiate farmacii.
Farmacia şi în special farmaciile care asigură serviciul de noapte trebuie să dispună de un sistem
de securitate care să protejeze atât medicamentele, cât şi personalul.
Este necesar ca în fiecare farmacie să se stabilească reguli în materie de curăţenie, igienă şi de
ventilaţie.
Organizarea spaţiului şi dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel încât să se asigure
desfăşurarea raţională a activităţii, ţinându-se seama de destinaţia fiecărei încăperi, de
legăturile funcţionale dintre ele şi de condiţiile impuse de specificul şi de volumul activităţii.
Spaţiul destinat activităţii de preparare trebuie să fie suficient, iar pereţii, pardoseala,
dulapurile vor fi acoperite cu materiale uşor lavabile.
În organizarea spaţiului se va acorda o atenţie specială oficinei în care are acces publicul.
Atmosfera de lucru din farmacie trebuie să fie calmă, să inspire încredere şi să permită o
comunicare cât mai bună cu pacientul.
Avându-se în vedere că fiecare pacient are dreptul de a discuta în particular cu farmacistul, în
incinta farmaciei se va amenaja un spaţiu de confidenţialitate destinat acestui scop. Spaţiul va fi
astfel organizat încât să permită desfăşurarea unei discuţii confidenţiale, fără riscul de a fi
întreruptă sau ascultată de terţi. Această încăpere va fi amenajată, dacă este posibil, separat de
oficină.
Condiţiile de iluminare, temperatură şi de umiditate de care dispune farmacia trebuie să
răspundă cerinţelor de conservare impuse pentru medicamente sau celelalte produse eliberate
din farmacie, substanţe farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste condiţii vor fi
monitorizate periodic.
Toate produsele trebuie să fie depozitate în ambalaje originale. În cazuri particulare, când
pentru anumite produse se impune transferarea acestora în alte recipiente, acestea trebuie
etichetate corect şi complet şi trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica contaminarea
lor.
În farmacie se vor asigura ordine şi curăţenie desăvârşite, stabilindu-se reguli şi responsabili
privind asigurarea igienei şi ventilaţiei corespunzătoare.

Dotarea farmaciei.
În scopul realizării funcţiilor atribuite, farmacia se dotează cu:  mobilier farmaceutic, inventar,
utilaj, aparataj, mijloace de mecanizare a muncii, ustensile şi alte obiecte necesare în procesul
de producţie, controlul calită- ţii şi de păstrare a medicamentelor şi produselor
parafarmaceutice, legătură telefonică internă şi externă, se utilizează seturi de mobilier
standard;  aparataj şi reactivi chimici necesari pentru efectuarea controlului calităţii
substanţelor şi preparatelor medicamentoase achiziţionate şi livrate de farmacie; 
Farmacopeea de Stat, acte legislative şi normative ce reglementează activitatea farmaceutică,
literatură informativă în domeniul farmaciei, formulare şi registre de evidenţă farmaceutică,
tabele informative ale solubilităţii, sterilizării, antidoturilor, dozelor maxime etc.;  stocuri
minime de vaccinuri şi seruri stabilite de Ministerul Sănătăţii;  utilaj necesar pentru realizarea
măsurilor antiincendiare. Din instalaţiile folosite pe larg pentru mecanizarea muncii fac parte: 
dispozitive pentru spălarea veselei farmaceutice, ambalajului, materialelor de etanşare; 
instalaţii volumetrice pentru prepararea soluţiilor;  materiale şi instalaţii de filtrare;  instalaţii
şi aparate pentru divizări;  aparate şi instalaţii pentru obţinerea şi transportarea apei
purificate;  instalaţii şi aparate pentru sterilizare;  instalaţii şi aparate pentru controlul calităţii
formelor medicamentoase preparate şi altele.

40. Achizitionarile centralizate de medicamente

Cuvântul achiziţionare provine de la verbul a achiziţiona ce semnifică – a procura produse şi materiale în
cantităţi mari (a colecta). În cazul de faţă prin achiziţionări de medicamente se subînţelege procurarea
lor pentru necesităţile unităţilor medico-sanitare de stat cu utilizarea banilor publici. În conformitate cu
Legea privind achiziţiile publice pentru necesităţile statului, reglementarea de stat şi coordonarea
interramurală în domeniul achiziţiilor pentru necesităţile statului este efectuată de Agenţia Achiziţii
Publice (AAP). Procedurile de achiziţie cu bani publici se efectuează de către grupuri de lucru organizate
în cadrul autorităţilor administraţiei publice. Modul de desfăşurare a achiziţiei publice de medicamente
şi alte produse de uz medical pentru necesităţile sistemului de sănătate din contul mijloacelor bugetului
de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, mijloacelor speciale ale instituţiilor publice,
mijloacelor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, împrumuturilor externe raportate la
datoriile de stat directe sau garantate este reglementat de Legea menţionată anterior şi de
Regulamentul privind achiziţionarea de medicamente şi alte produse de uz medical pentru necesităţile
sistemului de sănătate aprobat de Guvernul Republicii Moldova. Achiziţiile publice centralizate de
medicamente şi alte produse de uz medical, se petrec separat pe următoarele grupe: medicamente,
materiale de pansament, seringi şi dispozitive pentru perfuzie, produse dezinfectante, vaccinuri şi seruri.
Organizarea şi desfăşurarea la nivel naţional a achiziţiilor publice centralizate de medicamente şi alte
produse de uz medical necesare instituţiilor medicale se efectuează de către Agenţia Medicamentului.
Procedura principală de atribuire a contractelor de achiziţii publice a medicamentelor şi altor produse de
uz medical este licitaţia deschisă. Licitaţia deschisă (publică) pentru achiziţia de medicamente şi alte
produse de uz medical se organizează într-o singură etapă, când participă un număr nelimitat de
ofertanţi, care îndeplinesc condiţiile de calificare, impuse prin documentele de licitaţie.

41.Locurile de munca. Dotarea farmaciei

Se doteaza cu mobilier farmaceutic,utilaj,aparataj,mijloace de mecanizare,reactivi chimici necesari pt
efectuarea controlului calitatii substantelor si preparate lor medicamentoase,farmacopia de
stat,acte,norme, regulamente,stocuri minime de vaccinuri si seruri stabilite de M.S,utilaj necesar pt
realizarea masurilor antiincendiale,alte obiecte necesare in procesul de transportare si pastrare a
medicamentelor si produselor parafarmaceutice,documente informative despre medicamnte de care
dispune ,literature infromativa in domeniul farmaciei,formulare si registre de evidenta farmaceutica
Din instalatiile folosite pe larg pt mecanizarea muncii fac parte:
1. Dispositive pt spalarea veselei farmaciei,ambalajelor materialelor de etansare
2.instalatii volumetrice pt prepararea solutiile materiale si instalatii de filtrare si aparate pt divizari
3.aparate si instalatii pt obtinerea si transportarea apei purificate
4.aparate si instalatii pt controlul calitatii fomelor medicamentelor preparate

42.Evidenta medicamentelor si altor produse farmaceutice si parafarmaceutice in farmacia de spital.Farmacia de

spital se doteaza cu mobilier farmaceutic,inventar,utilaj,aparataj,mijloace de mecanizare,aparataj si reactivi
chimici,acte,regulamente,stocuri minime de vaccinuri si seruri stabilite de Minister si utilaj necesar pentru
realizarea masurilor antiincendiare.In farmaciile de spital,sectii si contabilitatea spitalului se tine cont evidenta
urmatoarelor valori materiale: medicamente,preparate ale singelui si componentelor lui;materiale pentru
pansament si auxiliare; seringi si sisteme de unica folosinta.

43.Organizarea procedurilor de achizitie publica.Persoana gestionara verifica corespunderea cantitatii

medicamentelor si articolelor de uz medical intrate in farmacie cu datele indicate in documente de insotire.Pentru
cazurile in care farmacistul-diriginte dupa receptionare constata lipsa sau deteriorari de valori ce nu pot fi
inlaturate el va sesiza imediat conducerea institutiei care cel mult 24 ore va desemna o comisie speciala ce va
verifica si stabili cauzele ce au condus la situatia respectiva.Eliberarea medicamentelor din farmacii pentru bolnavii
spitalizati se face in baza bonurilor de livrare sau fiselor de prescriptie.Farmacia de spital va organiza lucruri de
perfectare a etichetelor si eliberarea medicamentelor astfel incit comenzile executate sa contina numele
bolnavului.Corectiile ce vizeaza cantitatea ,ambalajul si dozarea medicamentelor si articolelor de uz medical sunt
strict interzise.

44.Evidenta cantitativa in farmacia de spital. In farmacii si sectii se tine evidenta cantitativa a urmatoarelor valori
materiale: alcool etilic,substante toxice;substante stupifiante;medicamente;preparate ale singelui;preparate noi
destinate pentru testari clinice si implimentare in practicaconform directivelor Ministerului Sănătăţii; ambalaj. În
cadrul instituţiilor medico-sanitare activează o Comisie desemnată de către conducătorul instituţiei,
ce controlează secţiile (cabinetele), condiţiile de recepţio-nare, modul de păstrare şi de evidenţă a
medicamentelor şi altor produse medico-farmaceutice. În unităţile medico-sanitare, ce dispun de
farmacii, valorile materiale se su-pun evidenţei sumare şi cantitative în contabilitate, în farmacie şi
în secţii (cabine-te) conform preţurilor de achiziţie (procurare). În cazul recepţionării
medicamentelor primite sub formă de donaţii, evidenţă se va efectua separat în indici naturali şi
valorici. În cazul primirii medicamentelor şi articolelor de uz medical sub formă de donaţii, fără
indicaţia preţurilor, ele se evaluează la preţurile produselor respec-tive existente în farmacie sau ale
celor similare. Aceste medicamente se păstrează în farmacie separat; evidenţa lor se ţine într-un
registru separat..Evidenta medicamentelor (cantitativa) se tine zilnic intr-un registru special
numerotat,sigilat,semnat,stampilat,semnat de contabil sef.

45.Farmacovigilența.Farmacovigelența se definește ca un sistem de colectare, stocare, evaluare

științifică și apreciere a reacțiilor adverse ale medicamentelor, precum și raportarea lor către autoritățile
competente în scopul supravegherii permanente a raportului beneficiu-risc și adoptării măsurilor ce se
impun. În Republica Moldova este stabilită următoarea periodicitate de prezentare a PSUR:primii 2 ani
de la înregistrare – de 2 ori pe an ;următorii 3 ani – anual; ulterior – la momentul înregistrării repetate
cu periodicitatea de 5 ani.Medicii şi lucrătorii medicali ai instituţiilor medico-sanitare din Republica
Moldova, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să raporteze în adresa Agenției
Medicamentului orice reacţie adversă a medicamentelor sau altor produse farmaceutice utilizate în
ţară, completând fişa de comunicare a reacţiilor adverse. Efectele adverse grave trebuie anunţate timp
de 48 ore de la debut, iar celelalteefecte adverse – timp de 15 zile. Specialiştii farmaciilor sunt obligaţi
de a comu-nica reacţiile adverse, completând fişa de comunicare a reacţiilor adverse “Pacientul
comunică”.Secţia farmacovigelență și utilizare rațională a medicamentelor în cadrul AM efectuează
periodic expertiza informaţiilor prezentate pentru aprecierea siguranţei remediilor medicamentoase şi
altor produse farmaceutice. În cazul depistării reacţiilor adverse necunoscute anterior, Secţia FV/URM
informează Comisia Medicamentului şi Ministerul Sănătăţii despre acestea, în vederea suspendării sau
retragerii autorizaţiei preparatului până la primirea rezultatelor studiului clinic suplimentar şi evaluării
specializate în scopul aprecierii siguranţei produsului farmaceutic. În baza informaţiilor prezentate de
Agenției Medicamentului Ministerul Sănătăţii decide suspendarea sau retragerea autorizaţiei
medicamentului în Republica Moldova.

11.Sistemul de formular. Sistemul de formular este un proces ce include: selectarea de către

specialişti a celor mai eficiente, accesibile şi inofensive medicamente dintre cele prezente pe piaţa
farmaceutică, elaborarea şi difuzarea informaţiei obiective despre aceste medicamente,
instruirea personalului unităţilor medico-sanitare, monitorizarea conformităţii utilizării
medicamentelor, precum şi adoptarea de măsuri pentru prevenirea şi corectarea erorilor
farmacoterapiei.
Sistemul de formular permite specialiştilor medici şi farmacişti să rezolve problemele ce ţin de:
resursele financiare limitate pentru achiziţionarea medicamentelor;
majorarea permanentă a numărului de alternative farmacoterapeutice;
prescrierea şi utilizarea incorectă a medicamentelor;
prezenţa pe piaţa farmaceutică a medicamentelor neeficiente şi ofensive;
absenţa informaţiei veridice şi obiective despre medicamente;
costului majorat al achiziţionărilor neîntemeiate, al păstrării unor cantităţi excesive de
medicamente;
Sistemul de formular elaborat şi implementat conform conceptului notoriu poate solda cu
următoarele beneficii pentru întreaga ramură a sănătăţii publice:
excluderea medicamentelor ofensive şi neeficiente contribuie la micşorareamorbidităţii şi
mortalităţii;
micşorarea numărului denumirilor de medicamente achiziţionate contribuie lareducerea
cheltuielilor sau la majorarea cantităţilor ce pot fi achiziţionate;
prin excluderea medicamentelor ofensive şi neeficiente se obţine micşorareaduratei
tratamentului şi de internare în staţionar.
disponibilitatea listei de medicamente utilizate în spital permite întocmireaprogramelor de
instruire cu scop determinat, precum şi culegerea unui volummai deplin de informaţie;
12.Conceptul farmaciei clinice.Creşterea furtunoasă a arsenalului de medicamente pe care trebuie
să le cunoască un medic, apariţia unui volum enorm de informaţie despre medicamente, creşterea
complicaţiilor farmacoterapiei şi alţi factori condiţionează dificultăţi din ce în ce mai evidente pentru
medicii-practicieni, iar concomitent şi probleme serioase pentru consumatorii de medicamente.
Complicaţiile farmacoterapiei devin din ce în ce mai frecvente.În aceste condiţii, în a doua
jumătatea a secolului XX, în toate ţările dezvolt ate precum şi în multe ţări în curs de dezvoltare a
luat naştere o nouă ramu ră a farmaciei - farmacia clinică. A apărut şi specialistul respectiv -
farmacistul-clinician.În declaraţia Societăţii Americane a farmaciştilor-clinicieni se aprobă urmă-
toarele atribuţii pentru această funcţie:
pregătirea “istoriei” terapiei medicamentoase a bolnavilor;
controlul asupra terapiei medicamentoase;
instruirea şi consultarea bolnavilor în domeniul medicamentelor;
participarea la acordarea ajutorului medical de urgenţă;
consultări pe probleme de alimentare parenterală;
consultări pe probleme de farmacocinetică;
selectarea metodei de terapie medicamentoasă pentru fiecare bolnav;
evidenţa şi curaţia bolnavilor cronici;
participarea la testări clinice;
controlul livrării medicamentelor în saloanele spitalului;
controlul regimului de administrare a medicamentelor;
participarea la perfecţionarea cunoştinţelor personalului medical, farmaceutic şi mediu de
specialitate în domeniul medicamentului.
Suplimentar la aceste funcţii farmaciştii-clinicieni din multe ţări europene sunt responsabili de
calitatea medicamentelor, controlul chimic, fizico-chimic şi microbiologic al medicamentelor
preparate, participă la aprobarea medicamentelor noi, pregătesc informaţia despre medicamente
pentru prezentare.Direcţia principală de dezvoltare a farmaciei clinice în ţările avansate este
specializarea în domenii concrete de activitate farmacoterapeutică: psihiatrie, pediatrie, geriatrie,
oftalmologie, oncologie, endocrinologie, cardiologie etc.În vederea perfecţionării procesului de
farmacoterapie în instituţiile medicosanitare şi a educaţiei populaţiei în domeniul consumului de
medicamente, în Republica Moldova, din a.1998 a început pregătirea specialiştilor în domeniul
farmaciei clinice – farmaciştilor-clinicieni.Ministerul Sănătăţii a inclus farmacistul-clinician în
nomenclatura specialită-ţilor şi a posturilor farmaceutice şi a aprobat regulamentul-tip despre
farmacistulclinician.

13.Principiile reformarii sistemului asistentei medicale.

-respectarea valorilor fundamentale in acordarea asistentei medicale a populatiei.
-finantarea stabila,reorganizarea,managmentul si asigurarea asistentei medicale necesare.
-orientarea spre asistenta medicala primara accentuind sarcinile de prevenire si profilaxie a
maladiilor.
-coordonarea eficienta a serviciilor primare.
-acordarea asistentei medicale calificate cu utilizarea tehnologiilor moderne care va avea ca scop
principal ameliorarea sanatatii.
-includerea diverselor forme de plata pentru servicii,pastrind totodata accesul la serviciile medicale
de baza prestate tuturor cetatenilor.
-luarea in considerare a opiniei cetatenilor.
-incurajarea participarii lor active in functionarea sistemului asistentei medicale si acordarea
posibilitatii de a-si alege medical si serviciile medicale.
-responsabilitatea fiecarei personae pentru sanatatea sa.
-activitatea intersectoriala sustinuta de factorii de decizie,autoritatile executive,societatea si
oranizatiile profisionale interesate.
Sistemul asistentei medicale fiind un factor important in dezvoltarea cu succes a natiunii,va fi
acordata prioritate in societate.

14.Calculul consumului mediu al preparatului pentru o cura de tratament.

Ci
¯C 𝑖 =
Ti
în care: Ci - consumul total al medicamentului i pentru toţi pacienţii ce l-au folosit;
 Ti - numărul total de cure de tratament cu administrarea medicamentului i.

15.Farmacia ca stiinta multidisciplinara si parte component a sistemului de sanatate.

Farmacia ca ştiinţă multidisciplinară şi parte componentă a sistemului de sănătate are drept scop general
asigurarea populaţiei cu medicamente eficiente şi inofensive în condiţii de calitate. Principalele discipline care
asigură pregătirea specialistului – farmacist capabil să-şi orienteze activitatea spre atingerea scopului principal
al farmaciei sunt: chimia farmaceutică şi toxicologică, farmacognozia, tehnologia medicamentelor şi farmacia
socială.
Scopul disciplinei chimie farmaceutică constă în cercetarea metodelor de obţinere, structurii, proprietăţilor
fizice şi chimice a substanţelor medicamentoase, relaţiei structură-activitate; metodelor de control al calităţii
medicamentelor şi schimbărilor ce se produc la conservarea lor. Scopul disciplinei chimie toxicologică constă in
studierea originii şi proprietăţilor substanţelor toxice, toxicocinetica, absorbţia, localizarea, eliminarea din
organism, izolarea, metodele de identificare şi dozare a substanţelor nocive.Scopul studierii farmacognoziei
este cunoaşterea produselor naturale de origine vegetală (rar animală), utilizate direct ca medicament sau
care servesc drept sursă la prepararea medicamentelor. Scopul tehnologiei medicamentului este studiul
proceselor de transformare a substanţelor medicamentoase în forme farmaceutice şi evaluarea
biofarmaceutică a formulării lor.Scopul farmaciei sociale este definitivarea pregătirii farmacistului pentru
desfăşurarea activităţii în cadrul unităţilor farmaceutice: organizarea activităţii, locului de muncă, relaţiile cu
colectivul de muncă, organele de specialitate şi statale, programarea activităţii economice, respectarea
legislaţiei, aplicarea tehnicii de calcul şi late domenii de activitate orientate spre satisfacerea cerinţelor
populaţiei în medicamente şi alte produse farmaceutice.

16. Întocmirea comenzii trimestriale, lunare, săptămînale, zilnice.

Aceste mărimi prezintă rezultatul de la împărţirea necesarului anual respectiv la 4, 12, 52 şi
365.Cantităţile şi valorile respective obţinute pot servi nu numai ca necesar, dar şi ca normative
orientative de consum, ceea ce contribuie la utilizarea raţională a medicamentelor.

17. Activități în domeniul farmaceuticii.

”Activitatea farmaceutică constituie un domeniu ştiinţifico-practic al ocrotirii sănătăţii, care include
cercetări orientate spre crearea remediilor şi preparatelor medicamentoase, analiza, standardizarea,
înregistrarea, producerea, prepararea, controlul calităţii, păstrarea, informarea, livrarea şi eliberarea
acestora populaţiei precum şi conducerea unităţilor farmaceutice şi subdiviziunilor lor”.Prima şi cea
mai importantă caracteristică generalizatoare a activităţii farmaceutice este apartenenţa acestei
activităţi la domeniul ştiinţifico-practic al ocrotirii sănătăţii. Clasarea de către unele acte legislative şi
normative a activităţii farmaceutice la alte domenii decât cel al sănătăţii poate fi considerată nu
numai o eroare dar şi o neglijare a profesiei de farmacist. Genurile concrete de activitate incluse în
definiţia activităţii farmaceutice pot fi divizate în două grupe:

I-a – cele ce pot fi exercitate în exclusivitate de specialişti farmacişti şi/sau laboranţi-farmacişti.

II-a – care pot fi exercitate şi de alţi specialişti.

Clasificarea genurilor concrete ale activităţii farmaceutice:

Activităţi exercitate în exclusivitate de farmacişti şi/sau laboranţi-farmacişti:

Prepararea formelor farmaceutice în farmacii.

Păstrarea medicamentelor.
Livrarea şi eliberarea medicamentelor către populaţie, întreprinderile farmaceutice şi medicale.

Conducerea unităţilor farmaceutice şi subdiviziunilor lor.

Activităţi exercitate de farmacişti, medici, chimişti, biologi şi alţi specialişti:

Cercetări orientate spre crearea medicamentelor.

Analiza şi standardizarea medicamentelor.

Înregistrarea medicamentelor.

Producerea medicamentelor.

Controlul calităţii. Informarea despre medicamente.

Activităţi neincluse în definiţia “activităţii farmaceutice”:

Promovarea modului sănătos de viață.

Îngrijirea farmaceutică.

Importul medicamentelor.

Promovarea medicamentelor pe piaţă.

Studiul pieţei farmaceutice.

Activitatea de reprezentare a întreprinderilor farmaceutice.

Nimicirea inofensivă a medicamentelor.

Coordonarea sistemului farmaceutic.

Activitatea de instruire în domeniul farmaciei.

Alte genuri concrete ale activităţii farmaceutice

18.Documente de evidență.
Atât contabilitatea financiară, cât şi contabilitatea de gestiune se organizează în baza documentaţiei
primare unice. Documentul este un obiect material ce conţine o informaţie fixată conform cerinţelor
stabilite care are o însemnătate juridică. Funcţia principală a documentelor este transmiterea
informaţiei în timp şi spaţiu. Această informaţie trebuie să servească drept bază pentru luarea unor
decizii de dirijare, să fie o dovadă a îndeplinirii lui şi o sursă de informare pentru lucrul de căutare –
informare.

Clasificarea documentelor. După destinaţie şi conţinut se deosebesc următoarele grupe principale

de documente:

Documente de constituire (organizare) – prin ele se determină statutul întreprinderii, structura

subdiviziunilor, modul de lucru.

Documente de ordonare (dispoziţie) – ele caracterizează activitatea administrativă a întreprinderii

(ordine, decrete).

Documente informativ – indicatoare – documente ce au un caracter de informare (scrisori,

certificate, referinţe).

Documente de caracter general.

Documente de dare de seamă.

Documente personale (date despre colaboratori), curriculum vitae.

Propuneri şi plângeri ale cetăţenilor.

În dependenţă de necesitate documentele mai pot fi clasificate şi după următoarele principii:

După provenienţă: documente de serviciu; documente personale;

După locul perfectării: documente de intrare; documente de ieşire; documente interne.

După complexitate:  documente simple;  documente complexe.

După urgenţă:  documente expres;  documente urgente;  documente fără urgenţe

După publicitate:  documente ne secrete;  documente pentru utilizare de serviciu;  documente

secrete (confidenţiale).

După formă:  documente individuale;  documente-model (un formular cu informaţie permanentă

la care se adaugă informaţia suplimentară necesară).

După termenul de păstrare:  documente permanente (carnet de muncă)  documente cu termen

îndelungat (mai mult de 10 ani)  documente temporare (5 ani după revizia fiscală).

Baza organizării evidenţei în întreprinderile şi organizaţiile farmaceutice o constituie documentele

îndeplinite după un anumit model. Documentul de eviden- ţă prezintă confirmarea în scris a oricărei
operaţii în procesul de gospodărire (intrările de mărfuri, plata salariului, decontarea
medicamentelor alterate etc.). Astfel de documente se numesc documente justificative. Documente
justificative – acte întocmite în scris, care confirmă sau autentifică operaţiunile economice, inclusiv
dispoziţiile şi permisiunile conducerii agentului economic, instituţiei bugetare privind realizarea lor.

Documentele justificative, inclusiv purtătorii de informaţie pe hârtie sau electronică, trebuie să

conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului, data întocmirii, conţinutul
operaţiunii economice şi scopul acesteia, unităţile de măsură ale operaţiunii economice (în expresie
naturală şi bănească), denumirea întreprinderii, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru
efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă, semnăturile personale şi lizibile ale
acestora. Documentele justificative se îndeplinesc cu stilou sau pix şi sunt supuse păstrării obligatorii
conform modului stabilit de legislaţie.

19 Modificari in finantarea sistemului .

Direcţiile strategice în domeniul reformării finanţării şi administrării sistemului sănătăţii în Republica

Moldova sînt: organizarea şi implementarea asigurării asistenţei medicale, pentru a asigura o
utilizare raţională a resurselor şi protejarea pacienţilor. Avantajul acestui sistem constă în crearea
unui fond separat de mijloace care vor fi utilizate exclusiv pentru asistenţa medicală.
Principiile de bază caracteristice in modificarea financiara a sistemului:
- asigurarea de asistenţă medicală, care constituie un program de stat obligatoriu pentru fiecare
agent şi cetăţean ce va adera la acest sistem;- finanţarea sistemului din bugetele de stat şi locale,
contribuţiile salariaţilor şi patronatului. - crearea fondurilor de asigurare pentru prestarea
serviciilor incluse în programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Aceste fonduri vor
încheia contracte cu medici, spitale, alte instituţii care vor acorda asistenţă medicală celor asiguraţi;-
înţelegerea tripartită (Guvern, Patronat, Sindicate) la constituirea fondurilor de asigurare.
-descentralizarea finanţării sistemului curativ, bazată pe relaţii economice şi contractuale dintre
diferite structuri, prin delegarea funcţiilor şi a luării deciziilor la nivel republican şi teritorial.
-sporirea treptată a cheltuielilor globale din produsul intern brut pentru sistemul sănătăţii adecvat
necesităţilor; -aprobarea unui mecanism pentru circulaţia completă şi la timp a fondurilor;
- modificarea principiilor de finanţare a instituţiilor curative.
-orientarea structurii curative existente spre sporirea eficienţei cheltuielilor pentru activităţi
prioritare şi excluderea cheltuielilor inutile.--- La distribuirea mijloacelor o deosebită atenţie se va
acorda asistenţei medicale generale şi primare şi nu celei specializate. Totodată, vor fi create noi
tipuri de servicii eficiente cu mecanisme adecvate de finanţare;
- transferarea serviciilor curative paralele, administrate de către alte ministere şi departamente,
sub administrarea Ministerului Sănătăţii şi finanţarea acestora din fondul unic al sistemului
asistenţei medicale, cu excepţia instituţiilor medicale din cadrul armatei şi organelor de justiţie;

20 Determinarea necesarului de medicamente pentru staţionar.

Necesarul de medicamente poate fi apreciat corect în urma analizei multiplilor factori ce
determină utilizarea medicamentelor, inclusiv în instituţia concretă. În acest scop pot fi utilizate:
analiza funcţională a costurilor (analiza ABC);
analiza sistemului de stabilire a priorităţilor (analiza VEN);
analiza bazată pe statistica cererii-consumului de medicamente în spital, etc.
Analiza ABC. Una dintre caracteristicile de bază ale consumului de medicamente, stabilite cu
ajutorul metodelor de dirijare a stocurilor, este volumul major al consumului pentru un număr
nu prea mare de medicamente. Analiza ABC permite să fie evidenţiate medicamentele cu cea
mai mare pondere a priorităţii de utilizare a lor în procesul de medicaţie. Rezultatele analizei
ABC prezintă interes din punct de vedere a optimizării cheltuielilor şi majorării eficienţei în
următoarele domenii de activitate: planificarea achiziţiilor publice, stabilirea graficului de
aprovizionare, optimizarea stocurilor, analiza farmacoeconomică, monitorizarea termenelor de
valabilitate etc. Analiza VEN serveşte drept bază pentru selectarea argumentată a
medicamentelor incluse în FFTI. VEN este abrevierea a trei noţiuni: V – (VITAL) reprezintă
medicamentele de necesitate vitală, absenţa căror poate solda cu consecinţe grave şi foarte
grave şi ca rezultat, aceste medicamente trebuie incluse în mod obligatoriu în FFTN pentru
serviciile principale ale siste-mului de sănătate (spre exemplu-vaccinurile); E – (ESSENTIAL) sunt
medicamentele esenţiale şi eficiente, utilizate în tra-tamentul majorităţii bolnavilor cu cele mai
răspândite şi serioase nozologii de boală; N – (NON-ESSENTIAL) – medicamente neesenţiale
utilizate în tratamentul unui număr limitat de boli, deseori cu eficienţă îndoielnică sau foarte
scumpe şi cu priorităţi farmacoterapeutice neînsemnate. Clasificarea VEN poate fi utilizată
pentru atingerea următoarelor scopuri:
în cazuri de reducere a alocaţiilor bugetare se poate repede şi fără dificultăţi a aplica
corecţiile necesare; pentru crearea stocurilor de rezervă astfel ca medicamentele vital
necesare să fie prezente permanent, iar sursele financiare să nu se cheltuie pentru medica-
mente neimportante; stabilirea preţurilor pentru medicamente astfel încât cele vital necesare
să fie subsidate din contul celor neesenţiale; Analiza bazată pe statistica consumului-cererii de
medicamente permite ca fiecare unitate medico-sanitară să-şi creeze baza de date statistice
ce va permite întocmirea comenzii de procurare a medicamentelor. Informaţia despre
consumul medicamentelor poate fi acumulată pe parcursul unui an în baza fişelor de indica-
ţie. Pentru a evita dificultăţile de selecţie anuală a medicamentelor ce trebuie să fie gestionate,
poate fi utilizată următoarea consecutivitate de acţiuni: 1. Operativ, după externarea
pacientului cărui i s-a administrat şi care a con-sumat medicamente incluse în FFTI, asistenta
medicală superioară, prin reproducerea (copiere) datelor din fişa de indicaţii, completează
registrul de evidenţă a consumului de medicamente în secţia respectivă a spitalului 2. În cazul în
care medicamentul indicat pacientului este absent, asistenta me-dicală responsabilă de
completarea registrului va consulta medicul curant care va decide ce medicament să fie
înregistrat. Astfel poate fi exclusă influenţa factorului “cererii nesatisfăcute”. 3. În baza
registrelor de evidenţă se întocmeşte “Tabelul totalizator” care serveşte drept bază pentru
calculul ulterior al necesarului de medica-mente incluse în FFTI.
21 Organizarea si desfasurarea la nivel national a achizitiilor..
Cuvântul achiziţionare provine de la verbul a achiziţiona ce semnifică – a procura produse şi
materiale în cantităţi mari (a colecta). În cazul de faţă prin achiziţionări de medicamente se
subînţelege procurarea lor pentru necesităţile unităţilor medico-sanitare de stat cu utilizarea
banilor publici. În conformitate cu Legea privind achiziţiile publice pentru necesităţile statu-lui,
reglementarea de stat şi coordonarea interramurală în domeniul achiziţiilor pentru necesităţile
statului este efectuată de Agenţia Achiziţii Publice (AAP). Modul de desfăşurare a achiziţiei
publice de medicamente şi alte produse de uz medical pentru necesităţile sistemului de
sănătate din contul mijloacelor bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale,
mijloacelor speciale ale instituţiilor publice, mijloacelor fondurilor asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală, împrumuturilor externe raportate la datoriile de stat directe sau garantate
este reglementat de Legea menţionată anterior şi de Regulamentul privind achiziţionarea de
medicamente şi alte produse de uz medical pentru necesităţile sistemului de sănătate aprobat
de Guvernul Republicii Moldova.
Achiziţiile publice centralizate de medicamente şi alte produse de uz medical, se petrec separat
pe următoarele grupe: medicamente, materiale de pansament, seringi şi dispozitive pentru
perfuzie, produse dezinfectante, vaccinuri şi seruri. Organizarea şi desfăşurarea la nivel naţional
a achiziţiilor publice centralizate de medicamente şi alte produse de uz medical necesare
instituţiilor medicale se efectuează de către Agenţia Medicamentului. Listele medicamentelor –
denumiri comune internaţionale, şi ale altor produse de uz medical pentru achiziţiile
centralizate se aprobă de Ministerul Sănătăţii. Necesarul se prezintă Agenţiei Medicamentului
pentru sistematizare şi orga-nizare a procedurilor de achiziţie centralizată. Procedura principală
de atribuire a contractelor de achiziţii publice a medicamentelor şi altor produse de uz medical
este licitaţia deschisă. Desfăşurarea licitaţiei deschise (publice) are loc conform următoarelor
etape:
întocmirea şi expedierea, inclusiv pe cale electronică, de către Agenţia Medicamentului
,Agenţiei Achiziţii Publice a documentelor de licitaţie şi invitaţiei .
primirea de către grupul de lucru al Agenţiei Medicamentului, de la operatorii economici
c)primirea de către Agenţia Medicamentului a pachetelor (plicurilor) sigilate, care conţin
ofertele şi documentele de însoţire;
d) înregistrarea ofertelor şi emiterea recipiselor de către Agenţia Medicamentului;
e) deschiderea ofertelor de către grupul de lucru al Agenţiei Medicamentului;
f) întocmirea procesului-verbal de deschidere a ofertelor;
g) examinarea şi verificarea respectării de către ofertanţi a condiţiilor referitoare la eligibilitate,
nregistrare, capacitatea economico-financiară,

22) În conformitate cu legislaţia în vigoare fiecare întreprindere farmaceutică îşi elaborează

politica de contabilitate care reprezintă o totalitate a principiilor, convenţiilor,regulilor şi
procedeelor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi
întocmirea rapoartelor financiare;Elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe
următoarele convenţii fundamentale ale contabilităţii:
 Continuitatea activităţii. Întreprinderea este analizată ca o unitate în
activitatecontinuă, ceea ce înseamnă că aceasta îşi va continua activitatea într-un
viitorprevizibil. În acest caz se presupune că întreprinderea nu are nici intenţia şinici
necesitatea de aşi reduce considerabil sau de a-şi sista activitatea.
Permanenţa metodelor. Politica de contabilitate acceptată de întreprindereeste
aplicată de aceasta în mod consecvent de la o perioadă gestionară la alta.
Specializarea exerciţiilor (metoda calculării).
Politica de contabilitate trebuie să asigure respectarea următoarelor principii:
-Prudenţă.
-Prioritatea conţinutului asupra formei. Operaţiile economice şi alte fenomenetrebuie să
fie contabilizate şi prezentate în rapoartele financiare, în primulrând, în conformitate cu
conţinutul şi realitatea financiară a acestora, dar nu numaipotrivit formei lor juridice.
-Importanţă relativă (esenţialitate). În rapoartele financiare trebuie să fiedezvăluite toate
posturile importante pentru evaluări şi luarea deciziilor de cătreutilizatori. În cazul în care
postul (sau gradul de exactitate al acestuia) nu are o mare importanţă pentru utilizatorii
rapoartelor financiare, acesta este considerat ca neesenţial.

23)Caracteristicile calitative faţă de medicamentele incluse

în documentele de licitatie :
1) Medicamentele incluse în listele pentru licitaţie trebuie să fie înregistrate în Republica
Moldova la momentul publicării anunţului în Buletinul Achiziţiilor Publice. Listele pentru
licitaţie vor conţine, în exclusivitate, denumirile comune internaţionale ale
medicamentelor.
2) Ca excepţie, medicamentele neînregistrate în Republica Moldova, la momentul
desfăşurării licitaţiei, dar necesare procesului de tratament (incluse în protocoalele
clinice) vor fi incluse în lista pentru licitaţie, după aprobarea acesteia de către Ministerul
Sănătăţii. Pentru medicamentele neînregistrate vor fi prezentate: certificate de
înregistrare în ţara de origine, certificatul GMP şi documente analitico-normative
(Monografia Farmacopeică, specificaţia producătorului sau alt document analitico-
normativ).
3) Cerinţe speciale
a)Prezentarea certificatului GMP:
- pentru toate grupele farmacoterapeutice;
- pentru preparatele de insulină, antituberculoase şi psihotrope – certificatul GMP de
nivel internaţional (OMS,FDA,EMEA);
b) pentru medicamentele, la care nu parvine nici o ofertă însoţită de certificatul GMP,
evaluarea va fi acceptată din ofertele propuse fără certificatul GMP – la cel mai mic preţ;
c) pînă la punerea în aplicare a Regulilor de bună practică de fabricaţie a
medicamentelor (GMP) în Republica Moldova, producătorii autohtoni de medicamente
se consideră deţinători ai certificatului GMP de nivel naţional.
4) Includerea în listele de precalificare a OMS (produsele antituberculoase şi vaccinuri).
5) Termenul de valabilitate restant la momentul livrării:
a) va constitui nu mai puţin de 60% din cel iniţial pentru medicamentele cu o
valabilitate de 2 şi mai mulţi ani, şi de 80% din cel iniţial pentru medicamentele cu o
valabilitate de pînă la 2 ani, precum şi antituberculoase şi imunologice;
b) pentru preparatele de insulină va constitui nu mai puţin de 15 luni din termenul
iniţial.
6) La evaluarea ofertelor se va lua în calcul preţul cel mai mic pentru unitatea de
măsură.
7)La elaborarea cerinţelor referitor la achiziţionarea medicamentelor şi altor produse de
uz medical necesare pentru instituţiile medicale se va utiliza următoarea grupare a
medicamentelor şi altor produse de uz medical:
-medicamente;
-materiale de pansament;
- seringi, dispozitive pentru perfuzie;
-dezinfectanţi;
-vaccinuri;
-seruri;
-dispozitive medicale utilizate în investigaţiile clinice, biochimice, imunologice.
8) În listele pentru achiziţii medicamentele şi alte produse de uz medical se prezentă
în ordine alfabetică.
24. Neutralitate. Prudență în achiziționarea medicamentelor Regulamentul privind achiziţionarea
de medicamente şi alte produse de uz medical pentru necesităţile sistemului de sănătate (în
continuare – Regulament) stabileşte modul de desfăşurare a achiziţiei publice de medicamente şi
alte produse de uz medical pentru necesităţile sistemului de sănătate din contul mijloacelor
bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, mijloacelor speciale ale instituţiilor
publice, mijloacelor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, împrumuturilor externe
raportate la datoriile de stat directe sau garantate.Achizitionarea medicamentelor sunt efectuate in
baza unor principia , cum ar fi : Neutralitate. Întru realizarea siguranţei informaţiei conţinute în
rapoartelefinanciare, este necesar să fie asigurată neutralitatea ei. Rapoartele financiare nusînt
neutre, dacă informaţia care face obiectul acestora, este destinată numai unei categorii speciale de
utilizatori sau contribuie la obţinerea unor rezultate prestabilite,care pot influenţa negativ luarea de
decizii corecte de către utilizatori. Prudenţă. Prudenţa înseamnă respectarea măsurilor de precauţie
în procesuladoptării deciziilor în condiţii de incertitudine, când activele sau veniturile nu trebuie să
fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile - subevaluate. Totodată,întreprinderea, pe baza
profitului, creează, în caz de necesitate, rezerve respective.Prudenţa, însă, nu justifică crearea
rezervelor latente.

25.Notiuni generale de evidenta.

Prin evidenţă se înţelege consemnarea, pe baza anumitor principii stabilite, a unor fenomene social-
economice ce se desfăşoară într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă de timp. Evidenţa a apărut
în scopul oglindirii, urmăririi şi controlului sistematic şi permanent al momentelor procesului de
producţie, al mijloacelor cu ajutorul cărora se desfăşoară acest proces, precum şi al rezultatelor
obţinute. Evidenţa a existat în toate formaţiunile social-economice, însă obiectul, metodele şi
formele ei au fost diferite în funcţie de particularităţile dezvoltării economice a orânduirii social-
economice corespunzătoare. În antichitate însemnările de evidenţă au avut la început un caracter
sporadic şi se făceau cu mijloace rudimentare. Cu timpul ele au căpătat un caracter mai organizat.
Mijloacele de producţie fiind proprietate comună, evidenţa era folosită pentru a cunoaşte numărul
uneltelor de muncă şi cantitatea produselor obţinute de colectivitate şi a rezervelor acestora.
Dezvoltarea forţelor de producţie în orânduirea sclavagistă a determinat apariţia proprietăţii private
asupra mijloacelor de producţie şi a schimbului care au impus dezvoltarea de mai departe a
evidenţei. În mod deosebit au contribuit la dezvoltarea evidenţei avântul comerţului şi al
operaţiunilor bancare. Evidenţa economică în orânduirea capitalistă a cunoscut o puternică
dezvoltare datorită creşterii nivelului forţelor de producţie.
26.Principii fundamentale si sarcini fata de evidenta contabila.
Sistemul contabil existent în Republica Moldova se bazează pe normele şi principiile standardelor
internaţionale de contabilitate principalele dintre care sunt:
 Specializarea exerciţiilor (metoda calculării). Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în
contabilitate şi în rapoartele financiare ale perioadei în care au avut loc, indiferent de încasările sau
plăţile efective ale mijloacelor bă- neşti.
 Continuitatea activităţi. La pregătirea rapoartelor financiare conducerea estimează posibilităţile
întreprinderii de aşi continua activitatea în viitorul apropiat.
 Prezentarea veridică şi autentică a informaţiei. Contabilitatea financiara reflectă autentic starea şi
modificarea situaţiei financiare a întreprinderii, rezultatele activităţii acesteia.
 Comparabilitate. Datele privind rezultatele activităţii întreprinderii trebuie să fie comparabile cu
datele perioadelor precedente şi cu indicatorii altor întreprinderi atât la nivel republican, cât şi la
nivel european, internaţional.
 Neutralitate. Întru realizarea siguranţei informaţiei conţinute în rapoartele financiare, este necesar
să fie asigurată neutralitatea ei.
 Prudenţă. Prudenţa înseamnă respectarea măsurilor de precauţie în procesul adoptării deciziilor în
condiţii de incertitudine, când activele sau veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi
cheltuielile – subevaluate.
27.Caracteristicile calitative obligatorii ale medicamentelor.
Caracteristicile calitative obligatorii înaintate pentru medicamente şi alte produse de uz medical,
incluse în documentele de licitaţie, alte documente de atragere a ofertelor trebuie să reprezinte o
descriere exactă şi exhaustivă a obiectului achiziţiei:
1. Cerinţe generale: Medicamentele incluse în listele pentru licitaţie, la momentul publicării anun-
ţului în Buletinul Achiziţiilor Publice, trebuie să fie înregistrate în Republica Moldova, prezente pe
piaţa farmaceutică din ţară, precum şi înregistrate în Catalogul naţional de preţuri de producător la
medicamente. Listele pentru licitaţie vor conţine, în exclusivitate, denumirile comune internaţionale
ale medicamentelor.
2. Cerinţe speciale: 1) Prezentarea certificatului GMP: 2) Includerea în listele de precalificare a OMS
(produsele antituberculoase şi vaccinuri). 3) Termenul de valabilitate restant al medicamentelor la
momentul livrării.
3. La evaluarea ofertelor se ia în calcul preţul cel mai mic pentru unitatea de măsură

28 Principii fundamentale şi cerinţe faţă de evidenţa contabilă şi prezentarea rapoartelor

financiare. Sistemul contabil existent în Republica Moldova se bazează pe normele şi principiile
standardelor internaţionale de contabilitate principalele dintre care sunt:  Specializarea exerciţiilor
(metoda calculării). Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate şi în rapoartele
financiare ale perioadei în care au avut loc, indiferent de încasările sau plăţile efective ale
mijloacelor bă- neşti. Rapoartele financiare întocmite conform metodei specializării exerciţiilor
asigură utilizatorii cu informaţii privind nu numai operaţiile precedente aferente plăţilor sau
încasărilor mijloacelor băneşti, dar şi datoriile aferente plăţilor mijloacelor băneşti în viitor. 
Continuitatea activităţi. La pregătirea rapoartelor financiare conducerea estimează posibilităţile
întreprinderii de aşi continua activitatea în viitorul apropiat. Prin urmare, dacă conducerea nu
intenţionează şi nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să reducă esenţial volumul de
producţie, se vor aplica metodele tradiţionale de evaluare a activelor, datoriilor, precum şi de
calculare a rezultatelor financiareRapoartele financiare prezentate de întreprindere trebuie să
corespundă urmă- toarelor cerinţe:  Prezentarea veridică şi autentică a informaţiei. Contabilitatea
financiara reflectă autentic starea şi modificarea situaţiei financiare a întreprinderii, rezultatele
activităţii acesteia. Pentru ca utilizatorii de informaţie financiară să fie în stare sa ia decizii
economice corecte, este necesară utilitatea acestei informaţii. Informaţia este utilă, dacă este
oportună, obiectivă, importantă, autentică şi poate fi folosită pentru comparare.  Comparabilitate.
Datele privind rezultatele activităţii întreprinderii trebuie să fie comparabile cu datele perioadelor
precedente şi cu indicatorii altor întreprinderi atât la nivel republican, cât şi la nivel european,
internaţional.  Neutralitate. Întru realizarea siguranţei informaţiei conţinute în rapoartele
financiare, este necesar să fie asigurată neutralitatea ei. Rapoartele financiare nu sînt neutre, dacă
informaţia care face obiectul acestora, este destinată numai unei categorii speciale de utilizatori sau
contribuie la obţinerea unor rezultate prestabilite, care pot influenţa negativ luarea de decizii
corecte de către utilizatori.  Prudenţă. Prudenţa înseamnă respectarea măsurilor de precauţie în
procesul adoptării deciziilor în condiţii de incertitudine, când activele sau veniturile nu trebuie să fie
supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile - subevaluate. Prudenţa, însă, nu justifică crearea
rezervelor latente.

29. Prezentarea veridică şi autentică a informaţiei. Contabilitatea financiara reflectă

autentic starea şi modificarea situaţiei financiare a întreprinderii, rezultatele activităţii
acesteia. Pentru ca utilizatorii de informaţie financiară să fie în stare sa ia decizii economice
corecte, este necesară utilitatea acestei informaţii. Informaţia este utilă, dacă este
oportună, obiectivă, importantă, autentică şi poate fi folosită pentru comparare
Comparabilitate. Datele privind rezultatele activităţii întreprinderii trebuie să fie
comparabile cu datele perioadelor precedente şi cu indicatorii altor întreprinderi atât la
nivel republican, cât şi la nivel european, internaţional. Comparabilitatea datelor poate fi
obţinută prin aplicarea consecventă a metodelor de contabilitate la o întreprindere
concretă şi prin utilizarea principiilor preconizate în standardele internaţionale de
contabilitate.

30.  Prezentarea veridică şi autentică a informaţiei.

Contabilitatea financiara reflectă autentic starea şi modificarea situaţiei financiare a întreprinderii,
rezultatele activităţii acesteia. Pentru ca utilizatorii de informaţie financiară să fie în stare sa ia
decizii economice corecte, este necesară utilitatea acestei informaţii. Informaţia este utilă, dacă este
oportună, obiectivă, importantă, autentică şi poate fi folosită pentru comparare.

Comparabilitate.

Datele privind rezultatele activităţii întreprinderii trebuie să fie comparabile cu datele perioadelor
precedente şi cu indicatorii altor întreprinderi atât la nivel republican, cât şi la nivel european,
internaţional. Comparabilitatea datelor poate fi obţinută prin aplicarea consecventă a metodelor de
contabilitate la o întreprindere concretă şi prin utilizarea principiilor preconizate în standardele
internaţionale de contabilitate
31. Licitaţia deschisă (publică) pentru achiziţia de medicamente şi alte produse de uz medical se
organizează într-o singură etapă, când participă un număr nelimitat de ofertanţi, care îndeplinesc
condiţiile de calificare, impuse prin documentele de licitaţie. Lansarea licitaţiei publice se face printr-
un anunţ publicitar în Buletinul achiziţiilor publice şi pe pagina web a Agenţiei Achiziţii Publice şi a
Agenţiei Medicamentului.

Desfăşurarea licitaţiei deschise (publice) are loc conform următoarelor etape: a) întocmirea şi
expedierea, inclusiv pe cale electronică, de către Agenţia Medicamentului (autoritate contractantă),
Agenţiei Achiziţii Publice a documentelor de licitaţie şi invitaţiei de participare în vederea publicării
avizului în Buletinul Achiziţiilor Publice şi pe pagina web a Agenţiei Achiziţii Publice; b) primirea de
către grupul de lucru al Agenţiei Medicamentului, de la operatorii economici – potenţiali solicitanţi
de obţinere a documentelor de licitaţie şi remiterea documentelor respective tuturor celor care au
înaintat o solicitare în acest sens; c) întocmirea şi transmiterea de către Agenţia Medicamentului a
răspunsurilor la clarificările privind elementele cuprinse în documentele de licitaţie, solicitate de
operatorii economici care au obţinut un exemplar al documentelor respective, în cazul prezenţei
acestora; d) primirea de către Agenţia Medicamentului a pachetelor (plicurilor) sigilate, care conţin
ofertele şi documentele de însoţire; e) înregistrarea ofertelor şi emiterea recipiselor de către
Agenţia Medicamentului; f) deschiderea ofertelor de către grupul de lucru al Agenţiei
Medicamentului; g) întocmirea procesului-verbal de deschidere a ofertelor; h) examinarea şi
verificarea respectării de către ofertanţi a condiţiilor referitoare la eligibilitate, înregistrare,
capacitatea economico-financiară, solicitate în documentele de licitaţie; i) examinarea
documentelor prezentate de către ofertanţi, şi, după caz, identificarea şi solicitarea informaţiei
suplimentare sau confirmarea datelor prezentate de către aceştia; j) calificarea ofertanţilor care
îndeplinesc condiţiile prevăzute în documentele de licitaţie şi excluderea celor care nu îndeplinesc
condiţiile respective; k) examinarea ofertelor prezentate de ofertanţii calificaţi şi stabilirea
clarificărilor necesare cu privire la ofertele respective; l) respingerea ofertelor necorespunzătoare;
m)evaluarea ofertelor declarate corespunzătoare şi stabilirea ofertei câștigătoare; n) întocmirea şi
aprobarea deciziei cu privire la rezultatul aplicării procedurii licitaţiei; o) transmiterea de către
Agenţia Medicamentului a comunicării scrise privind rezultatul licitaţiei tuturor ofertanţilor
participanţi şi instituţiilor medicale; p) încheierea contractului de achiziţie publică între ofertanţii
desemnaţi câștigători şi instituţiile medicale. q) recepţionarea contractelor de achiziţie de către
Agenţia Medicamentului, coordonarea acestora şi prezentarea centralizată spre înregistrare
Agenţiei Achiziţii Publice însoţite de darea de seamă; r) monitorizarea contractelor de achiziţie
publică de către Agenţia Medicamentului

32. Organizarea procedurilor de achiziţie publică de medicamente şi alte produse de uz medical

are loc după cum urmează:

instituţia medicală, în conformitate cu termenele stabilite şi lista aprobată

de Ministerul Sănătăţii, prezintă Agenţiei Medicamentului necesarul de
medicamente şi alte produse de uz medical pentru organizarea procedurii
de achiziţie publică;

grupul de lucru al Agenţiei Medicamentului: a) în baza datelor prezentate de

instituţia medicală, sistematizează şi determină necesarul de medicamente
şi alte produse de uz medical la nivel naţional şi organizează procedura de
achiziţie, în conformitate cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice; b)
determină câștigătorii procedurii de achiziţie prin decizia grupului de lucru şi
prezintă darea de seamă despre efectuarea procedurii de achiziţie Agenţiei
Achiziţii Publice, spre examinare şi înregistrare; c) informează instituţia
medicală, ofertanţii câștigători şi ofertanţii care nu au fost determinaţi drept
câștigători despre rezultatele licitaţiilor desfăşurate şi solicită încheierea
contractelor; d) coordonează contractele de achiziţie în urma licitaţiilor
deschise, după care le prezintă, în mod centralizat, Agenţiei Achiziţii Publice
spre înregistrare; e) expediază furnizorului de medicamente şi altor produse
de uz medical un exemplar al contractelor înregistrate; f) monitorizează
procesul de realizare a contractelor de achiziţie publică de medicamente şi
alte produse de uz medical;

instituţia medicală, în baza deciziei grupului de lucru al Agenţiei

Medicamentului: a) încheie contractele de furnizare a medicamentelor şi
altor produse de uz medical cu ofertanţii, desemnaţi câștigători; b) prezintă
în patru exemplare Agenţiei Medicamentului spre verificare şi coordonare,
în cazul desfăşurării licitaţiei deschise, contractele de achiziţie încheiate cu
operatorii economici desemnaţi câștigători, în termen de până la 15 zile din
momentul înştiinţării despre rezultatele licitaţiei; c) prezintă Agenţiei
Medicamentului, spre coordonare, contractele de furnizare a
medicamentelor şi altor produse de uz medical în 4 exemplare;

contractele de achiziţie care nu au fost înregistrate în modul stabilit nu au

putere juridică. Contractul poate fi modificat numai în conformitate cu
clauzele sale ori prin acordul părţilor, cu respectarea prevederilor legislaţiei
în vigoare.