Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:004.

000234
Cod operator 2442/2443
Dosar nr. 1329/318/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 234/2016
Şedinţa publică de la 24 Mai 2016
Completul compus din:
PREŞEDINTE G. E.
Judecător A. L. T.
Grefier V. T.

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din
data de 17.05.2016 privind apelul declarat de apelanţii reclamanţi O. I. V., O.L. împotriva
sentinţei nr.3344 in data de 12.05.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.
1329/318/2015, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi O. B. R. SA, O.B.R. SA-
SUCURSALA ., având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 17.05.2016 fiind
consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta
decizie, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea
pentru data de astăzi, 24.05.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 30.01.2015,
sub nr. 1329/318/2015, reclamanţii O.I.V. şi O. L., au solicitat instanţei ca prin sentinţa
ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtele O.B.R.SA şi O. B.R. SA Sucursala ., să
se dispună:
1.constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale inserate în contractul de
credit nr. din data de 16.10.2008 la art. 9 privind efectuarea plăţilor în moneda creditului
şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar ca fiind abuzive:
2.îngheţarea cursului de schimb valutar CHF- leu pentru efectuarea plăţilor în
temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv
calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian
de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului;
3.obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la
data încheierii contractului de credit, de la data încheierii contractului de credit până la
data rămânerii definitive a hotărârii;
4.constatarea caracterului abuziv al prevederilor art. 5.2 referitoare la posibilitatea
de a modifica în mod unilateral dobânda, fără a exista consimţământul clientului şi
înlăturarea acestei prevederi din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu
ipotecă nr. . din data de 16.10.2008;
5.obligarea paratelor la restituirea sumelor încasate în plus ce reprezintă diferenţa
dintre sumele percepute cu titlul de dobânda şi sumele ce reprezintă dobânda
corespunzătoare nivelului indicelui de referinţă indicat de către bancă;
6. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/200, Regulamentul nr. 4/2005,
Legea 296/2004, norma BNR 17/2003, art. 966-970 Cod civil şi art. 453 C.pr.civ.

1
 Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta O. B. R. SA, ca şi chestiunii
prealabile, având în vedere dispoziţiile art. 413 alin. 1, pct. 1 C.pr.civ. a solicitat
suspendarea judecării cauzei, având în vedere că pe rolul CJUE există dosarul C-
143/13, având ca obiect definiţia preţului şi a obiectului din contractele bancare cu
privire la clauzele abuzive, solicitând instanţei să aibă în vedere necesitatea desluşirii şi,
în mod implicit, a interpretării de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a art. 4 din
Directiva 93/13/CEE privind contractele de credit pentru consumatori având în vedere că
aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta la definirea obiectului
contractului şi nici la preţul acestuia.
În temeiul art. 247 Cod de procedură civilă, pârâta a solicitat admiterea
următoarelor excepţii: excepţia netimbrării/insuficientei timbrări a cererii de chemare în
judecată, excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu în conformitate
cu prevederile art. 107 Cod Procedură Civilă, întrucât părţile nu au stabilit o competenţă
alternativă în favoarea unei alte instanţe, decât cea de drept comun, excepţia lipsei de
interes unită cu excepţia lipsei de obiect a solicitării de a constata caracterul abuziv al
clauzei contractuale de la art. 5.2 a contractului de credit ., având în vedere că toate
clauzele din contractul de credit încheiat cu reclamantul referitoare la dobândă au fost
modificate prin efectul legii, dându-se eficienţă juridică prevederilor legale reprezentate
de art. 95, alin. (2) din OUG 50/2010, coroborat cu art. II alin. (2) din Legea nr.
288/2010, excepţia prescripţiei extinctive pentru perioada 2008-2012, apreciind ca
intervenită prescripţia dreptului la acţiune în cazul tuturor ratelor lunare achitate, pe o
perioada mai veche de 3 ani de la data introducerii acţiunii reclamantului (din 2008 şi
până la data de 30.01.2012), având în vedere că acţiunea formulată de reclamant poarta
asupra unui drept patrimonial de creanţa şi nu asupra unui drept real, fiindu-i aplicabil
termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958,
coroborat cu. dispoziţiile generale înscrise în art. 1 din susmenţionatul act normativ.
În subsidiar, în ipoteza în care se va trece peste excepţiile invocate, pârâta a
solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii promovată de către reclamanţi, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr.3344 in data de 12.05.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în
dosarul nr. 1329/318/2015, a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei formulată de
pârâtă până la soluţionarea dosarului C143 aflat pe rolul CJUE.
Au fost respinse excepţiile invocate de către pârâta SC O. B. R. SA prin
întâmpinare.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanţii O. I.V. şi O. L., ambii domiciliaţi
în ., localitatea ., numărul ., judeţul ., în contradictoriu cu pârâtele O. B. R. SA, cu sediul
în ., ., numărul ., sector . şi O. B. R. SA Sucursala ., cu sediul în ., strada ., bloc ., parter,
judeţul Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanță a reţinut că între reclamanţi, pe
de o parte, în calitate de împrumutaţi, şi pârâte, pe de altă parte, în calitate de creditoare,
s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, pentru
persoane fizice nr. . la data de 16.10.2008 , prin care reclamanţii au primit de banca pârâtă
un credit în sumă de 54965 CHF pentru o perioadă de 240 de luni.
Pentru început, aşa cum dispune art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanţa se va pronunţa
prioritar asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă,
în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz , cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, instanţa a apreciat că cererea de faţă se
regăseşte în materia protecţiei consumatorului, aceste cereri fiind scutite de plata taxelor
de timbru, potrivit OUG nr. 80/2013, prin urmare excepţia nu este întemeiată şi va
respinsă.
Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tg.-Jiu, instanţa a
reţinut că în speţa de faţă ne aflăm într-unul din cazurile de competenţă teritorială

2
alternativă reglementat de art. 113, pct. 8 C.pr.civ., astfel încât şi această excepţie este
neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.
A mai invocat pârâta excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie
care, de asemenea este întemeiată, având în vedere faptul că sancţiunea aplicabilă în
situaţia existenţei unei clauze abuzive este nulitatea absolută, întrucât protejarea
consumatorilor este de interes general, pentru care intervine forma absolută a sancţiunii
nulităţii, imprescriptibilă.
În fine, nu se poate reţine lipsa de interes în cauză, atât timp cât , în mod vădit,
interesul pecuniar al reclamanţilor este vădit, excepţia fiind, de asemenea respinsă.
Cât priveşte suspendarea cauzei de faţă până la soluţionarea dosarului C143 aflat
pe rolul CJUE, instanţa a respins cererea, întrucât potrivit legislaţiei interne, date de art.
413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., instanţa poate, nu este obligată, să suspende judecata atunci
când dezlegarea pricinii ar depinde în tot sau în parte de existenţa sau de inexistenţa unui
drept care face obiectul unei alte judecăţi, în speţa de faţă soluţionarea prezentei cauze
nedepinzând în vreun fel de soluţia care se va da în cauza aflată pe rolul CJUE.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a constatat că raporturile contractuale dintre
părţi cad sub incidenţa Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-
un contract comercial încheiat între un profesionist şi consumator, aşa cum sunt aceste
două categorii definite prin art. 2 din Legea 193/2000.
În speţa de faţă, reclamanţii sunt cei au solicitat un credit de la unitatea bancară
pârâtă, convenind împreună ca reclamanţii să primească un credit în franci, neputându-se
reţine că banca ar fi impus reclamanţilor această monedă.
Chiar dacă contractul de împrumut încheiat între părţi are un caracter prestabilit,
în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, un contract de adeziune nu exclude
automat orice posibilitate de negociere. Mai mult decât atât, pârâtei nu i se poate impune
obligaţia de negociere, în condiţiile în care reclamanţii nu au iniţiat o astfel de negociere.
Reclamanţii nu au arătat că ar fi încercat să negocieze clauzele privind moneda de
acordare a creditului, astfel încât instanţa să reţină că pârâta ar fi refuzat această
posibilitate.
Pe de altă parte, nu este dovedită condiţia dezechilibrului contractual în acest caz.
Instanţa a mai reţinut că în speţă convenţia de credit a fost încheiată în franci
elveţieni, deşi este evident că în portofoliul băncii existau şi contracte în moneda
naţională sau în altă valută decât francul elveţian. Contractarea creditului în moneda
francului elveţian reprezintă exclusiv opţiunea reclamanţilor.
Prin urmare, banca nu a impus nici un curs de schimb reclamanţilor. Obligaţia
acestora era ca la data scadentă să depună , ca rată lunară, suma reprezentând
contravaloarea francului sau rata în franci, potrivit contractului şi în concordanţă cu
moneda în care a fost obţinut creditul. Numai în cazul în care suma nu era depusă în
franci elveţieni, banca are dreptul de a efectua schimbul valutar.
Prin urmare, efectuarea schimbului valutar se realizează exclusiv în funcţie de
voinţa reclamanţilor : dacă reclamanţii depun suma datorată în CHF, nu se efectuează nici
un schimb valutar, dar în cazul în care aceştia optează pentru depunerea sumei datorate în
altă monedă, ei îşi exprimă în mod explicit acordul pentru efectuarea schimbului valutar,
conform art. 9 din contract.
Este evident, la momentul încheierii contractului nu se putea stabili evoluţia
viitoare a valorii francului elveţian, respectiv a caracterului viitor ascendent sau
descendent al cursului valutar de schimb CHF-leu, pentru a putea fi imputată băncii o
lipsă de informare a consumatorului cu privire la riscurile monedei de credit, iar
caracterul abuziv al unei clauze contractuale raportat la prevederile legale se stabileşte nu
prin raportare la obligaţia de informare, ci prin raportare la obligaţia de negociere şi la
obligaţia de necauzare a unui dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor. Ambele
părţi acceptă toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui
împrumut într-o monedă diferită de cea în care îşi încasează venitul.

3
 Clauzele incriminate de reclamant, prin care se prevede rambursarea creditului în
moneda în care s-a acordat, CHF, nu sunt nelegale, respectiv abuzive, ci constituie doar o
aplicaţie a principiului nominalismului monetar . Prin urmare, nu este vorba despre o
sarcină plasată nelegal, abuziv asupra consumatorului , ci despre o consecinţă firească a
principiului nominalismului monetar, care înseamnă, în esenţă, că în cazul contractelor de
împrumut a unei sume de bani debitorul este obligat să restituie acea sumă de bani în
aceeaşi valută primită.
Acordarea de credite în valută şi respectiv încasarea ratelor de credit în valută nu
încalcă principiile regulamentului valutar întrucât acestor tipuri de operaţiuni li se aplică
dispoziţiile art. 2 şi 3 , coroborate cu art. 1 lit. d din Anexa 1 a Regulamentului nr. 4/2005
privind regulamentul valutar.
Referitor la solicitarea de stabilizare, respectiv de îngheţare a cursului de schimb
valutar CHF –leu , instanţa a reţinut că prevederile contractuale vizate sunt valabile, fiind
o aplicare fidelă a principiului legal al nominalismului monetar (art. 1578 şi 1584 Cod
civil din 1865).
Atât vechiul cod (art. 1578), cât şi actualul cod civil (art. 2164), consacră în
materia împrumutului bănesc principiul nominalismului monetar, potrivit căruia
împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variaţia valorii
acesteia.
În virtutea principiului nominalismului monetar sunt întrutotul valabile clauzele
contractuale incriminate care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce şi cât a luat cu
împrumut în moneda în care s-a acordat creditul. Clauzele menţionate în cererea de
chemare în judecată şi suspuse analizei instanţei în speţa de faţă, clauze care prevăd
rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul, nu sunt abuzive şi nici nelegale, ci
constituie doar o aplicaţie a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este
vorba despre o sarcină plasată nelegal sau abuziv asupra consumatorului debitor, ci
despre o consecinţă firească a principiului nominalismului monetar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi O. I. V., O. L.,
criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susținând instanţa nu a analizat în concret
circumstanţele încheierii contractului de credit şi mai ales pe cele ale derulării
contractului.
Pe parcursul derulării contractului, francul elveţian s-a apreciat într-un mod
galopant, astfel că, raportat la moneda naţională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de
schimb depăşind valoarea de 4,00 lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercusiuni grave
asupra împrumutaţilor, în ceea ce priveşte posibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor de
plată a ratelor lunare, cu riscul de a fi puşi în imposibilitatea de executare fortuită a
contractelor încheiate.
Această creştere accelerată a valorii francului elveţian în raport cu moneda
naţională, precum şi cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar, din lei în
euro şi din euro în franci, lipsa francilor elveţieni de la casele de schimb valutar perioadă
mare de timp, diferenţele dintre cursul practicat de bancă şi casele de schimb valutar şi,
respectiv cursul stabilit de B.N.R., diferenţele dintre cursul de vânzare şi cel de
cumpărare, au condus la majorarea continuă a costurilor contractelor, producând un
dezechilibru major al prestaţiilor reciproce ale părţilor, în detrimentul împrumutaţilor cu
efectul obţinerii unor foloase de către banca împrumutătoare fără contraprestaţie. Aşadar
s-a produs o schimbare fundamentală a condiţiilor de contractare, astfel că în prezent
suntem obligaţi la prestaţii vădit disproporţionate faţă de cele în considerarea cărora s-a
manifestat voinţa de a contracta.
Prin clauzele de risc valutar s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile
şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului. Banca a stipulat în
convenţiile încheiate cu reclamantul obligaţia acestuia de a suporta exclusiv diferenţele de
schimb valutar, fără nicio distincţie şi fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligaţii,
astfel că în situaţia dublării valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională,

4
convenţiile de credit încheiate între părţi dobândesc un caracter aleatoriu, incompatibil cu
natura contractului de împrumut.
În aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie avut în vedere
criteriul echivalenţei prestaţiilor, fapt ce presupune existenţa unei proporţionalităţi între
drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, ori clauza de risc valutar, care incumbă
mod exclusiv consumatorilor, denaturează raportul juridic obligaţional prin îngreunarea
excesivă a situaţiei consumatorului şi conferirea băncii unui avantaj economie vădit
disproporţionat.
Contractul de credit nu are un caracter aleatoriu, fiind un contract comutativ,
caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, la momentul
încheierii contractului, este determinată sau determinabilă, astfel încât părţile se angajează
din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care şi-au
manifestat acordul, fiind exclusă expunerea uneia dintre părţi la riscul unei pierderi
cauzate de un eveniment viitor şi incert şi oferirea celeilalte părţi a unei şanse se câştig.
Stipularea unei clauze de risc valutar, cu consecinţa strămutării în întregime
asupra împrumutaţilor a riscului generat de hipervalorizarea CHF este contrară
dispoziţiilor legale.
Hipervalorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor şi incert
raportat la puterea de înţelegere a consumatorilor întrucât aceştia nu au cunoştinţe de
specialitate în domeniul financiar-bancar care să le permită anticiparea unei creşteri
accelerate a cursului de schimb şi, în consecinţă, asumarea în cunoştinţă de cauză a
riscului valutar.
Potrivit art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul
consumatorului, contractele de credit pentru consum, precum şi toate celelalte condiţii
aplicabile contractului trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine
interpretări echivoce ale acestora şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe
de specialitate, iar la art. 77 se prevede că, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze
contractuale, acestea vor interpretate în favoarea consumatorului.
Obligarea în continuare a noastră, a reclamanţilor la suportarea riscului valutar
este vădit injustă şi excesiv de împovărătoare pentru împrumutaţi. Şi aceasta în condiţiile
în care situaţia personală şi familiară a noastră din punct de vedere material s-a înrăutăţit
foarte mult, existând un singur salariat şi acesta bugetar, pentru doi adulţi şi doi copii
minori, cu probleme de sănătate.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată prevederile art.466 şi urm. C.proc.civ. şi
art.969-970, art.1083 C.civ. vechi, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului.
La data de 28.12.2015 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata pârâtă
O. B. R. SA, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Pârâta susține că la data acordării creditului avea în portofoliu de produse atât
produse în lei cât și produse în alte valute, iar contractarea creditului în altă monedă a
ținut exclusiv de opțiunea consumatorului, fapt pentru acre aserțiunile formulate la modul
că băncile au omis să informeze consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF
nu pot fi luate în considerare.
În ceea ce privește modalitatea de rambursare a creditului aceasta se face în baza
clauzelor din contractul de credit, consumatorul având posibilitatea de a plăti ratele în
orice monedă dorește.
Principiul nominalismului este reglementat de legiuitor și în cazul creditelor
acordare în valută nu este cazul unor clauze abuzive pentru că nu banca a instituit prin
contract principiul nominalismului, ci legiuitorul.
Or, prin acțiunea de față , prin care se pretinde eliminarea riscului valutar, prin
înghețarea cursului de schimb al monedei la data încheierii contractului, practic se
solicită nesocotirea principiului legal al nominalismului.
Prin urmare, în materia creditelor în valută problema riscului valutar la care este
supus consumatorul nu este susceptibilă de soluționare pe calea unei acțiuni întemeiate

5
pe Lege anr.193/2000 având în vedere că riscul valutar este suportat de consumatorul nu
în temeiul unei pretinse clauze abuzive ci este consecința nominalismului consacrat de
lege.
Conform deciziei CJUE din 14 iunie 2012 intervenția instanței pentru a modifica
un contract ca urmare a constatării clauzei abuzive este exclusă, chiar dacă o reglementare
internă cu caracter general dă dreptul instanței să modifice contractul.
La data de 21.01.2016 s-a depus la dosar de către apelanţii reclamanţi O. I. V., O.
L., răspuns la întâmpinarea depusă de intimata pârâtă, solicitând admiterea apelului,
casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Analizând apelul declarat de apelanţii reclamanţi, prin prisma criticilor formulate
și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, constată și este fondat pentru următoarele
considerente:
Între reclamanţi, pe de o parte, în calitate de împrumutaţi, şi pârâtă, pe de altă
parte, în calitate de creditoare, s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale
garantat cu ipotecă, pentru persoane fizice nr. . la data de 16.10.2008 , prin care
reclamanţii au primit de banca pârâtă un credit în sumă de 54965 CHF pentru o perioadă
de 240 de luni.
Prin art. 9 din contract s-a prevăzut că rambursarea ratelor lunare se va efectua de
client în conturile curente ale împrumutatului deschise la bancă în aceeași monedă în care
a fost acordat creditul, clientul putând opta și pentru depunerea sumelor datorate în orice
monedă, banca având dreptul să realizeze conversia valutară folosind cursurile de schimb
valutar practicate de bancă la acea dată.
În baza acestei clauze contractuale, ratele au fost percepute de bancă prin raportare
la cursul valutar CHF/LEU de la data plăţii efective a acestora, curs majorat faţă de cel
existent la momentul încheierii contractului, și , astfel riscul de hipervalorizare a monedei
CHF a fost suportat exclusiv de reclamanţi.
Francul elveţian este o monedă că nu are o circulaţie efectivă pe piaţa românească,
nu este utilizată în tranzacţiile civile sau comerciale, în numerar sau prin virament bancar,
fiind de notorietate că la momentul încheierii contractului, în anul 2008, precum şi în
prezent, pe piaţa monetară internă plăţile se fac în RON sau în EURO, francul elveţian
fiind o monedă de refugiu folosită de marii investitori pentru a-şi conserva capitalurile,
aceasta datorită stabilităţii sale, însă criza economică demarată la finele anului 2007 a
cauzat o creştere fără precedent a achiziţiilor de monedă elveţiană, astfel încât valoarea
CHF a crescut succesiv şi la niveluri extrem de ridicate, încât nici Banca Centrală a
Elveţiei nu a putut stopa fenomenul.
Tocmai datorită gradului ridicat de stabilitate a francului elveţian, care presupunea
ca fiind exclusă o devalorizare a acestei monede a fost iniţiată oferta băncii pârâte de
acordarea creditelor în CHF, precum şi acceptarea creditului în franci elveţieni de către
reclamanţi.
Se constată că obiectul real şi efectiv al contractului de credit a fost acordarea unei
sume de bani în moneda naţională RON echivalentă însă sumei împrumutate în CHF la
cursul de schimb de la acea dată, întrucât pentru a intra în posesia sumei în RON
reclamanţii au trebuit să vândă băncii pârâte suma în franci elveţieni şi să cumpere de la
aceasta moneda naţională, iar pentru restituirea ratelor lunare mecanismul de plată a fost
în sens invers, respectiv reclamanţii au cumpărat cu moneda naţională RON moneda
străină CHF de la banca pârâtă, pentru a putea achita rata în contul pentru operaţiuni în
CHF.
Creşterea accelerată a valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională,
precum şi cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar din lei în franci
elveţieni, şi din franci elveţieni în lei., lipsa francilor elveţieni de la casele de schimb
valutar o perioadă îndelungată de timp, diferenţele dintre cursul practicat de bancă şi
casele de schimb valutar, respectiv cursul stabilit de BNR, diferenţele dintre cursul de
vânzare şi cel de cumpărare au condus la majorarea continuă a costului contractelor,

6
producând un dezechilibru major al prestaţiilor reciproce ale părţilor, în detrimentul
împrumutaţilor, cu efectul obţinerii unor foloase de către banca împrumutătoare, fără
contraprestaţie din partea acesteia.
În conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, clauza contractuală
care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea
însăşi sau împreună cu alte prevederi contractuale creează în detrimentul consumatorului
contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi
obligaţiilor părţilor contractante, art.2 din Legea nr.193/2000 prevăzând că o clauză
contractuală va fi considerată ca ne4fiind negociată direct cu consumatorul dacă ea a fost
stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei cum este cazul
contractelor standard preformulate, sau condiţiile generale de vânzare, practicate de
comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
Legea nr.193/2000 a fost adoptată pentru transpunerea în dreptul intern a
directivei Consiliului European nr.93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în
contractele cu consumatorii, reglementându-se în favoarea acestora o protecţie mai mare
decât minimul oferit de Directivă, în condiţiile în care extinderea limitelor directivelor
relative la protecţia consumatorilor este permisă expres de dreptul comunitar.
Astfel, în cauza C-484/08 Caja de Ahorros Y Mote de Piedad de Madrid prin
Hotărârea din 03.06.2010 CEJ consfinţeşte dreptul statelor de a aplica o protecţie mai
mare consumatorilor decât minimul prevăzut de Directivă şi permite instanţelor naţionale
constatarea caracterului abuziv şi în cazul clauzelor privind definirea obiectului principal
al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, faţă de serviciile sau
bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod
clar şi inteligibil.
În cauza Salvat Editores S A v Jose M. Sanchez Alcon Prades, C 241/98 Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu ca
nule clauzele abuzive4 ale unui contract, această putere încadrându-se în contextul
general al protecţiei speciale pe care Directiva tinde să o recunoască interesului
colectivităţii, care făcând parte din ordinea publică economică depăşeşte interesele
specifice ale unor părţi.
Cu alte cuvinte, există un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru
consumator să nu-şi producă efectele.
Pe de altă parte contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de
Codul civil. Conform disp.art.966-970 Cod civil, în vigoare la momentul încheierii
contractului între părţi, părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi
încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia, neputându-se înlătura sau
limita această obligaţie, consecinţa fiind că distribuţia între părţi a pierderilor şi
beneficiilor rezultate ca urmare a creşteri valorii CHF faţă de moneda naţională apare ca o
soluţie justă şi echitabilă.
Având în vedere că schimbarea condiţiilor economice a fost imprevizibilă iar
reclamanţii nu au avut cunoştinţele de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le
permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului faţă de francul elveţian se poate
considera că revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de voinţă al părţilor
întrucât hipervalorizarea CHF deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au
fost încheiate schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu
mai corespunde voinţei părţilor de la momentul încheierii contractului.
Potrivit art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul
consumatorului, contractele de credit pentru consum, precum şi toate celelalte condiţii
aplicabile contractului trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine
interpretări echivoce ale acestora şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe
de specialitate, iar la art. 77 se prevede că, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze
contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

7
 Este adevărat că principiul nominalismului este prev. de art. 1570 cod civil însă
derularea contractului s-a efectuat în baza clauzelor contractuale din contractul cu
consumator, iar analizarea caracterului abuziv din contractul cu consumatorul este
permisă de către jurisprudența CJUE.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus, prin prevederile art. 9 din contract, riscul
hipervalorizării CHF- ului a fost lăsat numai pe seama consumatorului, creându-se un
dezechilibru vădit între drepturile și obligațiile părților contractante.
Constatând caracterul abuziv al clauzei anterior enunțate, instanța nu a procedat la
modificarea contractului, ci fiind exclusă din clauza prin care riscul valutar era suportat
de către consumator, contractul de va derula în baza celorlalte clauze, respectiv suma
împrumutată în CHF a fost transferată consumatorului în lei la cursul valutar de la data
încheierii contractului, și în vaza acestei clauze, schimbul valutar al celorlalte sume de
CHF se va face la același curs de la data încheierii contractului.
Ca urmare, se va admite apelul , se va schimba sentința apelantă în sensul că se va
admite acțiune ași se va constata caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 9 din contractul
de credit privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi dispune achitarea ratelor de
rambursare a creditului în moneda naţională, la cursul de schimb de la data semnării
contractului, pe întreaga perioadă de derulare a acestuia, iar ca o consecință a nulității
clauzei părțile vor fi repuse în situația anterioară respectiv se va dispune restituirea către
reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar raportat la cursul de la data
semnării contractului de la data încheierii contractului şi până la pronunţarea prezentei
hotărâri.
De asemenea, se constată, prin prisma dispozițiilor art. 4 din lege anr.193/2000, a
fi abuzivă clauza prev. de art. 5.2 din contractul de credit , în conformitate cu care
dobânda este variabilă, putând fi modificată unilateral de către bancă în funcție de politica
O. B. R. SA, de costurile de finanțare ale băncii, de evoluția pieței financiar-bancare
luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista
consimțământul consumatorului.
Această clauză nu a fost negociată cu consumatorul, fiind prestabilită de către
bancă, iar modalitatea prevăzută de bancă de modificare a dobânzii este impusă
consumatorului, prin simpla expresie folosită în cuprinsul clauzei ,, fără a exista
consimțământul consumatorului,,, rezultând, fără echivoc, reaua credință a băncii în
derularea contractului.
Prin această clauză se creează un dezechilibru vădit între drepturile părților
contractante, efectele contractului în modalitatea enunțată fiind împovărătoare pentru
consumator.
Ca urmare, se va constata caracterul abuziv al acestei clauze , iar părțile vor fi
repuse în situația anterioară, ca sancțiune civilă a nulității absolute a clauzei abuzive,
respectiv se va dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani încasate ca
diferenţă dintre sumele percepute cu titlu de dobândă şi sumele ce reprezintă dobânda
corespunzătoare nivelului indicelui de referinţă indicat de către bancă.
Văzând dispozițiile art. 453 c.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite apelul declarat de apelanţii reclamanţi O. I. V., O. L.,ambii cu domiciliul

în ., ., nr.., judeţul ., împotriva sentinţei nr.3344 in data de 12.05.2015 pronunţată de
Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 1329/318/2015, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi O.
B. R. SA, cu sediul în ., ., nr.., sector ., O. B. R. SA - SUCURSALA ., cu sediul în ., str..,
bl.., ., judeţul ., având ca obiect constatare nulitate act.
Schimbă sentinţa în sensul că admite acţiunea.

8
 Constată caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 9 din contractul de credit privind
efectuarea plăţilor în moneda creditului şi dispune achitarea ratelor de rambursare a
creditului în moneda naţională, la cursul de schimb de la data semnării contractului, pe
întreaga perioadă de derulare a acestuia. Dispune restituirea către reclamanţi a sumelor
reprezentând diferenţa de curs valutar raportat la cursul de la data semnării contractului
de la data încheierii contractului şi până la pronunţarea prezentei hotărâri.
Constată caracterul abuziv al clauzelor de la punctele 5.2 din contractul de credit
referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, şi dispune obligarea
pârâtelor la restituirea sumelor de bani încasate ca diferenţă dintre sumele percepute cu
titlu de dobândă şi sumele ce reprezintă dobânda corespunzătoare nivelului indicelui de
referinţă indicat de către bancă.
Obligă intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a cheltuielilor de
judecată în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Mai 2016, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte, Judecător,
G.E. A.L.T.

Grefier,
V.T.

Red.G.E.
Tehnored.V.T.
J.f. A.D.J.
Ex.8/23 Iunie 2016