Principiul al doilea al termodinamicii

5. PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII

5.1. Cicluri termodinamice. Randament termic. Eficienţă termică.

Se numeşte ciclu termodinamic o succesiune de p
Q
transformări în urma cărora sistemul termodinamic
2
revine la starea iniţială fără a trece de mai multe ori a

prin aceleaşi stări intermediare.

b
1
În diagrama p −V un ciclu termodinamic se
Q0
reprezintă printr-o curbă închisă. V
În funcţie de sensul de parcurgere al ciclului, se deosebesc:
■ Cicluri directe sau motoare în care sensul de parcurgere este cel al acelor de
ceasornic. Aceste cicluri produc lucru mecanic (cedează lucru mecanic spre
exterior) de unde şi denumirea de motoare.
■ Cicluri indirecte, inversate sau generatoare în care sensul de parcurgere este cel
trigonometric sau în sens invers acelor de ceasornic. Aceste cicluri sunt
consumatoare de lucru mecanic (primeşte lucru mecanic din exterior).

p p
Q3-4 Q2-3
3 4 3 2
Q2-3
2 dQ=0 Lc dQ=0
Lc dQ=0
dQ=0 5
Q5-1 4 1
1
Q4-1
V V

Ciclu direct. Ciclu inversat.

Conform primului principiu al termodinamicii δQ = dU + δL , prin integrare rezultă:

∫ δQ = ∫ dU + ∫ δL (5.1)
Deoarece energia internă este o mărime de stare, variaţia ei pentru o transformare
închisă este nulă, deci:

∫ dU = ∫ mcv dT = 0 (5.2)
Prin urmare, rezultă:

1
 ∫ δQ = ∫ δL = L (5.3)
Dacă se notează cu Q căldura primită de ciclu pe porţiunea 1 − a − 2 şi cu
Q0 căldura cedată de ciclu pe porţiunea 2 − b − 1 , rezultă:

∫ δQ = Q − Q0 (5.4)
şi
L = Q − Q0 (5.5)
Se numeşte randament termic al ciclului, ηt , raportul dintre lucru mecanic produs
şi căldura introdusă în ciclul motor, adică:
L Q − Q0 Q0
ηt = = =1− (5.6)
Q primit Q Q
În cazul parcurgerii ciclului în sens opus, adică în cazul unui generator, încălzirea
agentului de lucru se efectuează de la sursa rece, pe porţiunea b − 2 − a , iar răcirea are
loc pe porţiunea 1 − a − 2 căldura fiind cedată spre sursa caldă. Este cazul maşinilor
frigorifice. Aspectul economic al funcţionării unei astfel de maşini se exprimă prin
eficienţa frigorifică, ε f , care se defineşte prin raportul dintre căldura cedată şi lucru
mecanic consumat.
Q0
εf = (5.7)
L

În cazul pompelor termice, eficienţa se defineşte astfel:

Q
ε p.c = (5.8)
L

5.2. Ciclul Carnot

Valoarea randamentului termic depinde de transformările din care se compune
ciclul.
Ciclul cu randament maxim a fost imaginat de către Sadi Carnot şi este compus
din două adiabate şi două izoterme. Agentul de lucru primeşte căldura Q în timpul
destinderii izoterme 1 − 2 şi cedează căldura Q0 în timpul comprimării izoterme 3 − 4 .
Se poate scrie:
V p
Q = Q12 = mRT ln 2 (5.9) 1 Q1-2
V1
V V dQ=0 2 T=ct.
Q0 = Q34 = mRT0 ln 4 = −mRT0 ln 3 (5.10)
V3 V4
V V 4 dQ=0
mRT0 ln 3 T0 ln 3 T0=ct.
Q V4 V4
ηt = 1 − 0 = 1 − =1 − (5.11) Q3-4 3
Q V V
mRT ln 2 T ln 2 V
V1 V1

2
 Principiul al doilea al termodinamicii

Ţinând seama că punctul 1 şi 4 respectiv 2 şi 3 se găsesc pe transformări adiabate, se

pot scrie:
T1V1κ −1 = T4V4κ −1 = cons tan t ;
(5.9)
κ −1 κ −1
T2V2 = T3V3 = cons tan t
sau
1 1
V4  T1  κ −1  T  κ −1
=  =   ;
V1  T4   T0  (5.10)
1 1
V3  T2  κ −1  T  κ −1
=  =  
V2  T3   T0 
de unde rezultă:
V4 V3 V V
= sau 3 = 2 (5.11)
V1 V2 V4 V1
ceea ce permite simplificarea expresiei randamentului termic:
T0 (5.12)
ηt = 1 −
T

5.3. Entropia
Indicarea sensului preferat al fenomenelor nu este posibilă pe baza primului
principiu al termodinamicii. Principiul al doilea al termodinamicii va da răspuns la
această problemă arătând că în cadru unui sistem închis desfăşurarea proceselor au
loc în sensul în care se produce creşterea entropiei. De asemenea, principiul al doilea
stabileşte şi condiţiile în care căldura se transformă în lucru mecanic.
Se introduce o nouă mărime de stare, entropia, definită prin expresia:
δQ δq (5.13)
dS = şi ds = .
T T
Expresia matematică a principiului al doilea al termodinamicii este:
δQ  J  (5.14)
dS ≥ K  ,
T  
semnul egal referindu-se la procese reversibile, iar semnul inegalităţii la procese
ireversibile
Funcţia S este o mărime de stare şi variaţia ei nu depinde de drumul parcurs, ci
numai de starea finală şi iniţială.
2 2
δQ (5.15)
∫T = S2 − S1 sau δQ = TdS sau Q12 = ∫ TdS
1 1
Procesele reale, ireversibile, se desfăşoară în sensul creşterii entropiei, adică:
S2 − S1 > 0 . (5.16)
Pentru gaze ideale, se pot scrie următoarele relaţii:

3
 δQ dU + δL mcv dT + pdV dT p dV dT dV (5.17)
dS = = = = mcv + = mcv + mR
T T T T T V T V
p mR V mR
Din ecuaţia de stare pV = mRT rezultă = respectiv = . Astfel variaţia
T V T p

entropiei, devine:
T V
S2 − S1 = mcv ln 2 + mR ln 2 (5.18)
T1 V1
Printr-un raţionament analog, folosind cea de-a doua expresie a primului
principiu a termodinamicii, se obţine:
δQ dH + δLt mc pdT − Vdp dT V dp dT dp (5.19)
dS = = = = mc p − = mc p − mR
T T T T T p T p
sau
T p
S2 − S1 = mc p ln 2 − mR ln 2 (5.20)
T1 p1
În general:
δQ mcn dT (5.21)
dS = =
T T
sau
T n − κ T2
S2 − S1 = mc n ln 2 = mcv ln (5.22)
T1 n − 1 T1
unde:
cn : căldură specifică politropică.

5.4. Diagrame entropice

Deoarece entropia este o mărime de stare ea poate fi utilizată pentru întocmirea
diagramelor termodinamice.
Diagramele la care una din coordonate este entropia se numeşte diagrama
entropică. Dintre acestea o largă utilizare o are diagrama temperatură – entropie, T − S .
Orice transformare de stare reversibilă reprezentată în diagrama p − V poate fi
transpusă în diagrama T − S .
Dacă în diagrama p − V aria de sub curbă reprezintă lucru mecanic schimbat de
gaz, în diagrama T − S aria de sub curbă reprezintă schimbul de căldură în timpul
transformării respective.

4
 Principiul al doilea al termodinamicii

Reprezentarea transformării politope în diagrama T − S T 1<n<k 0<n<

Conform principiului al doilea al termodinamicii:
δQ dU + δL dH + δLt (5.26)
dS = = =
T T T A
În cazul transformării politrope:
T
δQ = mcn dT (5.27) pol

C Stg B S
Prin urmare:
δQ mcn dT (5.28)
dS = =
T T
dT dT T
tgα pol = = =
dS mc n dT mc n
n −κ (5.23)
T Stg = mc n = mcv
AC T n −1
tgα pol = =
BC Stg

Prin particularizarea indicelui politropic n se obţin celelalte transformări simple:

- n = 0 - transformare izobară (p = const .) ⇒ Stg , p = mcV κ = mc p ; în diagrama T − S ,

transformarea izobară se reprezintă printr-o curbă exponenţială.

- n → ±∞ - transformare izocoră (V = const .) ⇒ Stg ,V = mcV < mc p = m(cV + R ) = Stg ,p ; în

diagrama T − S , transformarea izocoră se reprezintă printr-o curbă mai înclinată decât

cea a transformării izobare.
- n =1 - transformare izotermă (T = const .) ⇒ Stg ,T = ∞ ; în diagrama T −S,

transformarea izotermă se reprezintă printr-o paralele la abcisa S (axa 0 s ).

- n = κ - transformare adiabată (dQ = 0.) ⇒ Stg ,Q = 0 ; în diagrama T − S , transformarea

adiabată se reprezintă printr-o paralele la ordonata T (axa 0T ).

T dQ=0 dV=0
dp=0

n=1
dT=0
n=0
n=
n=k

5
 Reprezentarea ciclului Carnot în diagrama T − S
Ciclul Carnot fiind compus din două
T
1 2 adiabate şi două izoterme, în diagrama T − s , se
T
transformă într-un dreptunghi, astfel:
Q- Q0 Randamentul termic al ciclului este:
T0 L Q − Q0 T (s2 − s1 ) − T0 (s2 − s1 )
4 3 ηt = = =
Q Q T (s2 − s1 )
T − T0 T (5.24)
S1=S4 S2=S3 S = =1 − 0
T T

5.5. Formulări ale principiului al doilea al termodinamicii

Principiul al doilea al termodinamicii constituie ca şi primul principiu o lege a
naturii.
Prima formulare a principiului al doilea al termodinamicii a fost dată de către Sadi
Carnot:
a O maşină termică nu poate produce în mod continuu lucru mecanic, decât dacă
agentul termic schimbă căldură cu două surse de căldură, cu temperaturi diferite.
Din această primă formulare rezultă imposibilitatea transformării integrale a căldurii
în lucru mecanic (în mod continuu).
A doua formulare a celui de al doilea principiu al termodinamicii a fost dată de către
Rudolf Clausius, în 1850:
a Căldura nu poate trece de la sine (în mod natural) de la un corp cu temperatură
scăzută la un corp cu temperatură mai ridicată.
Din acest enunţ nu se exclude posibilitatea trecerii de la un corp rece la un corp
cald. Dar acest proces nu se produce de la sine în natură, şi numai printr-un consum de
lucru mecanic din exterior, deci în urma unor modificări ale condiţiilor exterioare (cazul
pompelor de căldură şi al instalaţiilor frigorifice).
A treia formulare a principiului al doilea aparţine lui W. Thomson:
a Un perpetuum mobile de speţa a–II-a este imposibil.
Din formulările lui Carnot şi Clausius rezultă că într-o maşină termică, căldura nu se
poate transforma integral în lucru mecanic. În cazul maşinilor şi instalaţiilor termice
aprecierea, din acest punct de vedere, se face prin randamentul termic. Acesta însă nu
ţine seama de o serie de factori cum ar fi starea sistemului, natura energiei consumate,
ireversibilitatea proceselor şi starea mediului ambiant, motive pentru care se introduc
noţiunea de exergie şi anergie.

6
 Principiul al doilea al termodinamicii

5.6. Exergie şi anergie

Valoarea de utilizare a unei energii depinde nu numai de cantitatea acesteia ci şi
de gradul de transformabilitate într-o altă formă de energie.
Exergia, E , este cantitatea maximă de energie care, pentru o stare dată a
mediului ambiant, în condiţii de reversibilitate totală a proceselor, se poate transforma în
oricare altă formă de energie.
Anergia, A , este energia care, chiar în condiţiile de reversibilitate totală a
proceselor, pentru o stare dată a mediului ambiant, nu se poate transforma în exergie,
nici măcar parţial.
Energia, W , poate fi deci considerată ca fiind formată din exergie şi anergie.
În aceste condiţii primul principiu al termodinamicii se poate formula astfel:
a Într-un sistem închis suma dintre exergie şi anergie este constantă:
W = E + A = const . (5.25)
Al doilea principiu al termodinamicii este :
a Este imposibilă transformarea anergiei în exergie, sau, în procesele ireversibile
exergia se transformă în anergie.
Deoarece în procesele din maşinile termice interesează transformarea căldurii în
lucru mecanic, se definesc:
- exergia căldurii, EQ :

 T 
EQ = 1 − 0  ⋅ Q , (5.26)
 T 
- anergia căldurii, AQ :
T (5.27)
AQ = 0 ⋅ Q ,
T
deci,
Q = EQ + AQ . (5.28)
unde:
T şi T0 : temperaturile absolute ale sursei calde, respectiv reci.