Imunologie Curs 1

Gazda = organism pluricelular

Imunitate - rezultatul ei este protectia impotriva bolii (a agentilor infectiosi)

Imunitate = scutire de boala

Sistem imun = ansamblul de molecule, celule, sisteme cu rolul de a proteja organismul impotriva
imbolnavirilor

RI = ansamblul de actiuni comune si coordonate ale SI pt. apararea antiinfectioasa

Functia fiziologica: protectia organismului impotriva imbolnavirilor.

Importanta SI:

 Apararea antiinfectioasa ;
 Apararea antitumorala (in fiecare zi se produc 200 cel. canceroase in organism, dar SI
recunoaste si distruge cel. transformate malign) ;
 Manipularea SI a dus la aparitia de tratamente pt. cancer ;
 Unele dintre moelc. care apartin sunt Ac, care sunt produsi ale cel. SI ;

Anticorpii se remarca prin specificitatea foarte inalta in recunoasterea (combinarea) cu secvente

ale unei molecule (teoretic, orice fel de secventa). Aceasta capacitate de recunoastere a fost folosita in
diagnostic (tehnica ELISA), dar si in tratament (tratamentele biologice – ex.: s-au produs Ac monoclonali
construiti impotriva unor molecule implicate in caile patogenice ale diverselor boli (ex. Ac anti-TNFα
(recunosc si blocheaza TNFα), anti-IL-6, anti-CD23)). Ac recunosc si reactioneaza cu tesutul / moleculele
straine (ceea ce limiteaza posibilitatea de transplant si de terapie genica).

Organizarea si functionare SI:

Traseul pe care trebuie sa-l parcurga un microb pt. a putea sa-si stabileasca o gazda umana:

 Barierele naturale (piele si mucoase): acestea sunt bariere prin integritatea lor si prin diversi
factori fizici (integritate, temperatura, presiune partiala a O2 (in plamani)), chimici (pH, acizi,
enzime, care se vor opune patrunderii acestor microbi), mijloace biologice (microbii comensali,
care ,,nu impart hrana cu nimeni”); daca exista un defect la niv. acestor bariere si microbul
patrunde, se va intalni cu prima linie de soldati, reprezentata de sist. imunitatii inascute ;

 Sist. imunitatii inascute: are la dispozitie mijloace celulare (fagocitele (responsabile de

distrugerea microbilor din mediul extracelular) si cel. NK (responsabile de distrugerea microbilor
cu haibtat intracel.)) si factori solubili (prot. sist. complement); daca si aceasta linie e depasita, in
urma unei recunoasteri specifice, intra in actiune cel. specializate ale imunitatii adaptate ;

1
  Celulele specializate ale imunit adaptate: ca urmare a recunoasterii (doar acelea care recunosc
intrusul), vor fi capabile sa se activeze si sa produca mijloacele de aparare specifice –Ac si LTc;
toate acestea vor actiona in directia distrugerii microbului prin liza membranara sau apoptoza,
dar si inflamatia (care nu distruge, ci doar mentine mediul propice pt. aceste actiuni) ;

In final, patogenul e distrus.

Arhitectura SI este organizata multistrat: dinspre exterior spre interior si de la simplu la

complex.SI e un sist. dual, in termeni de:

 Mecanisme ;
 Raspuns ;
 Recunoastere ;
 Tipul de imunitate obtinuta ;

La momentul 0, al contactului dintre microb si organism intra in actiune componentele

imunitatii innascute. Acestea sunt gata de actiune si vor actiona in primele 12h, componentele fie ele
celulare sau umorale.

Caracteristicile imunit. innascute:

-este prezenta la oricare individ sanatos

-este capabila sa reactioneze din primul moment al contactului cu agentul infectios

-asigura aparare nespecifica

-este incapabila sa rezolve amenintarile non-infectioase (patrunderea de subst. iatrogene,

veninuri)

-pe aceasta cale sunt rezolvate cele mai multe contacte cu ag. infectios

In cazul in care nu s-a putut rezolva pe aceasta cale, unele dintre fagocite sunt capabile sa
prelucreze fragmentele microbiene (non-selful) si sa le prezinte (dupa ce le-au transportat in organele
limfoide secundare) catre limfocite (T sau B; ele vor recunoaste specific atat struct. non-self, cat si self si
in urma activarii LT / LB (care au un timp de activare de max. 5-6 zile; in acest timp, ele vor fi (//cred ca
vrea sa zici ca vor deveni) capabile sa sint. mijloacele proprii si specifice de distrugere exact a acelui
microb care a initiat raspunsul), dupa cele 5-6 zile vom avea Ac specifici sau cel. efectoare specifice
(LTc)).

Caract. imunitatii adaptate:

-e specifica: va recunoaste exact tipul de agent infectios

-este adaptata cantitativ si calitativ la acel tip de agent infectios (nu toate limfocitele vor
reactiona, ci doar acele limfocite capabile sa recunoasca si sa distruga individual)

2
 -este intarziata

-are avantajul de a avea memorie: spre deosebire de componentele imunit. innascute (care se
pot intalni si de 100 de ori cu acelasi microb si tot fac acelasi lucru), imunit adaptata, la o 2-a / a 3-a
intalnire cu acelasi microb vor avea un rasp. imun secundar, in sensul in care vor avea deja niste cel.
efectoare capabile sa reactioneze mult mai rapid decat cele care vor parcurge intreaga etapa de activare
pt. a-si sintetiza mij. de aparare

Componentele celor 2 sisteme:

Ambele tipuri de imunitati prezinta componente umorale si celulare.

1.Componenta umorala

Se refera la substantele prezente in sange si fluide care, la niv. imunitatii innascute sunt repr. de
moleculele microbicide (acestea sunt capabile sa distruga microbii), iar la niv. imunit. adaptate au drept
corespondenti Ac (capabili sa blocheze si sa neutralizeze, dar nu sa distruga microbii; in schimb, pot
preveni infectia).

Cea de-a doua categorie de substante umorale sunt proteinele complementului, care se
regasesc si la imunit. innascuta si la cea adaptata deoarece exista proteine care au recunoastere
nespecifica sau specifica. Dupa activarea C’, calea de actiune (de distrugere) este comuna, se va produca
liza celulara osmotica.

2.Componenta celulara

Este compusa la imunit. inascuta din fagocite si cel. NK. Ele au in comun recunoasterea
nespecifica (recunosc categorii de molecule comune unui grup de microbi). Ele vor face fagocitoza / liza
celulara.

La imunitatea adaptata este compusa din limfocitele mici (LB / LT), care recunosc specific
(fiecare reprezentant al unei clone de celule va recunoaste in mod specific o structura caracteristica unei
specii) si in functie de tipul de limfocite au ca mecanism de actiune RIU (caract. pt. LB) si RIC (pt. LT).

Tipuri de imunitate adaptata:

In functie de distributia microbilor si de mecanismele efectoare, imunit. adaptata se imparte in:

umorala si celulara.

Microbii extracelulari vor determina un raspuns care va duce la activarea LB (in urma acestei
activari vor fi produsi Ac care vor fi transferati in sange si fluide si vor avea ca functii blocarea infectiei
prin neutralizarea microbilor si eliminarea in final a microbilor extracelulari).

Microbii cu habitat intracel. vor determina activarea LT. Daca se activeaza LTh, acestea, in urma
maturizarii lor, vor duce la secretia de citokine care vor amplifica puterea de distrugere a macrofagelor
fagocitare. Daca se activeaza LTc, in urma activarii lor acestea vor fi capabile sa distruga cel. infectate.

3
Tipuri de imunitate:

1.Activa

-naturala: se infecteaza, parcurge RI complet, care se va finaliza cu formarea mijloacelor de

distrugere (Ac / LTc); aceasta ii va conferi protectie, deci va avea specificitate (va recunoaste strict
microbul care a produs RI) si va oferi protectie de lunga durata.

-vaccinare: se declanseaza un RI, fara a fi acompaniat de toate elementele unui RI fiziologic; se

va finaliza cu obtinerea mijloacelor active de protectie (Ac / LTc); protectia e tot de lunga durata.

Individul care are protectie se va numi individ imun, spre deosebire de cel care nu s-a intalnit
niciodata cu microbul in cauza (individ naiv).

Pt. un individ naiv se poate obtine protectie si pe cale pasiva.

2.Pasiva – administrarea mijloacelor de aparare (Ac):

-administrarea serurilor cu Ac produsi de un alt individ care a parcurs tot RI; administrarea
acestor seruri poate fi:

 naturala: mama-fat
 artificiala: administram direct Ig

Tabel – pe inregistrare: 30:00

Caracteristica Imunit. innascuta Imunit adaptata

Denumire Nativa, naturala (este activa inca Dobandita (este activa doar dupa
din momentul intalnirii) contactul cu agentul infectios)
Specificitate Nu (recunoaste microbii / non- Da (reactioneaza doar anumite
self la fel si reactioneaza la fel) cel. care recunosc specific o
structura si va parcurge
raspunsul pana la producerea
unor mijloace de actiune ce se
vor combina cu microbul
declansator)
Diversitate Limitata (ce pot sa recunoasca, Da (teoretic infinita, practic nu
aia recunosc) putem spune)
Activare prealabila Nu (este activa din momentul 0 Da (are nevoie de un interval de
al contactului) timp pt. a se activa doar acele
cel. care recunosc microbul)
Memorie Nu Da
Raspuns secundar Nu Da (raspuns amplificat)

4
Principiul general de functionare al SI:

SI functioneaza pe 2 brate:

 Aferent: e nevoie de identificarea microbului (recunoastere); aceasta se va realiza cu ajutorul

unor molec. denumite recptori, care pot fi solubili sau membranari (expusi pe suprafata cel.
imune); receptorii pot sa fie nespecifici sau specifici; in urma acestei recunoasteri se produc in
cel. niste modificari care au drept finalitate producerea mijloacelor efectoare (parcurgerea
etapei efectorii)

 Efector: parcurgerea etapei efectorii realizeaza obiectivul sist. imun -> distrugerea agentului
infectios; aceastaetapa efectorie are 2 ramuri: factorii umorali si factorii celulari.

Tot RI e acompaniat de inflamatie.

In aceeasi maniera si cel. sist. imun functioneaza dupa bratul aferent (de recunoastere) si cel
eferent (efector).

Recunoasterea se realizeaza in urma contactului dintre receptor (struct. moleculare care repr.
recptorul) si liganzi (termenul de ligand e un termen generic care defineste orice struct. moleculara care
se poate combina datorita conformatiei cu receptorul, ,,pe sistemul lacat-cheie”). Cea mai importanta
pt. realizarea acestei recunoasteri e structura celor 2 molecule: cu cat exista o compatibilitate /
posibilitatea de a crea o legatura mai stransa intre cele 2 molec., aceasta va creste eficacitatea
recunoasterii.

Afinitate = taria crescuta a legaturilor dintre ligand si receptor = cate de bine se combina
conformational

In urma recunoasterii se produc, la niv. conformatiei moleculei receptoare, niste modificari care
vor fi transmise in interiorul celulei.

Explica ea la un desen: microbul are pe suprafata lui liganzi, care au fost recunoscuti (s-au
combinat dpdv conformational) de niste receptori exprimati pe supr. unei cel. In urma combinarii s-au
produs modificari conformationale la niv. receptorilor, care au det. o cascada de reactii chimice in
interiorul celulei (se transmit din aproape in aproape; aceasta poarta denumirea de transducerea
semnalului). Transducerea semnalului activator / inhibitor o sa fie transmisa intr-un final la niv. nucleului
(la niv. unor factori nucleari de activare care vor creste rata de transcriptie a unor gene, mai exact a
acelor gene implicate in sinteza proteinelor care actioneaza ca mijloace de actiune, de ex. se creste
sinteze Ig sau a unor citokine (in cazul LTh) sau se activeaza mijloace intracel. ale LTc). Drept urmare, se
trece la etapa efectorie, care va duce intr-un final la distrugere si / sau secretie (?).

5
Receptorii celulari din SI:

Fiecare ramura a sist. imun va fi caracterizata de un anumit tip de receptori:

 Imunitatea innascuta: receptori preformati; acestia se numesc generic PRR (pattern recognition
receptor) pt. ca ei vor recunoaste global motive structurale asociate unui grup de microbi, altfel
denumiti PAMPs (pathogen-associated molecular patterns); aceste motive se gasesc doar pe
microbi si niciodata pe celulele gazda, deci vor fi non-self, spre deosebire de rec. imunit.
Adaptate ;
 Imunit adaptata: denumiti generic SGR (somatic-generated receptors = receptori generati prin
recombinare genetica); acestia sunt capabili sa recunoasa Ag (atat structura / fragmentul
microbian, cat si structura proprie celulei gazda, fiind capabili sa discrimineze intre self si non-
self) ;

Dpdv al structurii, PRR-urile au struct. asemanatoare si pot fi impartit in cateva clase in fct. de
struct.:

 Toll-like receptors ;
 Scavenger receptos ;
 Killer-inhibated receptors ;
 Killer-actviated receptors ;

SGR-urile au o struct. unica. Fiecare limfocit reprezentant al unei clone celulare va avea propriul
set de receptori unic la fiecare individ.
PRR-urile sunt comune tuturor indivizilor, fiind mostenite genetic (adica gasim PRR-uri si la
Drosophila, de ex.). In cazul SGR-urilor, fiecare individ are propriul set de receptori, obtinuti prin
recombinare genetica.

Consecinta este ca receptorii PRR pot recunoaste un numar limitat de structuri (de ordinul
sutelor), ei insisi fiind in nr. limitat, in timp ce rec. imunit adaptate (SGR) pot fi intr-un nr. teoretic infinit
(se pot recombina genele intr-un nr. teoretic infinit) si pot detecta orice secventa de molecule.

Antigenul = orice structura moleculara care poate fi recunoscuta de o structura a SI (asta e definitia
clasica); e cam vaga definitia, pt. ca inseamna ca e orice struct. moleculara care poate fi recunoscuta atat
de rec. specifici, cat si de PRR-uri, dar ,,nu e chiar asa”, pt. ca termenul de antigen e rezervat structurilor
moleculare care pot sa fie recunoscute de receptorii specifici.

Initial, acest termen a fost definit in urma observatiei, in vitro, ca fiecare Ac va recunoaste o
anumita struct. moleculara. Apoi, daca spunem asa, aceasta nu tine seama de ceea ce se intampla in
vivo, cand o struct. moleculara (Ag) nu e recunoscut doar de Ac, ci si de TCR si de BCR. Deci, ca sa tina
seama de ce se intampla in vivo, Ag repr. orice struct. moleculara care poate sa fie recunoscuta
in mod specific si este capabila sa stimuleze un raspuns imun specific.

6
 Cea mai mica unitate morfofunctionala dintr-un Ag care poate fi recunoscuta se numeste
determinant antigenic (epitop).
Dpdv chimic, antigenele / determinantii antigenici pot fi proteine, acizi nucleici, carbohidrati. In
continuare, discutam situatia macromoleculelor proteice.

Zice de un desen: avem reprezentat un Ag; observam ca poate sa aiba secvente (determinanti
antigenic) care sa fie expusi la suprafata (determinanti antigenici accesibili) si determinanti antigenici
care, din cauza structurii cuaternare, foldarea proteinelor, se gasesc la interiorul struct.
macromoleculare proteice (determinanti antigenici inaccesibili; ca sa poata fi recunoscuti, ei vor trebui
sa fie expusi printr-o denaturare si astfel vom observa ca, in urma denaturarii proteinei antigenice exista
2 situatii:
-sa avem secventa de aa. continua => determinant antigenic (epitop) secvential (liniar)
-sa avem secventa de aa. discontinua (rezultata in urma foldarii / plicaturarii) => determinant
antigenic (epitop) conformational, datorat structurii teriare / cuaternare a proteinelor).

Deci, asta inseamna ca aceste determinanti antigenici pot fi clasificati in functie de structura si localizare
in 2 categorii:
1. Determinantii liniari (secventiali)

-se refera la struct. primara a proteinei (in α-helix)

-sunt secvente de aa. ceva mai scurte (8-15 aa.), care au caracter amfipatic (pt. ca contin in
structura lor portiuni hidrofile (pe partea LT) si hidrofob (expusi pe partea APC))

-in general, sunt localizati la interiorul Ag nativ si sunt recunoscuti de LT

2. Determinanti conformationali

-sunt ceva mai lungi

-apartin structurii tertiare sau cuaternare

-au caracter hidrofil

-sunt mai accesibili, fiind dispusi la suprafata Ag nativ; pot fi recunoscuti de catre Ac

O alta clasificare a determinantilor antigenici:

1. Dominanti (functionali): sunt expusi la supr. Ag, fiind usor accesibil pt. Ac; nu necesita intervenita LTh;
ele fac parte dintr-un Ag T-independent

2. Sechestrati: sunt la interior, nu pot fi recunoscuti de rec. membranari ai LT si LB pt. ca sunt prea
inauntru; pt. a fi recunoscuti, aceasta structura moleculara trebuie prelucrata si expusa acea ,,bucatica”;
acest determinant antigenic nu poate apartine, deci, decat unor antigene T-dependente.

7
Clasificarea Ag:

I. Dupa origine: exogene si endogene

II. Dupa proprietatile imunologice

I.Dupa origine

1.Antigene exogene: Ag care sunt in mediul exogen (ex.: Ag bacteriene - pot fi: capsulare, membranare,
flagerare, fimbriale sau rezultate in urma eliberarii unor toxine (endo- / exotoxine); Ag parazitare – pot
fi: somatice sau produsi secretati).

2.Ag endogene: apartin interiorului celulei proprii si vor fi expuse:

-Ag virale: in cazul unei celulei infectate viral; in urma replicarii virale si sint. prot. virale in
interior, e posibil sa expuna la supr. Ag proprii virale sau sa expuna moleculele de stres (damage
associate molecular patterns))

-Ag tumorale:

 TSA (tumor-specific antigen): specifice cel. tumorale; sunt expuse doar pe supr. cel.
tumorale; sunt prezente => tumora
 TAA (tumor-associated antigen): asociate cel. tumorale; sunt expuse si pe supr. cel.
normale si pe cea a cel. tumorale, dar pe supr. cel. tumorale sunt mult mai multe =>
interpretam prezenta acestor antigene in dinamica: nr. mic => e ok; daca intr-o luna are
valoare x si peste 3 luni are valoare 3x => tumora;

-Autoantigene: Ag. proprii celulelor organismului gazda; in anumite conditii, nu mai sunt
recunoscute de sist. imun ca fiind proprii, desi ele sunt proprii; acestea sunt autoantigene si
caracterizeaza bolile auotimune

//Ea zicea ca autoantigenele se impart in Ag tumorale si autoantigene, dar pe slide nu era asa si nici nu
are prea mult sens, asa ca cred ca e corect cum am scris eu.

II.Dupa proprietatile imunologice

1.Specificitatea: capacitatea de a fi recunoscut in mod specific de un Ac sau de un receptor specific;

aceasta stucutura (care are proprietatea asta) se numeste haptena (antigen incomplet; //probabil ea are
doar proprietatea asta, nu si capacit. de a declansa RI//)

2. Imunogenicitate = capacit. de a declansa un RI; deci trebuie sa fie si recunoscuta si capabila de a

activa celula care o recunoaste; pt. a activa celula imuno specifica nu e suficienta recunoasterea; trebuie
ca intensitatea stimulului sa atinga o anumita valoare prag, adica sa avem mai multi stimuli din aceeasi
zona (de ex. la LB trebuie sa fie destul de mare astfel incat sa fie recunoscuta de mai multi receptori
expusi pe supr. mb., astfel incat sa se atinga nivelul prag de stimuli si sa putem sa activam celula).

8
 Daca o structura este recunoscuta, dar nu poate declansa suficienti de multi stimuli incat sa
declanseze activarea celulei se numeste antigen incomplet (haptena).

Antingenul complet are ambele proprietati imunologice: est recunoscut specific si declanseaza
activarea celulei si a RI adaptat.

Situatii care influenteaza capacit. unei substante de a declansa RI

1.Factori intrinseci

-marimea (moleculare mai mare are imunogenicitate mai mare)

-doza (trebuie sa fie intermediara – nici prea mult, nici prea putin, pt. ca altfel intram intr-o zona
de toleranta)

-ruta de administrare: substantele (antigenele) care ajung pe cale subcutanata au mai multe
sanse de a declansa un RI decat cele care ajung pe cale intraperitoneala, intravenoasa sau orala; de
aceea, alegem pt. administrarea vaccinurilor ruta care are sansa de a creste imunogenicitatea

-compozita: o substanta este mai imunogena cu cat are o compozitie mai complexa

-forma: particulata (mai imunogena decat cea solubila), denaturata (mai imunogena decat cea
nativa pt. ca cea denaturata exprima determinantii antigenici sechestrati)

-similaritatea fata de self: cu cat o substanta se afla mai indepartata pe scala filogenetica fata de
organismul uman, cu atat vi fi mai imunogena

2. Factori extrinseci (nu tin de stubstanta in sine, ci de gazda sau altele)

-adjuvantii: subst. care adaugate unei molecule pot incetini eliberarea ei, crescand nr. de stimuli
antigenici

-interactiunea cu MHC ale gazdei

Antigenele, in functie de aceste caracteristici imunogenice pot fi:

1.Haptene (antigene incomplete)

-au specificitate, nu au imogenicitate

-pot deveni imunogene prin atasarea la o prot. carrier (chiar daca nu e recuoscuta, faptul ca
avea mai multe haptene purtate pe ea, va permite recunoasterea multipla a acelor haptene, astfel incat
sa atingem cantitatea prag de stimul activator)

9
2. Imunogenul (antigenul complet): are specificitate (recunoscut de LB si LT) si imunogenicitate

Imunogenele, in functie de tipul de raspuns imun, pot fi clasificate in:

a)Ag T-dependente: de natura proteica; pt. a declansa un RI au nevoie de participarea LTh si in

aceasta situatie pot declansa fie RIC, fie RIU

b)Ag T-independente: dpdv chimic sunt de natura polizah.; nu au nevoie de contributia LTh, dar
vor declansa numai RIU, datorita capacit. lor de a fi recunoscute de o subpopulatie de LB

Soarta antigenelor in organism:

a)Ag T-dependente: din tesuturi sunt preluate de CPA; in urma acestei preluari, CPA sunt capabile sa
faca cel putin 2 lucruri de-odata:

-fragmentare, prelucrare si procesare a Ag

-sinteza de MHC II

-transport

Astfel incat in drumul lor pana la organele limfoide secundare sunt capabile sa expuna pe
suprafata lor fragmentul antigenic (Ag T-dependent) in combinatie cu MHC II, astfel incat recunoasterea
va fi facuta de catre LT (CD4+) si vom ajunge, in urma parcurgerii tuturor etapelor de activare sa
declansam atat RIU, cat si RIC, cu contributia LTh

b)Ag T-independente: ca urmare a patrunderii in tesuturi, ele vor fi conduse pe cale limfatica la nivelul
organelor limfoide secundare, unde vor putea fi recunoscute direct de catre o subpopulatie de LB
(denumite LB embrionare); in urma acestei recunoasteri, vor fi capabile sa declanseze RIU

10