CERCUL

Prof. ŢĂRANU Marin – Şcoala cu cls. I-VIII Topolovăţu-Mare

Definiţie : locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de un punct fix ( loc geometric – mulţime de
puncte care au toate aceeaşi proprietate ).
Punctul fix se numeşte centrul cercului, iar distanţele egale de la centru la cerc ( de fapt circumferinţa cercu-
lui ) sunt raze. Un cerc se notează C (O; r) , care de fapt arată elementele care determină un cerc.
- printr-un punct trec o infinitate de cercuri de diferite raze
- prin două puncte trec o infinitate de cercuri de raze diferite, dar numai câte două au aceeaşi rază – centrele
lor se află pe mediatoarea segmentului determinat de cele două puncte
- prin trei puncte necoliniare trece un singur cerc şi numai unul – unicitatea cercului ; cele trei puncte sunt
vârfurile triunghiului înscris în cerc, al cărui centru este la intersecţia mediatoarelor segmentelor
- prin patru puncte necoliniare poate trece sau nu un cerc r
- cercul împarte planul în regiune exterioară şi interioară ; un punct este exterior
B
unui cerc (B) dacă distanţa de la el la centru (OB) este mai mare ca raza
O
cercului ( r ), şi este punct interior (A), dacă distanţa de la el la centru (OA)
este mai mică decât raza r .
A
Coarda – segmentul ce uneşte două puncte oarecare de pe cerc ( AB )
Diametru – coarda ce trece prin centrul cercului ; este cea mai lungă coardă şi are două
raze ( D= 2∙r ) ; punctele ce sunt capetele unui diametru sunt diametral opuse ; r
- diametru împarte cercul în două părţi egale numite semicercuri ; dacă un cerc are măsura de
3600 , un semicerc are 1800 ; pot fi duse o infinitate de diametre
Arc de cerc – porţiune de cercdeterminată de două puncte oarecare de pe cerc A

şi se notează AB , BC , etc. ; capetele arcului determină o coardă ce se B
numeşte coardă ce subîntinde arcul ; dacă această coardă este

mai mică

decât un diametru, atunci arcul este un arc mic ( AB , AC , etc. ) ; arcul com- 
plementar arcului mic – cel ce completează cercul – se numeşte arc mare ABC
- în funcţie de măsura lor, un arc mic are mai puţin de 1800, iar unul mare mai mult de 1800, C
adică mai mic decât un semicerc, respectiv mai mare decât un semicerc.
Unghiuri în cerc – i) unghi la centru : unghi cu vârful în centrul cercului şi laturile raze ( fig. 1 ) – are mă-

sura cât măsura arcului cuprins între laturi m (∢AOB) = m ( AB )
ii) unghi înscris în cerc : unghi cu vârful pe cerc şi laturile coarde ( fig. 2 ) – are măsura
1 
jumătate din măsura arcului cuprins între laturi m (∢BAC ) =  m ( AB ) .
2
- laturile unghiului înscris în cerc pot fi şi secante ale cercului , iar vârful lui poate fi interior
sau exterior cercului – în acest caz măsura lui este semisuma arcelor cuprinse între laturi ( fig. 3 ,
1 
4) m (∢MNP ) =  [ m ( MP )  m (QS )] .
2
N Q A
A
A P O P
M S
O S O
B O

C Q B
B N M
fig. 2
Arc capabil fig. 1
de unghi dat – locul geometric al punctelorfig. 3
dintr-un semiplan din fig. 4 2
1
din care un segment dat ( [AB] ) se vede sub un unghi constant – fig. 5 3
- este un arc de cerc cu aceleaşi extremităţi ca şi ale segmentului dat ; se
verifică pe baza unghiului înscris în cerc (∢1, ∢2, ∢3) care cuprind între
laturile lor acelaşi arc de cerc şi acelaşi segment AB.
Săgeata – distanţa maximă dintre o coardă şi arcul pe care îl subîntinde ; este porţiu-
A B
nea din raza perpendiculară pe coarda dată, cuprinsă între coardă şi arcul de cerc
Segment circular – porţiune interioară cercului cuprinsă între o coardă şi arcul pe fig. 5

1
 2  n sin n 0 
0

care îl subîntinde ; aria lui este A  r  

 1800   , n0 – măsura
 2 
arcului de cerc sau unghilui la centru corespunzător
- există formule mai simple de calcul al ariei segmentului circular, dar dau
valori aproximative S  6c  4c  3h  , sau S   h  c , unde c – lungi-
2 h
2 2
3 n0 r
mea coardei AB , iar h săgeata segmentului circular ( ultima relaţie dă o precizie mai mică c )
Sectorul circular – porţiunea de cerc cuprinsă între două raze şi arcul de cerc
determinat de capetele lor ; unghiul format de cele două raze ( n0 ) se
numeşte unghiul sectorului ; ptr. n=900 sectorul este un sfert de cerc, A
n=1800 este semicerc, n=2700 este trei sferturi de cerc ; în primul şi O
ultimul caz razele sunt perpendiculare, iar în cazul doi sunt în
prelungire.
  r  n0   r 2  n0 n0
- lungimea sectorului de cerc L  , iar aria A  ; B
180 3600
Lungimea cercului : L = 2∙π∙r ; aria cercului : A = π∙r2 , unde r = raza cerc r
-π este un nr. iraţional, cu valoare aproximativă π≈3,14…… , şi se numeşte constanta cercului ; re-
prezintă , în orice cerc, raportul constant între lungimea unui cerc şi diametrul său.
Poziţia unei drepte faţă de un cerc : i) exterioară – nu are nici un punct comun cu cercul şi d > r , unde d =
distanţa de la centrul cercului la dreaptă , iar r = raza ( fig. 6 )
ii) secantă – taie cercul în două puncte şi d < r ( fig. 7 )
iii) tangentă – un singur punct comun cu cercul – punct de tangenţă -
şi d = r , în punctul de tangenţă raza şi tangenta fiind perpendiculare ( fig. 8 )

r=d
r O r T

O s B
t
d A fig. 8
e fig. 6 d
Poziţiile relative a două cercuri : i) exterioare
fig. 7–
nu au nici un punct comun şi d > R + r (fig. 9)
ii) tangente exterior – un singur punct comun şi d = R + r (fig.10)
iii) secante – au două puncte comune şi R – r < d < R + r (fig.11)
iv) tangente interior – un singur punct comun şi d = R – r (fig.12)
v) interioare – nu au nici un punct comun şi d < R – r (fig.13)
r R vi) concentrice – nici un punct comun, au acelaşi centru şi d = 0 (fig.14)
B
r R d

T
r
d fig.9 d R r
T
R fig.10 d A R
fig.11
fig.12
r r
d
d

R fig.14

fig.13
Tangente duse din acelaşi punct la cerc : tangente duse dintr-un punct exterior la cerc T1
- tangentele duse din acelaşi punct la cerc sunt congruente PT1≡ PT2
- dreapta ce uneşte punctul comun al tangentelor cu centrul cercului este O
2

P P T1 T2
r T2 Q
bisectoarea unghiului format de tangente
- aceaaşi dreaptă este mediana segmentului T1T2
Tangentele comune a două cercuri : pentru două cercuri de raze diferite se
pot duce 4 tangente - 2 exterioare şi 2 interioare- astfel :
- cercuri exterioare – 2 tangente exterioare şi 2 tangente interioare
- cercuri tangente exterior – 2 tangente exterioare şi una interioară în pct. de tangenţă
- cercuri secante – 2 tangente exterioare
- cercuri tangente interior – 1 tangentă exterioară în punctul de tangenţă
- cercuri interioare şi concentrice – nici o tangentă comună
Calculul tangentelor comune a două cercuri
i) tangenta comună exterioară T1T2 se poate calcula prin
asemănarea ∆ PO1T1 ∼ ∆ PO2T2 , sau ∆ PO2T2 ∼ ∆ T1QT2 , sau
teorema Pitagora în ∆ T1QT2, cu T1Q = O1O2 , T1Q = R - r
ii) tangenta comună interioară T1T2 din suma
T1P + T2P , iar acestea se calculează din asemănarea triunghiurilor
∆ PT1O1 ∼ ∆ PT2O2 , cu O1P + O2P = O1O2
Coroana circulară – porţiunea plană cuprinsă între două cercuri
concentrice de raze diferite – în limbaj tehnic şaibă O1
- aria ei este A = π ( R2 – r2 ) , unde R şi r sunt razele celor O2
două cercuri , d = lăţimea coraonei R
R-r

T2
r R P

d
Puterea punctului faţă de cerc (p)– produsul constant dintre O2
distaţele de la un punct P la punctele la punctele de O 1
T1
intersecţie A şi B ale secantei ce trece prin P şi taie cercul
- pentru P interior cercului p = PA∙PB = | d2 – R2 | , cu d = PO şi R = rază (fig.15)
- pentru P exterior cercului p = PA∙PB = PT2 (fig.16)
Axa radicală a două cercuri – dreaptă ale cărei puncte au puteri egale faţă de două cercuri neconcentrice.
Ea este perpendiculară pe linia centrelor. Pentru cercuri secante este secanta comună a celor două
cercuri,iar pentru cele tangente estetangenta comună.
- punctul P de intersecţie al axei radicale cu linia centrelor se determină cu relaţiile :
O1P d 2  R12  R22
 , cu O1,O2 – centrele cercurilor; R1,R2 – raze şi d = O 1O2 – distanţa centrelor (fig.17)
O2 P d 2  R12  R22

T1 T2
A B
B T

P
R
O1 P
d O
P A
M
Centrul radical a trei cercuri – punctul care are fig.17 de centre necoli-
aceeaşi putere faţă de trei cercuri coplanare,
fig.16
niare ; el sefig.15
află la intersecţia axelor radicale a celor trei cercuri
Tipuri de cercuri : - cerc circumscris unui poligon : cercul ce trece prin toate vârfurile unui poligon
- cerc înscris în poligon : cercul tangent , în interior, tuturor laturilor unui poligon
- pentru poligoanele regulate centrele acestor cercuri se află în centrul poligonului, adică la intersec-
ţia diagonalelor poligonului
3
 - cerc exînscris unui poligon : cercul tangent în exterior la una din laturile unui triunghi şi
prelungirile celorlalte două ; centrul său se află la intersecţia bisectoarelor a două unghiuri exterioare şi a
bisectoarei unghiului exterior neadiacent cu ele – vezi triunghiul
- cerc trigonometric : cercul de rază egală cu unitatea ( = 1 ), pe care se studiază funcţiile
trigonometrice ; centrul său se află în originea unui sistem de axe de coordonate
- cercuri ortogonale : două cercuri care se taie sub un unghi
drept ; unghiul se formează între tangentele duse la cele două cercuri ce trec
fiecare prin centrul celuilalt
- cercul lui Euler – cercul celor 9 puncte : cercul ce trece
prin mijloacele laturilor unui triunghi ; picioarele înălţimilor ; mijloacele
segmentelor cuprinse între vârfuri şi ortocentru . Centrul lui se găseşte la mijlocul
segmentului HO ( H – ortocentrul ; O – centrul cercului circumscris ) şi are raza egală cu jumătatea razei
cercului circumscris.
Câteva teoreme despre cerc : i) În acelaşi cerc sau în cercuri congruente , la arce congruente corespund coar-
de congruente, şi reciproc
ii) Două coarde ale unui cerc sunt congruente dacă şi numai dacă sunt egal
depărtate de centrul cercului (fig.18)
iii) Perpendiculara din centrul unui cerc pe o coardă trece prin mijlocul coardei
şi a arcului subîntins (fig.19)
iv) Dacă două coarde AB şi CD sunt congruente, atunci ABǁCD sau ACǁBD
v) Dacă două coarde sunt paralele într-un cerc, atunci coardele cuprinse între
ele sunt congruente.

C
A

O
O

v)
ii) iii) B
iv)