Curs: Teorie Urbană I.

Lector universitar: Severin Serghei

Tema 1: Experiența urbană și aspectele ei în cadrul Teoriei Urbane.

Apariția orașului ca formă de organizre a vieții omenești – dar și ca fenomen social – reprezintă
una din caracteristicile de bază a procesului civilizațional, prezent ca element obligatoriu la toate
civilizațiile care s-au perindat de-a lungul timpului: de la cele Mesopotamiene, la cea în care trăim.
Evident orașul modern se deosebește în mod necesar de orașul antic, însă acestea împart o caracteristică
comună – orașul este un centru esențial în difuzarea bunurilor civilizaționale.
La începutul secolului XX populația din mediul urban constituia în jur de 10% din populația
globului pământesc; către anul 1975 aeceast indice a crescut la 37,8% din populația globului
pământesc, pentru ca în nul 1995 cifra să atingă valoarea de 45,3%; prin anul 2006 fiecare al doilea om
de pe glob locuia în mediul urban. Iar unele calcule estimează creșterea poplației urbane până la 60%
către anul 2030. Creșterea progresivă a populației urbane a fost determinată de procesele demografice,
economice și tehnologoce petrecute la nivel global, și care au rezultat într-o creștere continuă a
bunăstării oamenilor și a stării lor de comfort.
Ultimul recensământ al populaţiei realizat în R. Moldova în anul 2014 arată că 2/3 din populaţia
ţării locuieşte în mediul rural, ceea ce înseamnă că doar 33% din poplația țării locuiesc în orașe. În
timp ce, spre exemplu, în România procentul populaţiei rurale este de 46%, însemnând că pupulația
orășenească constituie 54%.

1.1 Experiența rbană ca realitate cotidiană.

În viața cotidiană ne aflăm, conștient sau mai puțin conștient, în contact cu o multitudine de
aspecte ale vieții moderne orășenești. Privite din punc de vedere a Teoriei Urbane acestea devin
experiențe urbane, și ne pun față în față cu orașul priviti ca scenă în care se desfășoară viața cotidiană
a locuitorilor urbei.
Fie că locuim la bloc sau în locuință individuală; ne deplasăm la universitate sau la serviciu cu
transportul public, cu mașina personală sau pe jos; ne desfășurăm activitatea la oficiu, întreprindere
sau deplasându-ne prin oraș; ne petrecem timpil liber la cafenea,
teatru, plimbându-ne prin parc sau practicând un mod activ de
viață; ne aflăm într-o relație specifică cu orașul, în care urbea ne
oferă un set de servicii, facilități și posibilități de numărul și
calitatea cărora depinde calitatea actului de experiență urbană.
Astfel confruntându-ne cu problemele sistemului tehnico-
edilitar, a rețelei de străzi și drumuri împreună cu transportul
urban, organizarea locului de muncă/studii, nivelul de dezvoltare
a infrastructurii socio-culturale, a celei de odihnă și sport ș.a.
obținem o experiență urbană „bună” sau „rea”, care la rândul său
determină calitatea vieții într-un mediul sau altul (img. 1).
Nouă ne revine sarcina să identificăm acele aspecte ale
experienței urbane ce sunt apreciate ca negative și să propunem
soliții pentru îmbunătățirea lor.
img. 1. Diferențe în calitatea experienței urbane.
 Însă deseori, datorită ritmului alert și a specificului vieții urbane, experiența cotidiană este trăită
„inconștient”, în sens că, ne rapotrăm distant la mediul ce ne înconjoară și nu acordăm atenție
evenimentelor și lucrurilor din preajma noastră. Conștientizarea experienței urbane, oricare ar fi ea, ne
pune în contact cu realitatea trăită în oraș și ne ajută șă extragem concluzii în privința elementelor
degradate din cadrul orașului. Iar acest lucru ne poate determina să acționăm în vederea ameliorării
unor stări de criză.

1.2 Aspecte ale experienței urbane ca obiecte de studiu pentru Teoria Urbană
Precum am văzut mai sus, viața și activitatea indivizilor în oraș presupune contactul direct cu
diferite componente ale structurii și infrastructurii unui oraș, fapt ce se exprimă prin actul experienței
urbane. Datorită acestei complexități, în câmpul de cercetare a Teoriei Urbane se regăsesc una sau mai
multe aspecte a ceea ce numim "patru C-uri" a experienței urbane (care sunt și domeniile în care pot fi
grupate experiențele noastre cotidiene): Cultură, Consum, Conflict și Comunitate.
- domeniul Cultură include sistemul de credințe persistente într-o comunitate (ne referim nu doar
la sistemu de credințe religioase ci la idei, tradiții și convingeri împărtășite la nivelul comunității)
împreună cu mediul fizic construit ( clădiri, străzi, spații publice ș.a.), rețelele de informare/comunicare
(ziare, cărți, reviste, televiziunea, internetul ș.a.), precum și produsele de cultură fie tradiționale (arta,
literatura, teatrul ș.a.) fie populare (filme, moda, muzica pop ș.a.);
- Consumul se referă atât la consumul propriu-zis de bunuri și servicii, cât și la natura schimului
în procesul de consum, dar și la înțelegerea procesului de conversiune a bunurilor și serviciilor dar și
tehnologia de producere a acestora;
- aspectele legate de Conflict presupun existența punctelor de tensiune sociale ce se pot manifesta
vizibil sub forma violențelor fizice precum revolte sau nesupunere civică, dar și sub forme mai puțin
vizibile precum lupta penteu resurse (rezidenți/investitori), dar și sub forma conflictelor de clasă sau
grupuri de inreres;
- domeniul Comunitate implică toate aspectele vieții sociale a orașului de la numărul populației
la densitatea acesteia și componenta demografică.
Acest lucru ne aduce în contact cu „Orașul” văzut ca un sistem de relații interdependente însă
în același timp autonome, d.e. viața culturală a unui oraș reprezintă un domeniu autosuficient care la
rândul său depinde mult de nivelul de dezvoltare a infrastructurii culturale (teatre, scene, spații) și care
influențează puternic dezvoltarea individului într-un sens sau altul și îl determină spre acceptarea unor
schimbări calitative la nivelul orașului.
Astfel Teoria Urbană ni se înfățișează drept un domeniul multidisciplinar, care depășește
câmpurile arhitecturii și a urbanismului. Vom vorbi deci nu doar despre arta de a construi orașe sau
despre arta de a construi în orașe, vom precăuta să înțelegem care sunt aspectele ce determină
schimbarea și cum schimbarea determină modificarea diferitor aspecte ale vieții orașului.

1.3. Rolul studiilor urbane și definiția Teoriei Urbane.

Teoria Urbană nu este o disciplină academică sieși sufucientă, în sens că aceasta se bazează pe
diverse studii urbane (studierea anumitor aspecte a vieții orașului) care în ciuda pretențiilor de a se
numi științe autonome rămân a fi părți componente ale altor disciplini. Astfel e dificil a spune, spre
exemplu, care este diferența dintre geografia urbană și geografia umană, ori dintre sociologia urbană
și teoria socială, mai generală. Studiile urbane sunt eclectice, ele adună la un loc și unesc cunoștințe,
înțelegeri și abordări dintr-un larg spectru de subiecte. De multe ori subiectele sunt identice pentru mai
multe studii urbane, ceea ce le deosebește este modul în care le abordează.
 Astfel sociologia urbană abordează subiecte ce țin de: trăirea experienței urbane, dacă și cum
locurile capătă identitate distinctă, cum viața urbană este afectată de sexul, clasa sau grupul etnic al
personae sau de tipul de lucuință în care acesta trăiește, efectul mediului urban asupra relațiilor socile
și coeziunii între cetățeni, istoria urbanizării, natura problemelor urbane și soluțiile pentru rezolvarea
lor etc.
Un șir de subiecte ce se vor a fi centrale în geografia urbană tratează: cauzele urbanizării, ierarhia
orașelor la nivel național și internațional, „sistemul urban”, folosirea pământurilor în oraș, transportul
urban, spațile sociale și cele rezidențiale în cadrul orașului, rolul claselor sociale și entice, imaginea
orașelor, orașele în țările în curs de dezvoltare și în țările post-comunite a europei de est.
Politica urbană, pe de altă parte ne vorbește despre: rolul elitelor și a regimului în dezvoltarea
urbană, relațiile interguvernamentale și politicile urbane, rolul sistemului birocratic în schimbările
urbane, autonomia guvernării în cadrul orașului, societatea civilă și mișcările sociale din oraș etc.
Iar economia urbană se preocupă de: procesul de urbanizare, caracteristicele pieții urbane
(locuințe, transport, facilități), piața de muncă în oraș, comportamentul paratului de guvernare și
implicațiile acestora asupra economia urbană, și calitatea vieții urbne.
Însumând cele spuse până acum putem da o definiție a Teoriei Urbane ca fiind un corp de idei
care explică una sau mai multe aspecte ale realității din cadrul, sau în legătură, cu orașul.