You are on page 1of 1

În secolul al XVI-lea, principala limbă literară folosită de români a fost slavona.

În slavonă
era liturghia bisericii ortodoxe, și tot în slavonă actele emise de cancelariile domnești ale
principatelor române - practic slavona avea rol de limbă oficială. Totuși, în acest veac are
loc începutul scrierii în limba română.
Primul document în limba română cu datare certă este scrisoarea lui Neacșu din
Dlăgopole (azi Câmpulung), scrisă în 1521.
Poate chiar înainte de 1521 s-a folosit limba română în scris în mânăstirea Peri
din Maramureș (azi în regiunea subcarpatică a Ucrainei), de unde s-au păstrat
manuscrise în grai maramureșean rotacizat, dar datarea acestora nu este sigură.
În 1544 este tipărit la Sibiu „Catehismul Luteran”, fiind prima carte tipărită în limba
română. Tipăritura nu s-a mai păstrat până azi, fiind distrusă într-un incediu. Totuși, se
cunoaște existența ei, datorită unor chitanțe în care se menționează plata sumelor
aferente către tipografii pentru această carte. Începând cu 1560,
diaconul Coresi editează la Brașov primele cărți tipărite în limba română

textul a fost scris cu litere chirilice și se compune din trei


părți:
•O adresare în slavă a cărei traducere este:
Înțeleptului și de bun neam și cinstitului și de Dumnezeu
dăruitului, dumisale Hanăș Begner din Brașov, multă
sănătate de la Necșul din Câmpulung.
•Conținutul scrisorii în limba română.
•Formula finală în slavă a cărei traducere este: Și
Dumnezeu să te bucure, amin

You might also like