Professional Documents
Culture Documents
Examen: 10 grile si un examen practic (cazuri: pe poză punem diagnostic și plan de tratament
sau subiect cu tema).
1
Sanatate publică – curs 1, an VI
Problema în medicina dentară este că 98% dintre servicii sunt servicii private. Așadar sănătate
publică, adresată comunității, are un nivel foarte scăzut în România pentru că nu are cine să o
presteze.
Revenind la întrebările: vrei să lucrezi cu oameni? Vrei să ajuți oameni? => cu toții vrem să îi
ajutăm. Cum putem ca medici stomatologi să facem ceva pentru comunitate? În România nu există
politici de sănătate orală deși e recunoscută ca și specialitate. Singura modalitate e să participăm ca
și voluntari.
Ce este sănătata?
Ce este sănătatea? Tu cum răspunzi? Te referi doar la cea fizică sau și la cea mentală?
Ex: dacă ești puțin răcit, răspunzi că ești sănătos sau nu? Un pacient care are diabet zaharat
dar momentan se simte bine, e sănătos? Dacă sănătatea înseamnă absența clară a bolii, câți vor fi
sănătoși? Fie un cronic care e bine, sau un pacient care acum e acut dar în rest e bine.
Mulți specialiști au încercat să definească sănătatea:
Webster: “starea de bine fizică și mentală, absența bolii” -> conform acestei definiții e destul
de greu să existe persoane sănătoase pentru că atunci cei cu boli cronice (HTA, DZ),
comorbidități sunt automat excluși.
WHO (World Health Organization) 1948: “sănătatea este stadiul de bine fizic, mental și social
și nu este echivalentă cu absența bolii/infirmității” deci bolnavii cronici pot să spună după
această definiție, că sunt sănătoși dacă sunt compensați și sunt într-o stare de bine.
Când suntem complet sănătoși? Bolnavii cronici (DZ, hipertensiune)?
2
Sanatate publică – curs 1, an VI
Sănătatea publică își propune să educe pacienții și să-i dispensarizeze, astfel încât problemele
majore să nu mai existe. Daca sanatatea publica inseamna educatie, dispensarizarea pac astfel incat
problemele majore sa nu mai existe.
Cele 9 specialități dentare recunoscute de American Dental Association sunt:
1. Dental Public Health: mai 1976
2. Endodontics: decembrie 1983
3. Oral and Maxillofacial Pathology: mai 1991
4. Oral and Maxillofacial Radiology: aprilie 2001
5. Oral and Maxillofacial Surgery: octombrie 1990
6. Orthodontics and Dentofacial Orthopedics: aprilie 2003
7. Pediatric Dentistry: 1995
8. Periodontics: decembrie 1992
9. Prosthodontics: aprilie 2003
Pe același model funcționează si Australia si Noua Zeelandă. În Europa nu s-a pus accent pe
Sănătatea publică așadar suntem pe primul loc la carii, la boala parodontală etc pe când Australia stă
cel mai bine. Public Health înseamnă oarecum prevenția, constă în îngrijiri primare. Îngrijirile primare
din Medicina Generală sunt oferite de medicul de familie. În stomatologie, îngrijirile primare sunt
oferite tot de către stomatologii care lucrează în mediul privat și constau în educație, prevenție,
dispensarizare și mai puțin îngrijiri secundare sau terțiare (tratamente efective). La noi nu se pune
accent pe acordare îngrijirilor primare și în plus, adresabilitatea populației este redusă pentru că este
contra cost.
The American Board of Dental Public Health a definit sănătatea dentară publică ca fiind
“știința și arta de a preveni și controla afecțiunile dentare și de a promova sănătatea dentară prin
efortul organizat al comunității”.
The Canadian Association of Public Health Dentistry consideră sănătatea dentară publică ca
fiind “știința și arta de a preveni și controla afecțiunile orale și de a promova sănătatea orală prin
efortul organizat al comunității”, deci față de americani, se referă la sănătatea orală și nu la sănătatea
dentară (deci nu se referă doar la leziunile carioase, dentare ci includ și leziunile cu potențial de
malignizare, probleme de boală parodontală etc.)
În sectorul public se urmărește
Evaluarea, diagnosticarea nevoilor de Planificarea, implementarea și evaluarea programelor
îngrijiri de sănătate orală a comunității de sănătate orală bazate pe nevoile societății
Adică în sectorul public, de stat, bugetarii și angajații din spitale, dispensare școlare, ar trebui
să vadă câți copii sunt cu carii, câți sunt cu fluoroză, câți copii au alte probleme = deci să pună evalueze
și să pună diagnosticul, iar apoi să emită statistici legate de nevoile de îngrijiri de sănătate orală a
comunității evaluate. Pe baza acelor nevoi, se planifică programe de îmbunătățire a sănătății orale a
membrilor din comunitatea respectivă. Apoi se implementează programe de sănătate orală bazate
pe nevoile din comunitatea respectivă.
3
Sanatate publică – curs 1, an VI
4
Sanatate publică – curs 1, an VI
până atunci nu era vizibilă în cadrul programelor de sănătate publică, dar exista. Criza, în cadrul
acestui program, putem să o considerăm ca fiind nevoia de sănătate a populației cu sustenabilitate
financiară redusă).
***subiect de examen: cele 3 funcții ale sănătății publice
În 1988, Institutul de Medicină din SUA a delimitat funcțiile sănătății publice astfel:
A. Evaluarea: înseamnă că pe baza unor programe de screening, teste diagnostic se fac rapoarte
statistice care atestă nevoia de îngrijiri pe o anumită patologie. În Sănătatea publică, unde
vorbim de comunitate și nu de individ, singura uneltă valabilă este statistica care ne dă
valoarea medie (individul mediu). Ex: dacă avem în comunitatea respectivă 1000 de oameni,
statistica ne dă valoarea medie din cei 1000 (ex: pentru că unii au mai multe leziuni carioase
și alții au mai puține)
B. Politici de dezvoltare: înseamnă că pe baza studiilor epidemiologice, stabilim niște nevoi. Pe
baza nevoilor, se vine cu propuneri de politici de dezvoltare. (ex: la grădinița la care mergem
am văzut că, copii au foarte multe leziuni carioase. În următorul an, depunem la Minister un
proiect și Ministerul îl aprobă -> putem merge la grădiniță. Asta ar fi o politică de dezvoltare
C. Asigurarea practicilor: presupune educarea pacienților și efectuarea tratamentelor (ex:
mersul în grădinițe)
A. Evaluarea constă în
1. Măsurarea statusului de sănătate și a nevoilor de tratament a comunității
2. Investigarea evenimentelor adverse și a sănătății lăsate pe seama hazardului
3. Analiza factorilor locali determinanți ai bolilor și a resurselor adevate pentru sănătate
Ex: mergem și ne deschidem cabinet la o firmă. Luăm toți angajații, le evaluăm statusul
sănătății orale și stabilim nevoia de tratament a angajaților. Apoi vedem dacă există factori
predispozanți: toți sunt mari fumători, primesc caramele la ora 12 etc
C. Asigurarea practicilor
1. Planul managerial: implementarea și evaluarea programelor și serviciilor mandatate
2. Informarea, educarea publicului asupra statusului curent al sănătății, nevoilor de
tratament, comportamente pozitive asupra sănătății
5
Sanatate publică – curs 1, an VI
6
Sanatate publică – curs 1, an VI
Condiții care definesc includerea unei probleme de sănătate în domeniul sănătății publice
1. Ponderea mare a populației afectate
2. Cauze cunoscute ale bolii în acțiune
3. Capacitate de intervenție posibilă
4. Necesitatea intervenției să fie acceptată de autorități
Nu toate problemele se încadrează în problematica sănătății publice. Ex: o răceală nu e o
problemă de sănătate publică. Pentru a fi o problemă de sănătate publică trebuie să afecteze o
pondere mare din populație, să cunoaștem cauza bolii pentru a știi ce trebuie să combatem (să vedem
la ce au fost expuși cei afectați) , să putem să facem un program pentru problema respectivă și
intervenția noastră să fie acceptată de către autorități.
*** subiect examen: condițiile care definesc includerea unei probleme de sănătate în SP
7
Sanatate publică – curs 1, an VI
În decursul acestor perioade au fost eradicate: variola și s-au identificat tratamente pentru
boli acute.
Etapa 4: 1993 Ashton – “noua sănătate publică”
Realizarea că tehnologia este eficientă în tratamentul unor boli acute dar este ineficientă în
managementul bolilor cronice, care implică modificarea stilului de viață (bolile cronice pot fi modelate
printr-un comportament sanogen).
Valoarea tehnologiei este limitată datorită accesului limitat al populației.
Vrem să creștem calitatea vieții, să oferim sănătate tuturor membrilor comunității.
“Sănătatea pentru toți”.
În întreaga lume s-au accentuat diferențele dintre săraci și bogați (condiții economice/sociale
diferite). Studiile arată discrepanțe în starea de sănătate între grupurile populaționale din societate -
> bolile cu cea mai mare prevalență (cancer, boli CV, caria dentară) sunt determinate de stilul de viață.
Cancerul, bolilele CV și caria dentară sunt corelate statistic cu un stil de viață necorespunzător care
implică fumatul, consumul de alcool, etc.
Expectanța de viață a crescut. Populația a îmbătrânit, să fie toți bolnavi ar fi o problemă socială
și pentru faptul că, costurile de tratament ar fi foarte mari. Așa că Sănătatea pentru toți încearcă să
prevină apariția anumitor boli la vârste înaintate.
În această a 4-a etapă se încurajează un stil de viață sănătos.
Se pune accentul pe calitatea vieții și nu doar pe supraviețuire.
Să fumezi sau să nu fumezi? Înseamnă a reduce riscul de carcinom bronho-pulmonar, HTA,
boală periodontală.