Sanatate publică – curs 1, an VI

Istoria și principiile sănătății orale publice

Suport de curs: e făcut din articole și carte.
Teme
- Introducere si istoric in sanatate publica: ce e sănătatea publică, e prima disciplină din
domeniul medicinii dentare
- Inechitățile în sănătatea publică
- Determinanții în sănătatea publică
- Programele naționale și internaționale de sănătate publică
- Evaluarea nevoilor de sănătate publică
- Afecțiunile din sfera orală care se încadrează ca probleme de sănătate publică (2 săptămâni,
intercepția în ortodonție
- Studiile de epidemiologie: pe acestea se fundamentează toate politicile de SP
- Educație pentru sănătate, principii de economie sanitară și principii de organizare și modele
de prestare ale serviciilor de SP

Examen: 10 grile si un examen practic (cazuri: pe poză punem diagnostic și plan de tratament
sau subiect cu tema).

Ce e sănătatea publică și cu ce se ocupă?

Cei care ar trebui să activeze în domeniul sănătății publice ar trebui să răspundă afirmativ la
următoarele întebări: vrei să lucrezi cu oameni? Vrei să ajuți oameni?
A doua întrebare (“Vrei să ajuți oameni?’) face diferența între domeniul public și domeniul
privat. Cei din domeniul public, încadrați în serviciile de sănătate publică, în regim de voluntariat sau
ca angajați în sistem sanitar, cresc nivelul de sănătate a populației.
Dacă dorim să activăm în regim privat: ajutăm pacienții dar mai mult e o activitate de
management și marketing.
Scopul studiului sănătății publice
Să știm că există SP, că există ca și domeniu de studiu și ca și domeniu de activitate. Scopul SP
este de a crește și a îmbunătăți statusul de sănătate orală a comunității (fiecare dintre noi ar trebui
să-și dorească și să încerce să crească statusul sănătății orale a comunității în care își desfășoară
activitatea).
Toți practicienii de medicină dentară trebuie să fie sensibilizați la problemele care apar în
acordarea tratamentelor pentru menținerea sănătății orale a membrilor societății.
Diferența între sănătatea publică și stomatologia privată este că în sănătatea publică te
adresezi comunității iar în mediul privat te adresezi individului.
Ex: programe de screening pentru cancer de col: ne adresăm comunității. Când o pacientă
merge ea și se adresează medicului ginecolog nu este inclusă într-un program de sănătate publică, ci
este adresarea unui individ care își cere un serviciu.

1
Sanatate publică – curs 1, an VI

Problema în medicina dentară este că 98% dintre servicii sunt servicii private. Așadar sănătate
publică, adresată comunității, are un nivel foarte scăzut în România pentru că nu are cine să o
presteze.
Revenind la întrebările: vrei să lucrezi cu oameni? Vrei să ajuți oameni? => cu toții vrem să îi
ajutăm. Cum putem ca medici stomatologi să facem ceva pentru comunitate? În România nu există
politici de sănătate orală deși e recunoscută ca și specialitate. Singura modalitate e să participăm ca
și voluntari.

Ce este sănătata?
Ce este sănătatea? Tu cum răspunzi? Te referi doar la cea fizică sau și la cea mentală?
Ex: dacă ești puțin răcit, răspunzi că ești sănătos sau nu? Un pacient care are diabet zaharat
dar momentan se simte bine, e sănătos? Dacă sănătatea înseamnă absența clară a bolii, câți vor fi
sănătoși? Fie un cronic care e bine, sau un pacient care acum e acut dar în rest e bine.
Mulți specialiști au încercat să definească sănătatea:
 Webster: “starea de bine fizică și mentală, absența bolii” -> conform acestei definiții e destul
de greu să existe persoane sănătoase pentru că atunci cei cu boli cronice (HTA, DZ),
comorbidități sunt automat excluși.
 WHO (World Health Organization) 1948: “sănătatea este stadiul de bine fizic, mental și social
și nu este echivalentă cu absența bolii/infirmității” deci bolnavii cronici pot să spună după
această definiție, că sunt sănătoși dacă sunt compensați și sunt într-o stare de bine.
Când suntem complet sănătoși? Bolnavii cronici (DZ, hipertensiune)?

Ce este sănătatea publică (SP)?

 1920 Winslow “știința și arta de a preveni boala, de a prelungi viața, de a promova sănătatea
fizică prin efortul comunității”.
 1955 Knutson “sănătatatea publică reprezintă sănătatea populației. Se preocupă de
sănătatea unui grup, comunitate, a unui stat, a unei națiuni”
 1988 Institutul de Medicină din USA a definit misiunea sănătății publice ca fiind
“…îndeplinirea intereselor societății, asigurarea condițiilor în care populația poate să fie
sănătoasă”. În această definiție, ca element de noutate apare interesul societății.
Sănătatea publică își dorește ceea ce își dorește medicina în general, anume: să promoveze
sănătate, binele fizic și moral a unei comunități, prin implicarea comunității. (Nu e același lucru cu
medicul Popescu îl tratează pe Ionescu, îi face plan de tratament individualizat, ăsta e costul etc. Se
referă la faptul că, comunitatea medicala încearcă să ridice nivelul de sănătate orală pentru o anumită
comunitate). Sănătatea publică promovează comunitatea pentru comunitate.
Diferența între sănătatea publică și medicina privată: interesul comunității.
Ce este sănătatea dentară publică (SDP)?
American Dental Association au 9 specialități dentare recunoscute. Sănătatea dentară publică
(Dental Public Health) este prima specialitate recunscută, înființată în 1976. Endodonția, chirurgia și
restul au apărut ulterior.

2
Sanatate publică – curs 1, an VI

Sănătatea publică își propune să educe pacienții și să-i dispensarizeze, astfel încât problemele
majore să nu mai existe. Daca sanatatea publica inseamna educatie, dispensarizarea pac astfel incat
problemele majore sa nu mai existe.
Cele 9 specialități dentare recunoscute de American Dental Association sunt:
1. Dental Public Health: mai 1976
2. Endodontics: decembrie 1983
3. Oral and Maxillofacial Pathology: mai 1991
4. Oral and Maxillofacial Radiology: aprilie 2001
5. Oral and Maxillofacial Surgery: octombrie 1990
6. Orthodontics and Dentofacial Orthopedics: aprilie 2003
7. Pediatric Dentistry: 1995
8. Periodontics: decembrie 1992
9. Prosthodontics: aprilie 2003
Pe același model funcționează si Australia si Noua Zeelandă. În Europa nu s-a pus accent pe
Sănătatea publică așadar suntem pe primul loc la carii, la boala parodontală etc pe când Australia stă
cel mai bine. Public Health înseamnă oarecum prevenția, constă în îngrijiri primare. Îngrijirile primare
din Medicina Generală sunt oferite de medicul de familie. În stomatologie, îngrijirile primare sunt
oferite tot de către stomatologii care lucrează în mediul privat și constau în educație, prevenție,
dispensarizare și mai puțin îngrijiri secundare sau terțiare (tratamente efective). La noi nu se pune
accent pe acordare îngrijirilor primare și în plus, adresabilitatea populației este redusă pentru că este
contra cost.
The American Board of Dental Public Health a definit sănătatea dentară publică ca fiind
“știința și arta de a preveni și controla afecțiunile dentare și de a promova sănătatea dentară prin
efortul organizat al comunității”.
The Canadian Association of Public Health Dentistry consideră sănătatea dentară publică ca
fiind “știința și arta de a preveni și controla afecțiunile orale și de a promova sănătatea orală prin
efortul organizat al comunității”, deci față de americani, se referă la sănătatea orală și nu la sănătatea
dentară (deci nu se referă doar la leziunile carioase, dentare ci includ și leziunile cu potențial de
malignizare, probleme de boală parodontală etc.)
În sectorul public se urmărește
Evaluarea, diagnosticarea nevoilor de Planificarea, implementarea și evaluarea programelor
îngrijiri de sănătate orală a comunității de sănătate orală bazate pe nevoile societății
Adică în sectorul public, de stat, bugetarii și angajații din spitale, dispensare școlare, ar trebui
să vadă câți copii sunt cu carii, câți sunt cu fluoroză, câți copii au alte probleme = deci să pună evalueze
și să pună diagnosticul, iar apoi să emită statistici legate de nevoile de îngrijiri de sănătate orală a
comunității evaluate. Pe baza acelor nevoi, se planifică programe de îmbunătățire a sănătății orale a
membrilor din comunitatea respectivă. Apoi se implementează programe de sănătate orală bazate
pe nevoile din comunitatea respectivă.

3
Sanatate publică – curs 1, an VI

Este responsabilitatea etică a tuturor medicilor dentiști de a se implica în îmbunătățirea stării

de sănătate orală a comunității, în special a celor care au acces limitat la serviciile de medicină
dentară. (ex: putem prezenta în grădinițe tehnica de periaj, putem să ne implicăm în programe pentru
azilele de bătrâni).
Deci SOP (sănătatea orală publică) este acea formă de practică dentară care servește
pacienților unei comunități și nu individului.
Pentru această ramură a medicinii dentare, sunt eficiente pachetele de tratament cu valoarea
cea mai mare cost-eficiență, adică dacă pacientul vine cu edentație totală cel mai bun tratament este
proteza totală, pe când în cabinetul privat cea mai bună opțiune de tratament ar fi supraprotezarea
pe implante.
Sănătatea orală publică se ocupă cu educarea populației înspre sănătate orală, prin cercetări
aplicate, prin administrarea de programe, prin prevenție și contol al bolii on “community basis”.

Inițial se vorbea de sănătate dentară -> apoi de sănătate orală.

Sănătatea orală trebuie privită ca parte integrantă a sănătății generale.
În ceea ce privește sănătatea publică, ar trebui să se pună accent pe prevenție prin educație
publică pentru sănătate. Noi nu avem programe de educație pentru sănătate: pacienții nu sunt
educați înspre a preveni. (ex în alte țări dacă nu te prezinți la 6 luni la control de rutină, asigurarea nu
mai acoperă tratamentele în caz că sunt necesare)
Conceptul de pacient aparținând unei comunități, nu ca individ (diferența intre sectorul public
și privat). Se modifică conceptul de pacient, nu mai vorbim de individ ci vorbim de comunitate.
În sectorul public În sectorul privat
Oferta de servicii de medicină dentară ține cont Se oferă tratamente stomatologice bazate pe
de comunitate (pachete cu raport cost- nevoile și dorințele individului (ex: fațete,
beneficiu cel mai bun) coroane integral ceramice, implante dentare)
În sectorul public, trebuie să punem la îndemâna societății niște tratamente de bază, care
rezolva problema, fără a avea costuri foarte mari => deci care au raportul cost-eficiență cel mai bun.

Principiile SOP (sănătății orale publice)

- SOP – infrastructură invizibilă, până la declanșarea unei crize
- Infrastructura sănătății publice – entități guvernamentale și nonguvernamentale care oferă
servicii de sănătate orală publică.
Infrastructura este invizibilă până la declanșarea unei crize.
Explicații: Avem o infrastructură (spitale etc) vizibilă? Nu, de obicei se suprapune
infrastructura de sănătate publică cu locul unde se desfășoară serviciile de medicină. Aceasta
infrastructură a sănătății publice devine vizibilă doar în momentul în care se desfășoară un program
de sănătate publică. (ex: programul cu primăria desfășurat de disciplina de Reabilitare orală. A fost
un program de sănătate publică, infrastructura a devenit vizibilă doar în cadrul programului respectiv,

4
Sanatate publică – curs 1, an VI

până atunci nu era vizibilă în cadrul programelor de sănătate publică, dar exista. Criza, în cadrul
acestui program, putem să o considerăm ca fiind nevoia de sănătate a populației cu sustenabilitate
financiară redusă).
***subiect de examen: cele 3 funcții ale sănătății publice
În 1988, Institutul de Medicină din SUA a delimitat funcțiile sănătății publice astfel:
A. Evaluarea: înseamnă că pe baza unor programe de screening, teste diagnostic se fac rapoarte
statistice care atestă nevoia de îngrijiri pe o anumită patologie. În Sănătatea publică, unde
vorbim de comunitate și nu de individ, singura uneltă valabilă este statistica care ne dă
valoarea medie (individul mediu). Ex: dacă avem în comunitatea respectivă 1000 de oameni,
statistica ne dă valoarea medie din cei 1000 (ex: pentru că unii au mai multe leziuni carioase
și alții au mai puține)
B. Politici de dezvoltare: înseamnă că pe baza studiilor epidemiologice, stabilim niște nevoi. Pe
baza nevoilor, se vine cu propuneri de politici de dezvoltare. (ex: la grădinița la care mergem
am văzut că, copii au foarte multe leziuni carioase. În următorul an, depunem la Minister un
proiect și Ministerul îl aprobă -> putem merge la grădiniță. Asta ar fi o politică de dezvoltare
C. Asigurarea practicilor: presupune educarea pacienților și efectuarea tratamentelor (ex:
mersul în grădinițe)
A. Evaluarea constă în
1. Măsurarea statusului de sănătate și a nevoilor de tratament a comunității
2. Investigarea evenimentelor adverse și a sănătății lăsate pe seama hazardului
3. Analiza factorilor locali determinanți ai bolilor și a resurselor adevate pentru sănătate
Ex: mergem și ne deschidem cabinet la o firmă. Luăm toți angajații, le evaluăm statusul
sănătății orale și stabilim nevoia de tratament a angajaților. Apoi vedem dacă există factori
predispozanți: toți sunt mari fumători, primesc caramele la ora 12 etc

B. Politici de dezvoltare sanitară

1. Stabilirea rețelei de suport și comunicare cu mass media și publicul
2. Prioritizarea nevoilor urgente după evaluarea nevoilor de tratament
3. Planificarea – crearea unui plan strategic de acțiune pe termen lung pentru comunitate
După ce am stabilit nevoile de tratament, vrem să facem politici de dezvoltare sanitară. Cerem
ajutorul comunității (cautare de sponsorizări de la ONG, în mass-media se poate cere ajutorul etc).

C. Asigurarea practicilor
1. Planul managerial: implementarea și evaluarea programelor și serviciilor mandatate
2. Informarea, educarea publicului asupra statusului curent al sănătății, nevoilor de
tratament, comportamente pozitive asupra sănătății

5
Sanatate publică – curs 1, an VI

Scopul sănătății publice

1. Previne epidemiile și răspândirea bolilor
2. Protejează împotriva hazardului din mediu
3. Previne accidentele prin controlul anumitor factori
4. Promovează și încurajează obiceiuri sanogene
5. Răspunde în situații de dezastre și ajută comunitatea să se refacă postdezastru
6. Asigură calitatea și accesibilitatea serviciilor de sănătate
Cum acționează sănătatea publică?
 Monitorizează starea de sănătate pentru a identifica și rezolva problemele de sănătate ale
comunității.
 Realizează diagnosticarea și investigarea problemelor de sănătate ale comunității.
 Informează și educă populația asupra sănătății orale.
 Mobilizează parteneriate între comunități pentru a identifica și rezolva probleme de sănătate.
 Dezvoltă politici și planuri care susțin eforturile individuale și ale comunității legate de
îmbunătățirea stării de sănătate.
 Stabilește legi și regulamente care să protejeze sănătatea.
 Îndrumă pacienții înspre serviciile de sănătate necesare
 Asigură servicii de sănătate competente.
 Realizează cercetări privind soluții inovative la problemele de sănătate.
Dacă am avea această specialitate, ar trebui să existe un spital/clinică unde pacienții să vină și
să le fie evaluată starea de sănătate. Fișele pacienților ar trebui să cuprindă toate patologiile oro-
dentare și să se facă o bază de date la nivel județean/municipal. Acele date ar fundamenta ce trebuie
să se mai îmbunătățească în ceea ce privește principiile de sănătate publică orală. Angajații acelui
spital trebuie să informeze și să educe populația asupra sănătății orale.
Accesul pacienților la serviciile de sănătate ar trebui să fie egal. Accesul la serviciile de sănătate
orală nu e egal, pentru că e condiționat de plată. Atât serviciile de sănătate publică cât și cele din
mediu privat ar trebui să fie la aceeași calitate și la același nivel de pregătire al medicilor.
(Pe lângă faptul că în SUA există această specialitate de Sănătate publică, oferă și facilități celor
care doresc să fie specialiști în domeniul sănătății publice).
Plecând de la Funcțiile esențiale ale Sănătății Publice, s-au pus bazele serviciilor de sănătate
dentară oferite de stat:
Evaluarea Politici de dezvoltare Asigurare
Statusul sănătății Dezvoltare de planuri și Informarea, educarea publicului
orale/nevoile politici prin colaborare
Analiza determinanților Leadership Promovarea legilor
Fluorizarea apei Mobilizarea de parteneriate Îndrumarea pacienților în anumite
în comunitate servicii: asigurarea accesului

6
Sanatate publică – curs 1, an VI

Implementarea sisteme de Prevenție primară/secundară

control a sănătății orale
Evaluarea eficienței, accesibilității și
calității serviciilor de sănătate
Conducerea de cercetări și susținerea
de proiecte de demonstrare
Evaluăm statusul sănătății orale, analiza determinanților, fluorizarea apei, implementarea
sistemelor de control a sănătății orale.

Condiții care definesc includerea unei probleme de sănătate în domeniul sănătății publice
1. Ponderea mare a populației afectate
2. Cauze cunoscute ale bolii în acțiune
3. Capacitate de intervenție posibilă
4. Necesitatea intervenției să fie acceptată de autorități
Nu toate problemele se încadrează în problematica sănătății publice. Ex: o răceală nu e o
problemă de sănătate publică. Pentru a fi o problemă de sănătate publică trebuie să afecteze o
pondere mare din populație, să cunoaștem cauza bolii pentru a știi ce trebuie să combatem (să vedem
la ce au fost expuși cei afectați) , să putem să facem un program pentru problema respectivă și
intervenția noastră să fie acceptată de către autorități.
*** subiect examen: condițiile care definesc includerea unei probleme de sănătate în SP

Istoria Sănătății publice

În momentul actual, Sănătatea publică este centrată pe nevoile societății actuale în
concordanță cu proresul industrializării și tehnologizării în lume (vezi etapa 4).
Evoluția sănătății publice cuprinde 4 etape.
Etapa 1: 1849 – 1900
Sănătatea publică era centrată pe eliminarea și controlul bolilor apărute datorită
industrializării rapide și condițiilor precare de viață.
Scopul era reducerea mortalității și morbidității prin boli precum holera, polio.
Eforturile – măsuri de igienă elementară (spălatul pe mâini, spălatul pe dinți)
Etapa 2: 1880 – 1930
A doua etapă s-a adresat strategiilor preventive. S-au stabilit strategii preventive pentru
populație datorită dezvoltării bacteriologiei, imunizărilor, reducând efectele bolilor infecțioase.
S-a bazat pe imunizarea prin vaccin (a fost una dintre cele mai mari achiziții).
Etapa 3: 1930 – 1975
A fost etapa terapeutică în care s-a urmărit tratamentul bolilor. S-a bazat pe rolul foarte
important al spitalelor.

7
Sanatate publică – curs 1, an VI

În decursul acestor perioade au fost eradicate: variola și s-au identificat tratamente pentru
boli acute.
Etapa 4: 1993 Ashton – “noua sănătate publică”
Realizarea că tehnologia este eficientă în tratamentul unor boli acute dar este ineficientă în
managementul bolilor cronice, care implică modificarea stilului de viață (bolile cronice pot fi modelate
printr-un comportament sanogen).
Valoarea tehnologiei este limitată datorită accesului limitat al populației.
Vrem să creștem calitatea vieții, să oferim sănătate tuturor membrilor comunității.
“Sănătatea pentru toți”.
În întreaga lume s-au accentuat diferențele dintre săraci și bogați (condiții economice/sociale
diferite). Studiile arată discrepanțe în starea de sănătate între grupurile populaționale din societate -
> bolile cu cea mai mare prevalență (cancer, boli CV, caria dentară) sunt determinate de stilul de viață.
Cancerul, bolilele CV și caria dentară sunt corelate statistic cu un stil de viață necorespunzător care
implică fumatul, consumul de alcool, etc.
Expectanța de viață a crescut. Populația a îmbătrânit, să fie toți bolnavi ar fi o problemă socială
și pentru faptul că, costurile de tratament ar fi foarte mari. Așa că Sănătatea pentru toți încearcă să
prevină apariția anumitor boli la vârste înaintate.
În această a 4-a etapă se încurajează un stil de viață sănătos.
Se pune accentul pe calitatea vieții și nu doar pe supraviețuire.
Să fumezi sau să nu fumezi? Înseamnă a reduce riscul de carcinom bronho-pulmonar, HTA,
boală periodontală.