ANXIETATEA

Anxietatea poate fi descrisa ca o stare afectiva

vaga, difuza, de neliniste, de apasare, de
tensiune, de ingrijorare, de teama nemotivata,
fara un obiect precizat sau disproportionata cu
factorii obiectivi care o determina. In mod
categoric, este datatoare de disconfort psihic.

Sentimentele dominante sunt de insecuritate, de

teama, anticipand abandonul, pedepsirea,
producerea unor accidente, a unor nenorociri sau
catastraofe. Imaginatia este foarte productiva in
scenarii care nu pot fi nici eliminate, nici ignorate.
Persoana afectata de anxietate este intr-o continua
alerta, avand, in acelasi timp, sentimentul de
neputinta, de imposibilitate de prevenire sau
apararare.

O consecinta evidenta a starii de anxietate este

scaderea randamentului intelectual. De asemenea,
manifesta agitatie si tulburari ale somnului.
Sunt prezente tulburari biosomatice si afective:
palpitatii, respiratie neregulata, paloare, puls
accelerat.
Anxietatea se poate manifesta in diferite grade de
profunzime. Daca se manifesta intr-o forma usoara,
de fond, poate fi considerata un fenomen normal.
Daca, insa, este mai accentuata si mai profunda, va
fi privita ca un simptom al unei tulburari psihice ca
depresia, psihoastenia, nevroza.

Gradul de anxietate poate fi masurat prin

instrumente psihice de tipul chestionarelor,
testelor. Desigur, acestea sunt complexe, stiintific
concepute, iar in interpretarea rezultatelor
specialistii sunt, uneori, asistati de calculator.

CUM SA NE PURTAM CU UN ANXIOS

Daca anxiosul in cauza ne este cat de cat apropiat si
vrem sa-i fie mai bine iar relatia noastra cu el sa nu
fie un supliciu, trebuie sa avem grija de cateva
lucruri.
Sa-i inspirati incredere. (Asta ar fi de dorit in relatie
cu orice om, n-ar trebui sa fie doar o realizare
speciala pentru un caz special.) Este important sa
se poata baza pe cuvantul vostru. Simplu. Inainte
de a promite, trebuie sa va ganditi foarte bine daca
o sa va puteti respecta promisiunea. Daca aveti
rezerve, sa vi le exprimati clar, sa nu ramana in
ceata. Daca nu puteti face acel lucru, s-o spuneti
clar si sa dati o explicatie clara si rezonabila.

Glumiti cu masura, numai atat cat sa-l revitalizati.

Nu luati in ras nelinistile lui. Pentru el, spaimele
sunt reale si foarte serioase.
Ajutati-l sa relativizeze. Ajutati-l sa-si dea seama de
ce anume se teme. Daca are un motiv precis de
teama, indemnati-l sa analizeze si sa-si precizeze
care ar fi consecinta finala a faptului de care se
teme. Vei pierde trenul. Si? Vei lua trenul urmator.
Si? Vei intarzia la nunta. Si? Cat de grav va fi?
Prietenul tau tot se va casatori, iar fericirea lui nu
va fi afectata de intarzierea ta. Iar tu vei ramane
tot prietenul lui. La toate aceste raspunsuri este
bine sa ajunga sigur, pentru ca atunci vor fi mai
convingatoare pentru el.

Indemnati-l sa ceara ajutorul unui specialist (psiholg,

psihoterapeut, psihanalist, medicul de familie). Nu
pentru ca ar fi bolnav (nici intr-un caz nebun, nu-l
lasati sa spuna asta!), ci pentru ca ar putea sa se
simta mult mai bine si viata sa-i fie mai usoara.
Daca va constata ca este necesar, psihologul sau
medicul de familie ii va recomada sa mearga la un
medic psihiatru.