1. Apariţia şi trăsăturile doctrinei instituţionaliste.
2. Etapele de evoluţie a instituţionalismului. 1. Apariţia şi trăsăturile doctrinei instituţionaliste. Instituţionalismul, ca doctrină economică apare la începutul sec.XX în SUA, mai apoi s-a răspândit în Europa.
Condiţiile ce au provocat apariţia şi formarea instituţionalismului ca doctrină:
1. Necesitatea integrării ştiinţei economice în sistemul ştiinţelor sociale.
2. Necesitatea implementării mai pronunţate a instituţiilor statale în
rezolvarea problemelor economico-sociale.
Principalele trăsături ale instituţionalismului:
1. Critică unele aspecte negative ale capitalismului (crize economice, şomaj, adâncirea sărăciei).
2. Temelia dezvoltării social-economice sunt instituţiile, principalele
fiind statul, familia, biserica, tradiţiile...
3. Justifică amestecul statului în viaţa economică a societăţii cu scopul
evitării anarhiei în producţie şi luptei contra acumulării veniturilor nelegitime. 2. Etapele de evoluţie a instituţionalismului.
În dezvoltarea sa instituţionalismul trece prin trei etape:
Principalele concepte: 1. Scopul activităţii economice – satisfacerea instinctelor Motivaţia activităţii întreprinzătorului nu este atât dorinţa de a spori profitul, cât instinctele, cele mai importante fiind: inst. paternităţii, inst. jefuitor, inst. de a produce, inst. curiozităţii ş. a.
2. Teoria clasei fără ocupaţie
În lucrarea “Teoria clasei fără ocupaţie” T. Veblen condamnă trândăvia unei
întregi clase, care fără a produce ceva obţine pe căi necinstite câştiguri enorme. După părerea lui aceştea sunt businessmenii.
3. Teoria suveranităţii consumatorului
Conform părerii lui Veblen consumatorul nu este independent în alegerea
mărfurilor şi serviciilor, ci este supus unor presiuni în alegerea acestora, fiind influenţat de modă, publicitate şi ambiţii. Instituţionalism pozitivist
Reprezentanţi: John Clark, Adolf Berle
Ideea de bază: Transformarea societăţii capitaliste în capitalism popular
Difuziunea proprietăţii. Proprietatea privată individuală se
transformă în proprietate privată colectivă (proprietate acţionară, cooperatistă). Devine tot mai răspândită proprietatea publică.
Trecerea de la economia capitalistă la economia mixtă – un sistem
în care sunt unite mai multe forme de proprietate, care contribuie la armonizarea intereselor proprietarilor de capital şi a salariaţilor
Distribuirea veniturilor. Statul, ca instituţie de bază, trebuie
să promoveze o politică activă de justiţie socială, distribuind prin intermediul bugetului de stat veniturile în aşa fel încât s-ar reduce decalajul între păturile sociale aflate la cei doi poli opuşi ai societăţii. Neoinstituţionalism Reprezentant: John Galbraith Principalele concepte: 1.Teoria economiei dualiste. În economiile dezvoltate, un rol important în reglementarea fenomenelor economice şi sociale aparţine, alături de piaţă, statului. Acest lucru se întâmplă din cauza economiei dualiste: – sectorul economiei de piaţă, bazat pe concurenţa dintre întreprinderile mici şi mijlocii; – sectorul economiei planificate, al marilor întreprinderi, unde concurenţa lipseşte.
2.Conceptul referitor la tehnostructură. În viziunea lui Galbraith
întreprinderile mari pot fi conduse numai de oameni talentaţi, care posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniul tehnic, economic şi organizatoric. Unui aşa grup de specialişti Galbraith îi dă denumirea de “tehnostructură”. Anume tehnostructura şi nu acţionarii decid cele mai importante probleme ale întreprinderii. În acst caz dispar conflictele dintre proprietari şi salariaţi, deoarece interesele tehnostructurii şi salariaţilor coiencid.