TULBURĂRILE DE VOINŢĂ

AGRESIVITATE ȘI PSIHOPATOLOGIE
SUICIDUL
TULBURĂRILE DE VOINŢĂ
 Where there is a will, there is a way...

• Voinţa este funcţia psihismului prin care se

produce actualizarea şi realizarea
intenţiilor,
• Cum? - prin organizare operaţională a
acţiunilor şi structurare decizională.
• Este strâns legată de sistemul motivaţional
conceput ca ansamblul pulsiunilor interne cu
nivel energetic şi tensional specific, modelat
socio-cultural, ca declanşator al acţiunii.
Hiperbulia

• creşterea forţei voliţionale, având caracter

global şi fiziologic
• la anumite tipuri de personalităţi
• sectorizată în patologie
– Hiperbulia delirantă
• nivel foarte ridicat
• afecţiuni psihotice
– Hiperbulia electivă
• se desfăşoară sectorizat
• Ex. Toxicomanii, nevroză obsesivo-fobică
Hipobulia
– Hipobulia cu caracter global
• diminuarea forţei voliţionale cu scăderea
capacităţii de acţiune, legate de un sistem
motivaţional mai slab conturat sau chiar absent,
deşi conştiinţa nu e modificată şi operaţiile gândirii
sunt intacte
• afecţiuni de intensitate nevrotică, cerebrastenie
posttraumatică, toxicomanii, întârzieri în
dezvoltarea psihică (oligofrenii), sindroame
psihoorganice, cronice, demenţe. În stările
maniacale, hipobulia este secundară incapacităţii
de concentrare a atenţiei, excitaţiei psihice şi
agitaţiei psihomotorii
– Hipobulia cu caracter electiv
• incapacitatea de a face faţă situaţiilor fobogene
sau obsesiilor ideative, nevroza obsesivo-fobică
 Abulia
• nivel maxim de scădere a forţei voliţionale şi pierderea aproape
totală a iniţiativei şi capacităţii de acţiune
• în: depresii psihotice, schizofrenii, oligofrenii severe, stări
demenţiale avansate

Impulsivitatea
• un sistem motivaţional modificat prin pulsiuni interioare
imperioase, presante, care se impun conştiinţei şi determină
trecerea la act, în condiţiile unei capacităţi voliţionale scăzute
• constituţională la structurile dizarmonice de personalitate de tip
impulsiv, sau poate apare în afecţiuni nevrotice, reacţii şi psihoze,
când îmbracă aspectul de raptus

Parabulia
• scăderea forţei voliţionale determinată în principal de
dezorganizarea sistemului voliţional prin sentimente, dorinţe
ambivalente, bizare, consecinţe ale disocierii ideo-afective
• schizofrenie sau generată de acţiuni simultane, parazite, din
nevrozele motorii
AGRESIVITATE ȘI PSIHOPATOLOGIE
IPOSTAZE CLINICE ALE AGRESIVITĂŢII
• Tulburările de personalitate
• Perverşii sexuali de tip sadic
• Tulburările dispoziţionale de tipul depresiei majore
sau excitaţiei maniacale se pot înregistra acte de
agresivitate extremă sub forma unor raptusuri (furia
maniacală)
• În psihozele acute
• Schizofrenie
• Beţie acută, beţia patologică
• Toxicomanii
• Stări confuzionale
• Epilepsie
• Oligofrenie
• Demenţe
SUICIDUL
 TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL

• Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în

care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut
de victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (Durkheim
E).

• Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care

înglobează suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere,
sindromul presuicidar. Substituirea probabilului şi posibilului cu neantul, cu
nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este o opţiune, ci mai
degrabă negarea totală a posibilităţii de a alege.
Instanţe ale fenomenului suicidar
Ideea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie de autodistrugere, cu proiecţia
teoretică a actului, fără punerea sa în practică, dorinţa fiind generată numai de încărcătura
afectivă de moment
Şantajul cu suicidul – apare la persoanele cu o structură psihică labilă sau la persoane cu
un coeficient scăzut de inteligenţă cu scopul de a obţine mai multe drepturi, un plus de
libertate,
Tentativele suicidare sunt sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere
inadecvate, intervenţia unor persoane străine),
Sindromul presuicidar caracterizat prin restrângerea câmpului de conştiinţă şi afectivităţii
şi înclinaţia către fantasmele suicidului,
Suicidul disimulat (travestit) este o acoperire, o disimulare a actului suicidar sub aspectul
unui accident,
Raptusul suicidar este rezultatul unei tendinţe greu reprimabile de dispariţie, a unui impuls
nestăpânit,
Suicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalentele suicidare, din care
menţionăm automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului, conduitele de risc şi
aşa-numitele sinucideri cronice (alcoolismul şi toxicomaniile), ele asemănându-se prin
caracterul simbolic prin tendinţa la autodistrugere cu comportamentul suicidar,
Conduita suicidară presupune organizarea comportamentului în vederea acestui scop, un
fel de „regie” a actului suicidar. Individul îşi vizitează locurile din copilărie, foştii
prieteni, îşi scrie testamentul după care se sinucide.
 Suicidul în doi (suicidul dual)
Poate îmbrăca mai multe aspecte:
– Poate fi considerat o formă de suicid altruist. Stricto senso,
exprimă situaţia în care cei doi sunt de acord să se sinucidă
împreună.
– Fiecare partener se poate sinucide separat.
– Bolnavul reuşeşte să îşi convingă partenerul/partenera să „îl
urmeze în moarte”.
Suicidul colectiv
Astfel de cazuri au un grad crescut de sugestibilitate şi un
inductor persuasiv, carismatic, cu un plus cognitiv.
„Contagiunea” suicidară se bazează frecvent pe convingeri
religioase sau culturale, conform cărora moartea ar avea un
rol eliberator.
Conduitele pseudosuicidare
(falsele suiciduri)

• Acest act se consideră ca atare atunci când

subiectul îi evaluează consecinţele. Implicit, nu
vor fi cuprinse în această categorie decesele
survenite în timpul stărilor confuzionale (care
sunt accidentale), sinuciderea halucinatorie
imperativă din schizofrenie, stările crepusculare
epileptice şi cea din stările demenţiale.
Bilanţul evaluării riscului suicidar la un pacient cu depresie

Presupune să se evalueze:
• Gradul de angajament într-o criză suicidară
• Simptomatologia actuală,
• Antecedentele personale,
• Contextul psihosocial,
• Personalitatea,
• Antecedentele familiale,
• Gravitatea unei tentative suicidare
Factori de risc pentru suicid

• Factori socio-economici
– Statutul marital,
– Suicidul în funcţie de sex,
– Habitatul,
– Statutul profesional
• Factorii meteorologici şi cosmici,
• Factorii somatici,
• Ereditatea
 MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
Mit Realitate
Oamenii care vorbesc Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis
despre suicid nu comit suicid au comunicat intenţia lor din timp.
suicid

Suicidul şi tentativa Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce

de suicid sunt în ceilalţi pot face gesturi suicidare care sunt chemări în
aceeaşi clasă de ajutor, sau încercări de a comunica cât de adâncă
comportament (mare) este disperarea lor. Pot fi diferite motivaţii,
dar comportamentul care sugerează suicidul real
trebuie privit serios.

Numai persoanele Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar
foarte deprimate foarte mulţi depresivi nu au suficientă energie să
comit suicid comită suicidul şi îl comit când se simt mai bine. Deşi
multitudinea deciziilor de comitere a suicidului poate
releva stresul sau depresia, mulţi oameni, înainte de a
comite actul suicidal par mai puţin depresivi.
 MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
Mit Realitate
Celelalte religii sunt Evidenţa care priveşte această afirmaţie
mai predispuse să este mixtă, dar nu apare a fi o diferenţă a
comită suicidul decât ratei în aceste grupuri religioase
catolicii

Rata suicidului este Totuşi este evident că rata suicidului poate

mai mare în lunile creşte când vine primăvara.
ploioase decât în cele
însorite

Tentativa de suicid Factorul de suicid “aleargă” în familie,

este un comportament este probabil un factor dual el având ca
familial bază un factor genetic de depresie, şi
depresia este cauzatoare de suicid.
Virginia Wolf 1882-1941
Franz Kafka 1883-1924
Sergei Esenin 1895-1925
Ernest Hemingway 1899-1961