Fenomene optice din natură care se produc

din cauza reflexiei, refracţiei şi dispersiei luminii

Capitolul IV

Refracţia şi dispersia
luminii
pe picăturile de apă
1. Curcubeul
 1.1. Formarea curcubeului

Curcubeul primar este

un fenomen optic şi me-
teorologic manifestat prin
apariţia spectrului luminos
atunci când lumina se re-
fractă prin atmosfera, de
cele mai multe ori apărând
după ploaie.
Curcubeul ia forma unui arc multicolor, cu roşu la
exterior şi violet la interior. Secvenţa de culori cea mai
acceptată este aceeaşi cu cea a spectrului luminii albe, adică:
roşu, portocaliu (orange), galben, verde, albastru, indigo şi
violet.
 Curcubeiele se pot ob-
serva oriunde sunt picături de
apă în aer şi soarele străluceşte
în spatele observatorului la o
mică altitudine sau la vedere.
Cele mai interesante apariţii ale
curcubeului sunt când jumătate
din cer este în continuare negru,
cu nori ce se risipesc şi obser-
vatorul este într-un punct cu cer
senin deasupra.
Efectul curcubeului este de asemenea văzut în mod
frecvent lângă fântâni arteziene sau cascade. Efectul poate fi
creat şi în mod artificial pe picăturile de apa din aer în timpul
unei zile însorite.
 Un curcubeu primar este o parte a unui cerc cu raza de
42º în jurul punctului antisolar.
Un curcubeu este vizibil doar atunci când soarele
străluceşte în timp ce plouă. Mai mult decât atât, nivelul de
înălţare al soarelui trebuie să fie mai mic de 42º. Dacă soarele
este mai jos şi poziţia punctului antisolar este mai mare de 42º
sub nivelul orizontului, atunci curcubeul nu se înalţă deasupra
orizontului.
 Apariţia curcubeului este cauzată de dispersia razelor de
soare. Lumina este prima dată refractată la intrarea în interiorul
picăturii de ploaie şi refractată din nou când părăseşte picătura.
Efectul total este că lumina primită este refractată într-un şir larg
de unghiuri, cu cea mai mare intensitate într-un unghi de 40-42
grade. Unghiul este independent de mărimea picăturii, dar
depinde de indicele refracţiei. Apa mării are un indice de refracţie
mai mare decât al picăturii de ploaie, aşa că raza curcubeului în
picăturile mării este mai mic decât a curcubeului adevărat. Acest
lucru este vizibil cu ochiul liber printr-o nealiniere a picăturilor.
 Lumina albă se descompune în culori diferite la intrarea în
picătura de ploaie, deoarece lumina roşie este reflectată sub un
unghi mai mic decât lumina albastră. La ieşirea din picătură,
razele roşii se refractă sub unghi mai mic decât razele albastre,
producându-se curcubeul.

O parte din lumina solară ce pătrunde prin astfel de

picături trece direct, nedeviată. Unele fascicole de lumină, însă,
sunt refractate, dar razele care se refractă sub un unghi cuprins
între 40 şi 42 de grade vor fi observate ca făcând parte din
curcubeu, de către un observator de pe Pământ.
 Toate picăturile reflectă lumina roşie la un unghi de 42
de grade, aşa că un observator nu va putea vedea decât lumina
roşie de la picăturile suspendate la altitudinea aceea. Lumina
violetă, reflectată sub un unghi de 40 de grade, este vizibilă
numai dacă provine de la stropi de ploaie de la 40 de grade
deasupra orizontului. Celelalte culori sunt reflectate sub un
unghi cuprins între cele ale culorilor roşu şi violet. De aceea
roşu este mereu în partea superioară a curcubeului primar,
violetul în partea inferioară, iar celelalte culori apar la mijloc.
 Curcubeul primar rezultă dintr-o dublă refracţie şi o
reflexie internă totală înăuntrul picăturii de ploaie. O anumită
picătură trimite doar o culoare la obsevator.
Un curcubeu nu există într-un anume loc pe cer. El este
un fenomen a cărui poziţie aparentă depinde de locaţia
observatorului şi de poziţia soarelui. Toate picăturile de ploaie
reflectate îşi refractă razele de lumină în acelaşi mod, dar numai
lumina din unele picături de ploaie ajung la ochii observatorului.
Această lumină este cea ce formează curcubeul pentru acel
observator.
 Curcubeul este centrat în umbra capului observatorului
sau, mai exact, în punctul antisolar (care este sub orizont în
timpul zilei), apărând la un unghi de 40-42 grade de la linia dintre
capul observatorului şi umbra sa. Ca un rezultat, dacă soarele
este mai sus de 42 grade, curcubeul este sub orizont şi nu poate
fi văzut.
Excepţii au loc
atunci când observatorul
este cu mult deasupra
pământului, ca de exem-
plu într-un avion, pe
varful muntelui sau
deasupra unei cascade.
Un curcubeu poa-
te fi generat folosind o
stropitoare de grădină,
dar pentru a avea sufi-
ciente picături, ele trebu-
ie sa fie foarte mici.
 1.2. Tipuri de curcubeie

1.2.1. Curcubeul de grad zero

Marea majoritate a razelor ies din picăturile de apă fără
a suferi o reflexie internă, dar nu prezintă un unghi maxim de
deviere ca în cazul în care există cel puţin o reflexie internă.
Din această cauză curcubeul de ordinul zero nu se prezintă ca
un curcubeu obişnuit, ci are aceleaşi culori ca şi razele solare
incidente. Strălucirea curcubeului de ordinul zero este redusă,
putând fi acoperit de curcubeiele de ordinul 3 şi 4.
1.2.2. Curcubeul primar
 1.2.3. Curcubeul secundar

Curcubeul secundar este cauzat de o dublă refracţie a

razelor de lumină în interiorul picăturilor de ploaie şi apare la
un unghi de 50-53 grade. Ca un rezultat al celei de-a doua
refracţii, culorile curcubeului secundar sunt aranjate invers faţă
de cele din arcul primar, cu violet în exterior şi roşu în interior.
Zona întunecată a cerului neluminat ce se întinde între arcul
primar şi cel secundar este numit «dunga Alexander», după
Alexander of Aphrodisias care a descris-o primul.
 Unele raze se reflectă de două ori în interiorul
picăturilor de ploaie înainte să fie văzute de privitor. Când raza
incidentă este foarte strălucitoare, aceasta poate fi văzută ca
un curcubeu secundar la 50-53 grade.

Un curcubeu secundar apare în afara primului curcubeu

şi se atenuează atunci când lumina care pătrunde prin picătura
de ploaie trece prin două reflexii interne în loc de una (precum
în cazul primului curcubeu). Intensitatea luminii e redusă mai
mult la a doua reflexie. De aceea curcubeiele secundare nu
sunt la fel de viu colorate precum cele primare.
 1.2.4. Curcubeiele de grade superioare
Un al treilea curcubeu sau curcubeul triplu poate fi văzut
în ocazii rare şi doar câţiva observatori au reportat că au văzut
un curcubeu cvadublu. Aceste curcubeie vor apărea în aceeaşi
parte a cerului în care este şi soarele, făcându-le greu de
recunoscut.

Soarele

Simularea pentru curcubeiele de gradul 3 şi 4

 1.2.5. Curcubeiele supranumerare
Ocazional, un alt frumos şi izbitor curcubeu poate fi
observat, constituit din curcubeie slabe pe interiorul curcu-
beului primar şi, foarte rar, în exteriorul curcubeului secundar.
Ele sunt mai puţin luminoase şi au o culoare pastelată care nu
se potriveşte cu tiparul obişnuit. Ele sunt cunoscute sub numele
de curcubeie supranumerare şi nu este posibil să explici exis-
tenţa lor folosind optica geometrică clasică. Curcubeiele supra-
numerare sunt mai vizibile atunci când picăturile de ploaie sunt
mici şi cam de aceeaşi dimensiune.
 Curcubeiele supranumerare sunt benzi irizate supli-
mentare în interiorul primului curcubeu şi, în foarte puţine
situaţii, în exteriorul celui de-al doilea.
Ele se datorează interferenţei razelor refractate şi
reflectate în picături.
 1.2.6. Curcubeul jos
La răsăritul şi apusul soarelui, centrul curcubeului
(punctul antisolar) este la orizont, 0˚. Curcubeul se observă ca
un semicerc. Dacă soarele se ridică pe cer, centrul curcubeului
coboară sub linia orizontului, iar curcubeul se observă ca un arc
de cerc poziţionat foarte aproape de pământ. Atunci când
soarele se ridică la 42˚ deasupra orizontului, curcubeul se
observa chiar deasupra orizontului.

Soarele la 20˚ deasupra

orizontului
Soarele la 40˚ deasupra
Soarele la orizont, la 0˚ orizontului
 1.2.7. Curcubeiele pereche (îngemănate)
În timpul unei ploi abundente, poate fi observată o dublare
a părţii superioare a curcubeului care, de obicei, durează de la
câteva secunde la câteva minute.
 Pentru că până acum ceva timp fuseseră făcute foarte
puţine observaţii în legătura cu acest fenomen, nu se puteau
face decât speculaţii în legătură cu originea lor. Dar în ultimii
ani, această „îngemânare” a putut fi înregistrată mai des prin
observaţii continue şi, datorită unor descrieri detaliate, au putut
fi înaintate noi teorii. Deoarece în toate observaţiile ambele
curcubee au aceeaşi intensitate a culorilor, refexia luminii pe
particule de gheaţă e eliminată. Este cel mai probabil ca picături
de ploaie care nu au formă sferică să producă unul din aceste
curcubeie sau chiar pe ambele.
Datorită elasticităţii suprafeţei, picăturile mici de ploaie
îşi schimbă foarte rar forma când cad, dar cele mai multe pot fi
turtite de către rezistenţa aerului atmosferic. Cu cât devin mai
turtite, cu atât este mai mic indicele lor de refracţie.
 1.2.8. Curcubeul scurt
Curcubeul scurt apare în partea estică a cerului în timpul
zilei, în zilele în care sunt mulţi nori pe cer, o mare parte a
curcubeului fiind acoperită de nori, exceptând baza. Curcubeul
are culori roşiatice deoarece apare în timpul soarelui roşu al
zilei.
 1.2.9. Curcubeul roşu
La apusul soarelui toate culorile dispar din curcubeu, mai
puţin roşul. Uneori poate fi vizibil pe o durată de 10 minute după
apus. Culoarea roşie vine din spectrul razelor de soare de la
apus. Lungimile de undă mai scurte precum albastru şi verde
sunt puternic împrăştiate de către atmosferă şi doar roşul
rămâne astfel vizibil.
 1.2.10. Curcubeul lunar
O lună plină e suficient de strălucitoare încât să i se
refracte lumina de către picăturile de ploaie la fel ca şi în cazul
soarelui. Lumina lunii este mult mai palidă şi, de aceea curcu-
beul lunii nu e nici pe departe la fel de colorat ca cel produs de
soare. Curcubeiele lunii au fost observate încă de pe vremea lui
Aristotel.
 1.2.11. Curcubeiele reflectate
Când lumina soarelui se reflectă într-o piscină cu apă
sau într-o suprafaţă asemănătoare înainte de a produce
curcubeul, are loc fenomenul de reflectare a arcelor şi pot fi
observate mai multe arce, nu numai cel primar şi cel secundar.
1.2.12. Curcubeul produs în cascadă
1.2.13. Curcubeul produs de gheizer
1.2.14. Curcubeul produs în valurile marine

Curcubeu pe nisip
 1.2.15. Curcubeul artificial
Curcubeul artificial poate fi produs cu ajutorul unui furtun
de grădină. Fenomenul nu poate fi complet reprodus când
soarele dispare în spatele unui nor mare.
 Administraţia brăileană a fost contactată de un grup de
fizicieni interesaţi să realizeze o instalaţie care produce un cur-
cubeu artificial, o noutate absolută pentru Romania.
"Instalaţia, simplă şi ieftină, creează un curcubeu perma-
nent prin eliberarea apei sub presiune dintr-o retea de furtunuri
dispuse de-a lungul unei fântani arteziene", a declarat unul
dintre fizicieni.
Propunerea ar putea fi pusă în practică pe esplanada
Dunării. O astfel de fântâna există în Viena.
 1.2.16. Curcubeul produs de fulger

Curcubeul produs de către fulger poate avea şi o formă

liniară, forma curcubeului fiind dependentă de forma fulgerului.
 1.3. Istoria ştiinţei curcubeului

Astronomul Persian Qutb al-Din al-Shirazi, sau mai

degrabă, studentul său Kamal al-din al-Farisi, este considerat a
fi dat pentru prima dată explicaţia corectă pentru fenomenul
curcubeului.
Lucrarea lui Robert Grosseteste despre lumină a fost
continuată de Roger Bacon, care a scris în “Opus Majus” din
1268 despre experimente cu lumina strălucind pe cristale şi pe
picăturile de apă arătând culorile curcubeului.
 Theodoric os Freiberg este de asemenea cunoscut
deoarece a dat o explicaţie teoretică corectă pentru curcubeul
primar şi cel secundar în 1307. El a explicat curcubeul primar,
subliniind că «atunci când razele de soare cad pe picături
individuale de umezeală, razele trec prin două refracţii şi o
reflexie (la spatele picăturii) înaintea transmiterii în ochii
observatorului». El a explicat curcubeul secundar printr-o
analiză similară implicând 2 refracţii şi 2 reflexii.
Descartes, în 1637, a suplimentat cu mult succes
această explicaţie. Ştiind că mărimea picăturii de ploaie nu
părea a afecta curcubeul observat, el a experimentat trecând
raze de lumină printr-un pahar mare, în formă de sferă, umplut
cu apă. Măsurând unghiurile pe care razele le-au făcut, el a
concluzionat: curcubeul principal era produs de o singură
reflexie în interiorul picăturii de ploaie şi curcubeul secundar
poate fi produs de 2 reflexii interne. El a fost în stare să
descopere aceste lucruri prin derivarea legii refracţiei şi să
calculeze corect unghiurile pentru amândouă curcubeiele.
 Explicaţia lui despre culori, cu toate acestea, era bazată
pe o versiune mecanică a tradiţionalei teorii, în care aceste
culori erau produse de o modificare a luminii albe.
Isaac Newton a fost primul care a demonstrat că lumina
albă era compusă din lumina tuturor culorilor curcubeului, pe
care o prismă le poate separa în întregul spectru al culorilor,
respingând teoria prin care se presupunea că aceste culori erau
produse de o modificare a luminii albe. El a arătat de asemenea
că lumina roşie se refractă mai puţin decât cea albastră, ce duce
la prima explicaţie ştiinţifică a trăsăturilor majore ale
curcubeului. Teoria corpusculară a lui Newton despre lumină nu
a putut să explice curcubeele supranumerare, iar o explicaţie
satisfăcătoare nu a fost găsită decât atunci când Thomas Young
a realizat că lumina se comportă ca o undă în anumite condiţii şi
poate interfera cu ea însăşi.
Lucrarea lui Young a fost completată în 1820 de către
George Biddell Airy, care a explicat dependenţa intensităţii
culorilor curcubeului de dimensiunea picăturilor de apă.
 Descrierea fizică modernă a curcubeului este bazată pe
“Împrăştierea Mie”, lucrare publicată de Gustav Mie în 1908.
Progresul în metodele computerizate şi teoriile optice
continuă să ducă la o înţelegere completă a curcubeielor. Ca de
exemplu, Nussenzweig a furnizat o expunere modernă.
2. Picăturile de rouă
 Dimineaţa, când pa-
jiştea străluceşte în mii de
culori, se pot observa frag-
mente de arcuri de cur-
cubeu pe picăturile de rouă
din pânzele de paianjen
aproape de sol. Micile pi-
cături reflectă lumina soa-
relui precum cele de ploaie.
Un arc de rouă nu este
altceva decât un curcubeu
orizontal. Benzile roşii şi
bleu ale primului arc se
observă în mijlocul imaginii.
Picăturile din acel arc reflectă foarte mult lumina
soarelui, dar picăturile din exteriorul său nu le reflectă, exact ca
şi în cazul curcubeului.
Roua dimineţii prezintă schiţa unei pânze invizibile.
 Sunt evidenţiate clar două arce figurate deasupra
primului arc.
De asemenea, aceste arcuri de rouă pot fi observate şi pe
frunze, acolo unde picăturile sunt suficient de mici încât să nu-şi
piardă forma.
Dacă razele de soare
vin sub unghi potrivit, se
adaugă mai multă culoare
acestei pânze. Dar este foarte
scurt intervalul de timp în
care razele calde ale soarelui
evaporă picăturile şi curcu-
beul de pe pânza de paianjen
devine invizibil.
Pierderea unor culori
se poate datora şi aparatului
de fotografiat, dar, mişcând
capul, se poate găsi poziţia
pentru care arcul devine mai
evident.
 Culorile nu sunt puternice, dar marginea portocalie
poate fi observată mişcând ochiul într-un plan vertical.
 Bibliografie
 http://acept.la.asu.edu/PiN/info/toc_topics.shtml
 http://apollo.lsc.vsc.edu/classes/met130/notes/chapter19/index.html
 http://arborsci.com/CoolStuff/cool25.htm
 http://atmospherical.blogspot.com/
 http://www.atoptics.co.uk/
 http://cimss.ssec.wisc.edu/wxwise/class/optics.html
 http://en.wikipedia.org/wiki/Optical_phenomen
 http://eo.ucar.edu/rainbows
 http://cyberzoide.developpez.com/pourquoi/index.php3?page=ciel
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Ph%C3%A9nom%C3%A8ne_optique
 http://www.gdargaud.net/Antarctica/AntarSky.html
 http://home.swipnet.se/matsm/
 http://la.climatologie.free.fr/pheno-optique/optique1.htm
 http://optics.kulgun.net/
 http://www.ldi5.com/ovni/natconf.php
 http://www.lochlyn.org/chap13.htm
 http://www.meteo.org/phenomen/arc-ciel.htm
 http://www.meteolafleche.com/arc.html
 http://www.meteoros.de/indexe.htm
 http://www.ne.jp/asahi/stellar/scenes/english/aop.htm
 http://optics.kulgun.net/
 http://pfz.free.fr/arc_en_ciel.htm
 http://www.usna.edu/Users/oceano/raylee/RainbowBridge/Chapter_8.html
 http://webexhibits.org/causesofcolor/moved.html
 http://www.weather-photography.com/gallery.php?cat=index
 http://www.stirilocale.ro/braila
Documentarea, traducerea şi tehnoredactarea iniţială:
Bucşă Oana
Humă Mădălina
Iordache Mihai
Zaharia Alina
clasa a XI-a B

Coordonarea, completarea informaţiilor şi a imaginilor,

corectura textului şi tehnoredactarea finală:
prof. Ioana-Mihaela Popescu

Colegiul Naţional Unirea

2007