Epidemiologia bolilor infecţioase

se ocupa cu descoperirea cauzelor, a modalitatilor de

apariţie si de existenta a bolilor infecţioase, pentru ca
ulterior sa elaboreze masuri de profilaxie si combatere
a lor.

Epidemiologia bolilor infecţioase :

• procesul infecţios
• focarul epidemiologic
• procesul epidemiologic
Procesul infecţios:
- totalitatea consecinţelor interacţiunii dintre organismul
uman si un agent infecţios
– se exteriorizează prin :
• semne clinice aparente (evidente)
• semne clinice inaparente (investigaţii de laborator)
Focarul epidemiologic:

include procesul infecţios ,

reprezentând momentul si locul apariţiei acestuia ,
totodată totalitatea legaturilor infecţiei cu altele
anterioare si ulterioare
• 1 singur individ infectat
• mai mulţi indivizi infectaţi
Procesul epidemiologic:

proces dinamic ce se desfasoara in timp din momentul in

care o boala infecţioasa apare intr-o colectivitate umana

pana in momentul in care ea dispare.

Elementele procesului epidemiologic

• factori determinanţi ( obligatorii,

principali) – cu acţiune directa
• factori favorizanti (secundari , de mediu)
– cu acţiune indirecta
Factorii determinanţi

1. sursa de infecţie
2. calea de transmitere
3. populaţia receptiva
– cei 3 factori trebuie sa existe simultan
– intre ei exista o strânsa interdependenta
– sunt obligatorii: daca unul lipseşte , nu
poate fi realizat un focar epidemiologic
Factorii favorizanti

1. factori naturali
2. factori economico-sociali
3. factorii biologici
Sursa de infectie
– unul dintre cei 3 factori epidemiologici
principali, obligatorii pentru constituirea
focarului epidemiologic de boala infectioasa
– definitie: macroorganismul care adaposteste
pe diverse perioade de timp si elimina pe
diferite cai in mediul extern, unul sau mai
multi agenti patogeni
• infectiile la om:
– antroponoze= boli infectioase produse de
agenti patogeni specifici omului ; afecteaza
numai omul si se transmit numai de la om la
om
• sursa de infectie: omul
• exemple: rujeola ,rubeola

– zoonozele = boli ale animalelor in care omul

se infecteaza de la animale si rareori de la om
• antropozoonozele (zoonoze active) – boli
infectioase in care omul preia agentul patogen de
la animale sau de la om (infectat la randul sau de
la animale)
– sursa de infectie :animal /om
– exemple: febra Q , gripa, turbarea

• zoonoze propriu-zise (zoonoze pasive) – boli

infectioase preluate de la animale
- sursa de infectie – animalul
– exemple: antrax, bruceloza, tetanos,
leptospinoza
 Sursa de infectie pentru antroponoze si
antropozoonoze:
1. BOLNAVUL
2. PURTATORUL SANATOS

1.Bolnavul
– definitie: organismul in interiorul caruia
evolueaza un proces infectios
– exista in 2 ipostaze:
a) bolnavul cu infectie manifesta clinic : este
sursa de infectie pe durata perioadei de
contagiozitate = intervalul in care sunt eliminati
agentii patogeni de catre bolnav catre
persoanele receptive
– perioada de contagiozitate se suprapune pe
perioada de izolare a bolnavilor
– debutul contagiozitatii - inainte de aparitia
semnelor clinice ale infectiei, in perioada de
incubatie (HAV,rujeola,rubeola,tuse convulsiva,
parotidita urliana)
– odata cu primele semne clinice (gripa,viroze
respiratorii)
– contagiozitatea se poate mentine si dupa disparitia
semnelor clinice ( MNI, febra tifoida, dizenterie)
b) bolnavul cu infectie inaparenta:
-infectia inaparenta induce protectie fata de
acelasi agent patogen ca si infectia aparenta
clinic
-bolnavul este la fel de contagios ca si cel cu
infectie aparenta clinic
-boli infectioase in care ponderea formelor
inaparente este crescut: difteria,infectia
meningococica, MNI
2.Purtatorul

– definitie: orice organism sanatos /aparent sanatos

care elimina continuu /intermitent agentul patogen in
mediul extern
– nu au semne de boala infectioasa activa
– agentul patogen este identificat prin investigatii de
laborator
– sunt persoane rezistente la infectie :fosti bolnavi (cu
forma clinica manifesta/inaparenta) sau vaccinati
– agentul patogen se cantoneaza si se multiplica pe
tegument si pe mucoasele unor cavitati deschise,in
locuri unde scapa actiunii anticorpilor umorali
– clasificarea purtatorilor:
a) momentul eliminarii
– p.precoci- elimina agentul patogen inainte de aparitia
primelor semne de boala,in perioada de incubatie
- p.fosti bolnavi – elimina agentul patogen dupa
trecerea bolii acute
b) locul eliminarii
– p.intestinali(febra tifoida,dizenterie)
– p.nazofaringieni(difterie,scarlatina)
– p.urinari(febra tifoida,leptospiroza)
– p.biliari(febra tifoida)
– p.medulari(febra tifoida)
– p.sanguini(Hep B)
c) durata starii de purtator
– p.temporari- elimina agentul patogen pe o
perioada de maxim 6luni(medie 2-8
saptamani), in perioada de declin si
convalescenta (febra tifoida,dizenterie,
scarlatina)
– p.cronici – elimina agentul patogen >6luni,
uneori ani de zile/toata viata
– eliminarea este continua /intermitenta
– favorizata de procese patologice locale:
amigdale criptice( infectii streptococice),
colecistite cronice( febra tifoida), inflamatii ale
colonului(dizenteria)
Sursa de infectie pentru zoonoze

1.ANIMALE -cu infectie manifesta clinic

2.PASARI -cu infectie inaparenta
-purtatoare

– cabaline : rabie, antrax, leptospiroze

– cornute mari/mici : antrax, bruceloza, leptospiroze,
febra Q, rabie
– porcine : trichineloza
– rozatoare :febra Q,leptospiroze,bruceloza
– caini: rabie,leptospiroza,TBC
 – pisici: rabie, toxoplasmoza
– lupi,vulpi : rabie
– ursi,mistreti - trichineloza
– pasari : febra Q, leptospiroze, encefalite virale

Masuri antiepidemice fata de sursa de infectie

– depistare precoce
– izolare
– tratament
 CAI DE TRANSMITERE
• al 2-lea factor epidemiologic primar
obligatoriu
• definitie: drumul parcurs de agentul
patogen din momentul eliminarii de catre
sursa de infectie pana la poarta de intrare
a organismului receptiv, unde produce o
noua imbolnavire
• caile de eliminare a agentilor patogeni de
catre sursa de infectie in mediul extern:
– secretii nazofaringiene si sputa pentru infectii
respiratorii
» febre eruptive (rujeola, rubeola)
» gripa si viroze respiratorii
» tuse convulsiva
» difterie
» scarlatina/angina streptococica
» TBC pulmonar
» infectie meningococica
– saliva - rabie
- parotidita urliana
– fecale – febra tifoida
- TIA
- dizenterie
- holera
- hepatita virala cu VHA, VHE
- Poliomielita
– urina – leptospiroze
- febra tifoida
– sange –hepatita virala cu VHB, VHC, VHD,
VHG
- HIV
– puroi – infectii cutanate stafilococice
• agentii patogeni supravietuiesc temporar
pe variate elemente din mediul extern
• clasificarea agentilor patogeni in functie de
rezistenta in mediul extern:
• germeni cu rezistenta scazuta –
supravietuiesc maxim 1 zi
• germeni cu rezistenta medie-
supravietuiesc maxim o luna
• germeni cu rezistenta mare – luni/ ani
• inglobarea agentilor patogeni in produse
patologice le mareste rezistenta fata de
actiunile de dezinfectie/ sterilizare

• poarta de intrare - nivelul la care agentul

patogen abordeaza organismul receptiv la
finalul transmiterii
• poarta de patrundere – nivelul la care
agentul patogen abordeaza organul tinta
( tesut,celule) al organismului receptiv ,
pentru care are tropism selectiv

• poarta de intrare si cea de patrundere pot

fi identice sau nu
• dupa mecanismul de transmitere , bolile
infectioase se impart in:
– boli infectioase respiratorii
– boli infectioase digestive
– boli infectioase tegumentare
– boli infectioase sanguine
• modalitati de transmitere a agentilor
patogeni
1. Transmitere directa
2. Transmitere indirecta
1. Transmiterea directa

– se realizaeaza prin transferul direct,

nemijlocit al agentului patogen de la sursa
de infectie la organismul receptiv, fara a
interveni vreun element al mediului extern
– implica contactul direct intre persoana
infectata si cea care se infecteaza
– modalitatile principale de transmitere directa sunt:
• contact fizic
– transmitere percutana( scabie)
– muscatura (rabie)
– contact sexual ( HIV, hepatita B, boli venerice)
– sarut ( MNI, hepatita B, HIV)
• transfuzii de sange / plasma (malaria, HIV, hepatita
B,C)
• transmitere transplacentara (rubeola)
– agentii etiologici au rezistenta mica in mediul
extern
2. Transmitere indirecta

– transferul agentului patogen de la sursa de

infectie la organismul receptiv se realizeaza
prin intermediul unor elemente din mediul
exterior, care sunt legate functional intre ele
– caracterizeaza agentii patogeni cu rezistenta
medie sau crescuta in mediul extern
– este caracteristica pentru majoritatea
infectiilor digestive, multe din infectiile
respiratorii si tegumentare
– 2 tipuri:
a) transmitere indirecta simpla
– se interpune un singur element din mediul
extern, cel mai frecvent aerul ( boli eruptive,
gripa si viroze respiratorii)
b) transmitere indirecta complexa, prin stafeta
– se interpun mai multe elemente din mediul
extern
– este caracteristica agentilor patogeni cu
rezistenta crescuta in mediul extern
– receptivul poate contacta infectia fara a intalni
sursa de infectie
– elementele din mediul extern care pot fi cai de
transmitere pentru agentii patogeni: aer, apa,
alimente, sol, obiecte , mana murdara, vectori