Diferenta dintre normal şi anormal

• Normalitatea şi anormalitatea sunt concepte mai largi decât cele

de sănătate şi boală. Astfel, pentru psihopatologie şi psihiatrie
există trei tipuri de norme care stau la baza normalităţii:
• 1. Norma mediei statistice ( a frecvenţei maxime): cu cât un fenomen este
mai normal, cu atât el este mai frecvent. Totuşi ea este contrazisă chiar în
medicină (caria dentară, infecţiile respiratorii sint extrem de frecvente,
totusi ele nu sunt"normale“ ).
• 2. Norma ideală, valorică : inseamna idealul de normalitate individual şi
comunitar. Această normă ideală nu poate fi atinsă, ea variind mult în
funcţie de contextul socio-cultural istoric şi geografic.
• Norma responsivă sau funcţională (K. Kolbe) reflectă măsura în care o
persoană îndeplineşte rolul funcţional pentru care există în economia
sistemului subiacent din care face parte.Noi toti facem parte din diferite
sisteme si subsisteme, de exemplu sistemul familial, profesional,etc.,in care
indeplinim anumite roluri. Cu cât sintem mai buni parinti,cu atât raspundem
mai bine normei functionale de normalitate din cadrul subsistemului
parental.
Omul normal – Omul anormal
• Omul normal va fi cel care, în acelaşi timp, corespunde cât
mai mult normei statistice şi ideale dintr-o socio-cultură
dată, reuşind să-şi îndeplinească cu succes funcţiile ce-i
revin, aşa cum se cere în vederea funcţionării ansamblului
• Sănătatea mentală este înglobată în normalitate, ea putând fi definită drept capacitatea
individului de a menţine echilibrul între funcţiile intelectuale şi afective si de a se
integra cu suplete, armonios în viaţa socială.Aşadar, pot exista persoane normale,
supra sau subnormale care au sau nu un echilibru interior, fiind în stare sau nu să facă
faţă exigenţelor sociale, beneficiind sau nu de o stare subiectivă de confort psihic.
• Anormalitatea poate fi compatibilă cu sănătatea mentală datorită mecanismelor
compensatorii intervenite pe parcursul maturizării dacă acesta mecanisme nu
antrenează suferinţă sau dezadaptare; din păcate, termenul de "anormal" se suprapune

în limbajul comun peste cel de "suferinţă psihică".

Boala psihica
• Boala psihică - proces care realizează un deficit psihic important şi prelungit al
persoanei conştiente. Ea semnifică denivelare (simplificare), dezorganizare
(destructurare), dezechilibrare (dizarmonie) a vieţii psihice conştiente. Se face
distincţia :

Boală - episod: episodul maladiv este delimitat în timp, tinde spre remisiune, are un tablou
clinic clar, poate fi unic în viaţa unui om; boala ia în considerae şi caracteristicile terenului,
tendinţa evolutivă, poate avea mai multe episoade, poate duce la defect sau cronicizare.

Boală - defect: boală reprezintă procesul dinamic cu început şi sfârşit, constă din mai multe
episoade, se poate croniciza, poate evolua spre moarte; defectul inseamna anormalitate în sens
negativ, lipsită de dinamism, constanţă. Ea înseamnă o deficienţă de funcţionalitate psiho-
corporală, una sau mai multe disabilităţi ale persoanei ce au drept consecinţă pierderea
capacităţii de a îndeplini anumite acţiuni specifice şi instalarea unui "handicap social".

Boală - reacţie: instalarea rapidă a unei stări psihopatologice în corelaţie evidentă cu un

eveniment ce afectează direct funcţionarea organică cerebrală sau direct şi nemijlocit starea
psihică.
Sănătatea mentală
• Este definită prin criterii pozitive , la nivel individual şi de grup.
• a. Criteriile individuale reprezintă;
• - "capacitatea de a creşte şi învăţa" (Ackerman)
• - "capacitatea de autoactualizare" (Maslow)
• - "adaptare flexibilă la conflictele sale "(Krapf)
• - "capacitatea de a cunoaşte şi acţiona autonom"(Pelicier).
• b. Criterii de grup:
• - predomină relaţiile de cooperare şi competiţie ( nu relaţiile
conflictuale)
• - rezolvarea conflictelor prin mijloace paşnice
• - solicitarea de a îndeplini roluri concordante cu personalitatea sa
• - asigurarea securităţii emoţionale
• - acordare justă de recompense şi pedepse
• - distanţarea dintre structura formală şi informală.
Sănătatea mentală
• În funcţie de ponderea acordată uneia sau alteia dintre aceste calităţi s-au formulat
următoarele criterii generale pentru sanatatea me m ntala:
• a. Criteriul mediei statistice: pierde din vedere cazul concret, individual şi
exprimă mai degrabă repere de normalitate;
• b. Criteriul adaptării: e cuprinzător (în ultimii ani a înglobat învăţarea,
rezistenţa, renunţarea), dar nu este suficient, căci o adaptabilitate prea pronuntata
poate să însemne conformism, labilitate, superficialitate;
• c. Criteriul dezvoltării dinamice: sănătatea mentală reprezintă un proces,
rezultat al valorificării potenţialului genetic într-o perspectivă tridimensională,
biologică, psihologică, socială. Sănătatea se construieşte, se promovează, este
mereu alta, specifică fiecărei etape de dezvoltare individuală (Freedman şi Kaplan);
• d.Criteriul integrării sociale: relevă diferenţa în aprecierea sănătăţii mentale în
funcţie de psihologia de grup caracteristică diferitelor zone geografice şi fracţiuni
etno-culturale rezultând necesitatea de a studia întotdeauna particularităţile
grupului social de apartenenţă;
• e. Criteriul axiologic, conform căruia omul este creatorul şi beneficiarul
propriei sănătăţi. Sănătatea mintală se edifică în raport cu anumite "precepte
morale, condiţionate de cerinţe sociale" (Ajuriaguerra, l975).
Sănătatea mentală

• În concluzie, sănătatea mentală este o

rezultantă a interacţiunii dinamice dintre
factorii individuali şi de grup. Ea este
condiţionată de calităţi individuale şi
afective, înnăscute sau dobândite ce
permit individului realizarea, integrarea
socială şi autodepăşirea.
Sănătatea mentală şi
comportamentul rutier
• Se manifestă următoarele tendinţe :
- se consideră ca manifestări anormale orice
formă de comportament mai putin frecvent, mai
putin eficient, care duce la efecte nedorite
- se consideră că evaluările psihologice şi/sau
psihiatrice pot identifica persoanele la care aceste
comportamente se vor manifesta într-un viitor mai
apropiat sau mai îndepărtat
- se doreşte ca persoanele care au manifestări
mai putin obişnuite în trafic ar trebui interzise în
circulaţia rutiera
Sănătatea mentală şi
comportamentul rutier
Cercetările au dovedit că manifestările comportamentale aparent
anormale se produc şi la persoanele considerate sănătoase mental
atunci când se cumulează o serie de factori, precum :
- deficienţe grave de educaţie care duc la tendinţa de nerespectare
a normelor sociale, morale, comportamentale
- tolerarea de către ambianţa socială a tendinţelor agresive, imorale,
atât comportamental cât şi verbal care astfel se consolidează în
“felul de a fi “ al unor persoane
- tendinţa de extindere şi chiar generalizarea atitudinii de a sfida
“obişnuitul”,teribilismul, de a se comporta “altfel” decât majoritatea
mai ales când aceste comportamente sunt întărite prin obţinerea de
mici avantaje contextuale de către cei care le produc,
- existenţa unor tendinţe de încurajare, apreciere şi chiar admiraţie
a acestor manifestări de către unui membrii ai anturajului obişnuit
sau accidental în care se produc .
Sănătatea mentală şi
comportamentul rutier
• Un rol important în gestarea şi apariţia unor
astfel de manifestări îl reprezintă mediul
organizaţional, “cultura organizaţională” care nu
dispune de metode şi soluţii de descurajare, şi
interzicere a unor astfel de manifestări.
O anumită “cultură a circulaţiei rutiere”
permisivă ( lasă-l în pace, nu te băga, uite cum
s-a descurcat, e tare tipul, etc.)constituie mediul
prielnic pentru răspândirea acestui mod de
comportament.
Sănătatea mentală şi
comportamentul rutier
Concluzii :

- sănătatea mentală este atât un concept medical cât şi unul social

- depistarea cazurilor de patologie psihică (care este extrem de

dificilă) nu rezolvă problema comportamentelor “anormale”,
“periculoase”, “nebuneşti”.

- se impun măsuri de intervenţie educaţională, de medicină socială,

de consiliere psihologică, alături de reglementări specifice depistării
şi sancţionării nu numai a încălcării prevederilor legale privind
circulaţia rutieră dar şi a comportamentelor “atipice”, care de regulă
afectează fluenţa, ritmul circulaţiei şi starea de spirit a celorlalţi
participanţi la trafic.