ASISTENTA PRIMARA

A STARII DE
SANATATE
 SANATATEA

SANATATEA este o stare generala de bine fizic, psihic, si

social.
 este rezultatul interactiunii dintre factorii genetici,

compotamentali, de mediu, sociali, si economici.

Aceasta definitie este foarte importanta deoarece medicul de

familie are in grija sa si oameni sanatosi necesitind a pune deci si
diagnosticul starii de sanatate.
 Diagnosticul starii de sanatate se pune pe criterii:
 Negative: absenta bolii clinice sau a oricaror simptome ce pot
sugera o anumita boala.

 Pozitive: parametrii antropologici normali, functionarea

normala a organelor si aparatelor, rezistenta organismului la diferite
solicitari sau agresiuni, adaptabilitate.

 Statistice: anumiti parametrii ai organismului sa fie situati intre

anumite limite determinate statistic, respectarea normelor sociale de
comportament.
 BOALA

Definitia bolii:
 Boala reprezinta o combinatie de semne si simptome evolutive,
care au o etiologie, patogenie, si un tratament caracteristic.
 Asiatenta medicala primara (AMP) reprezintă locul de
contact
al populaţiei cu sistemul de sănătate, reprezintă prima linie a
sistemului sanitar.

În această primă linie, activează:

 cabinetele de MF,
 serviciile de ambulanţă,
 serviciile de gardă ale spitalelor,
 poliţia sanitară,
 medicina şcolară,
 medicina muncii,
 farmaciile.
 Asistenta medicala secundara (AMS)
 spitale,
 policlinici,
 laboratoare şi
 centre de recuperare

Asistenta medicala tertiara (AMT)

 spitale de specialitate,
 institute de cercetare etc.
 AMT

Sectii specializate
Institute de cercetare

Sectii de specialitate
AMS
Centre de sanatate
Laboratoare
Servicii de recuperare

Cabinetele de MF, medicina scolara, medicina muncii

AMP
Servicii de ambulanta, Servicii de garda
Politia sanitara
Farmaciile de comunitate

Fig. 1. Structura sistemului de sanatate

 Rolul AMP este acela de a răspunde în mod concret nevoilor
medicale ale populaţiei:
 asigurarea asistenţei medicale de prim contact;
 asigurarea medicală a urgenţelor;
 acordarea primului ajutor medical până la internarea în spital;
 selecţionarea cazurilor pe care le poate îngriji singur;
 selecţionarea cazurilor care trebuie trimise la specialiştii de profil;
 asigurarea continuităţii asistenţei medicale;
 supravegherea stării de sănătate a populaţiei;
 efectuarea prevenţiei bolilor.
 Prevenţia, preocupare prioritară în medicina
modernă
 Activitatea preventivă reprezintă o componentă importantă a
preocupărilor MF, prevenţia ocupând un loc aparte în cadrul
asistenţei medicale primare.

 Medicul de familie, prin activitatea medicală continuă pe care o

desfăşoară este cel care asigură o asistenţă medicală atât a omului
bolnav, cât şi a omului sănătos, prin urmare el este acela care trebuie
să acorde laturii preventive o importanţă cel puţin la fel de mare ca
şi laturei corative.
 Pacienţii care reprezintă obiectul acestei activităţi sunt
asimptomatici sănătoşi, dar care aparţin unor grupe de risc de a
dezvolta o anumită boală.

Intervenţiile preventive recomandate în practica clinică sunt:

 imunizarea,
 consilierea,
 testele screening şi
 chimioprofilaxia.
 ASPECTE GENERALE PRIVIND
ASISTENTA MEDICALA PREVENTIVA.
1. Stabilirea unei legaturi intre pacient si medic( cunoasterea
reciproca).
2. Evaluarea initiala care include:
 o anamneza riguroasa( deoarece in medicina de familie ea
asigura 80% din diagnostic) care sa cuprinda: date personale( virsta,
conditii de viata si de munca, locuinta, starea civila actuala, modul
de alimentatie, status socioeconomic)
 motivele prezentarii
 antecedente fiziologice personale( date legate de instalarea
menstruatiei, menopauzei, numarul de nasteri, de avorturi, cum a
decurs sarcina, nasterea, lauzia si alaptarea , iar daca pacientul este
copil ne intereseaza date legate nastere, alimentatie, diversificarea
alimentatiei, vaccinare etc.)
 antecedente heredocolaterale legate mai ales de rudele de
gradul intii ale pacientului
 antecedente patologice personale: boli avute din copilarie si
pina la data prezentarii, interventii chirurgicale , contacte cu pacienti
care au avut sau au:TBC, lues, HIV pozitivi; consumul de alcool,
cafea, tutun, droguri, sau alte medicamente si substante , precizind
orarul administrarii si cantitatea.
 istoricul prezentarii actuale
 examinarea fizica( incluzind examenul fizic obiectiv pe aparate
si sisteme)
 Examene de laborator de rutina si specifice.
 3. Evaluarea ulterioara va permite stabilirea unui diagnostic de
suspiciune care la nevoie va fi confirmat prin efectuarea testelor
screening si de laborator daca este cazul in vederea luarii unei decizii
terapeutice.

4. Imunizarile necesare si anumite interventii necesare pentru a

avea certitudinea celor afirmate.

5. Identificarea factorilor de risc si informarea pacientului.

6. Asigurarea unei continuitati a ingrijirii medicale si

recomandarea catre alti specilisti daca este cazul.
 Prevenţia primară

Prevenţia primară urmăreşte preîntâmpinarea apariţiei bolii prin

măsuri aplicate mediului şi individului. În această categorie de
servicii intră:
 intervenţia asupra mediului: igienă, microclimat, poluare etc.

 stabilirea unui program de imunizări având drept scop prevenirea

apariţiei unor boli cu potenţial de morbiditate şi invaliditatea şi

mortalitatea crescută
 Prevenţia secundară
Preventia secundara consta in indentificarea si tratarea
persoanelor asimptomatice sau presimptomatice care au un factor
de risc de a dezvolta boala. Aceste masuri implica:
 metode clinice ca de exemplu: depistarea luxatiei congenitale de
sold, prevenirea anemiei feriprive si rahitismului, etc.;
 screening neonatal pentru depistarea fenilcetonuriei si
hipotiroidismului;
 examene clinice periodice pentru depistarea: a intarzierii cresterii
si dezvoltarii a maladiilor congenitale de cord, diabet zaharat;
 examene paraclinice pentru depistarea TBC, leus, HIV, etc.;
 testul Papanicolau pentru evidentierea leziunilor displazice ce
preced cancerul de col uterin;
 testul hemocult pentru depistarea cancerului de col;
 mamografia pentru depistarea cancerului de san.
 Prevenţia terţiară
Se referă la prevenirea complicaţiilor sau deficienţelor asociate
evoluţiei naturale a unei boli. Reprezintă o parte foarte importantă a
activităţii MF, pe care o desfăşoară în colaborare cu specialistul din
spital.

Prevenţia terţiară se realizează prin:

 tratamentul corect al bolii, în funcţie de stadiul clinic
 controlul periodic pentru depistarea timpurie a complicaţiilor
 susţinerea psihologică, familială şi socială a bolnavului
 Metode de prevenţie
1. Metoda screeningului – este frecvent folosita in cadrul
preventiei secundare si necesita anumite precizari:
 screeningul reprezinta examinarea initiala a unui individ
aparent sanatos, cu scopul de a depista boala intr-o faza
presimptomatica, incipienta;

 pentru ca acest test screening sa fie eficient este necesar ca

populatia care beneficiaza de acest sa se incadreze intr-o populatie
cu risc crescut pentru boala pentru care se efectueaza testul;

 boala supusa screeningului trebuie sa reprezinte un real interes

pentru indivizii care sunt supusi testului;
 boala odata descoperita sa poata beneficia de mijloace
terapeutice mai eficiente decat in faza simptomatica;

 indivizii la care testul screening a fost pozitiv vor fi asigurati ca

vor beneficia de masurile cele mai eficiente de control si evaluare;

 pentru ca un test screening sa fie aplicabil, el trebuie sa

raspunda urmatoarelor cerinte:
 sa fie suficient de sensibil si de specific (sa depisteze
indivizii expusi si sa-i diferentieze de cei sanatosi;
 sa fie simplu de efectuat si inofensiv pentru cel testat;
 sa fie ieftin si sa aduca beneficii cat mai mari.
 2. Consilierea reprezinta acel gen de interventie medicala in care
pacientul primeste informatii si sfaturi privind comportamentul
personal (exemplu: dieta, activitate fizica, consum de alcool, fumat,
etc.) ce ar putea reduce riscul imbolnavirii sau accidentarii.

3. Imunizarile include vaccinarile si administrarile de

imunoglobuline in scop preventive pentru boli la care pacientul
poate fi potential expus.

4. Chimioprofilaxia ca interventie primara se refera la folosirea

unor medicamente sau produse biologice adresate persoanelor
sanatoase in scopul reducerii riscului dezvoltarii unei boli.
 Cauzele principale de morbiditate
pe grupe de varsta
Nou nascut si sugar:
 prematuritatea
 dismaturitatea
 anomalii congenitale si traumatisme la nastere
 asfixia la nastere
 infectiile de tract respirator
 boala diareica
 alte infectii
 accidente
 Prescolar si scolar:
 infectiile acute de tract respirator inclusiv astmul bronsic
 mai nou exista un interes pentru asa numitele : cauze noi de
morbiditate, cum ar fi: tulburari emotionale si de comportament,
deficit scolar.

Varsta 13- 18 ani:

 afectiuni ORL si de tract respirator superior
 infectii virale, bacteriene si parazitare
 abuzul sexual
 afectiuni ale tractului digestiv
 afectiuni ale tractului urinar
 accidente mai ales cu interesare osteoarticulara si a tesuturilor
moi.
 Varsta 19- 39 ani:
 afectiuni ORL si de tract respirator superior
 infectii virale, bacteriene si parazitare
 afectiuni ale tractului urinar
 accidente

Varsta 40- 64 ani:

 boli cardiovasculare
 osteoporoza
 artrita
 afectiuni degenerative la nivelul aparatului osteoarticular
 afectiuni ORL si oftalmologice
 Varsta peste 65 ani:
 HTA
 osteoporoza
 artrita
 boli cardiace
 incontinenta urinara
 afectiuni ORL si oftalmologice
 accidente la nivelul aparatului osteoarticular si a tesuturilor moi
Cauzele principale de deces pe grupe de varsta

Nou nascut si sugar:

 majoritatea cauzelor de mortalitate neonatala sint determinate de
anomalii de dezvoltare intrauterina, anomalii congenitale si
accidente la nastere.
 infectii de tract respirator inferior: bronsita, pneumonie
 boala diareica
 alte infectii
 anomalii congenitale
 moartea subita
 accidente
 parinti dezavantajati socioeconomic
 Prescolari si scolari: Varsta 19- 39 ani:
 SIDA  accidente rutiere
 accidente  boli cardiovasculare
 anomalii congenitale  omucideri
 cauze oncologice  SIDA
 infectii respiratorii  boala vasculara cerebrala
 gastroenterite  cancer de sin si col uterin
 accidente
Varsta 40-64 ani:
Virsta 13-18 ani:  boli cardiovasculare
 accidente rutiere  cancer de sin
 sinucideri  cancer pulmonar
 omucideri(crima)  cancer colorectal
 leucemie  cancer ovarian
 BPOC
 boala vasculara cerebrala
 Varsta peste 65 ani:
 boli cardiovasculare
 boli vasculare cerebrale
 infectii respiratorii
 BPOC
 cancer colorectal
 cancer de sin
 cancer pulmonar
 accidente
 Imporant este ca:
 Cunoscind in mare mortalitatea si morbiditatea pe

grupe de varsta , pasul urmator este ca pentru fiecare

boala sau cauza morbida sa se actioneze preventiv si daca
nu este posbil , atunci cel putin curativ si asta cat mai
precoce.