Perpetuum mobile

În accepția modernă, un perpetuum mobileeste un dispozitiv care își

menține o mișcare ciclică permanentă încălcând legile de conservare
acceptate, sau încălcând ireversibilitatea fenomenelor din natură,
ireversibilitate de asemenea acceptată.
Se discută despre următoarele tipuri de perpetuum mobile:
Perpetuum mobile de speța întâi, care inițial viza violarea primului principiu
al termodinamicii. Actual în această categorie intră toate dispozitivele care
violează principiul conservării energiei, indiferent în ce formă.
Perpetuum mobile de speța a doua, care inițial viza violarea celui de al
doilea principiu al termodinamicii. Actual în această categorie intră toate
dispozitivele care violează comportarea statistică a materiei la
nivel molecular.
Perpetuum mobile de speța a treia, concept de dată recentă. În această
Tipuri de perpetuum mobile
• Perpetuum mobile de speța întâi
• Un perpetuum mobile de speța întâi este un sistem fizico-chimic care ar funcționa ciclic și ar efectua, într-un număr de
cicluri complete, lucru mecanic, fără a primi din exterior energie sub formă de lucru mecanic sau căldură. Imposibilitatea
de a realiza un astfel de sistem este o consecință a primului principiu al termodinamicii. Din acesta rezultă imposibilitatea
realizării, atât a acestui perpetuum mobile, cât și a reciprocului său, adică a unui sistem care să funcționeze ciclic și să
primească, într-un număr de cicluri complete, lucru mecanic, fără să cedeze în exterior energie sub formă de lucru
mecanic sau căldură.
• Perpetuum mobile de speța a doua
• Un perpetuum mobile de speța a doua este un sistem fizico-chimic care ar funcționa ciclic și ar efectua, într-un număr
de cicluri complete, lucru mecanic, schimbând căldură cu o singură sursă de căldură, sursa fiind un sistem fizico-chimic
de temperatură uniformă. Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem este o consecință a celui de al doilea principiu
al termodinamicii. Problema demonului lui Maxwell este până azi un obiect de discuție.
• Perpetuum mobile de speța a treia
• Expresia perpetuum mobile de speța a treiaeste de dată recentă, nu este legată de termodinamică și se referă la
sisteme fizico-chimice izolate care, odată puse în mișcare, deoarece nu schimbă energie cu mediul ambiant și nu-și
schimbă forma energiilor din sistem (în jargon tehnic sunt lipsite de pierderi) își păstrează mișcarea pe timp nelimitat.
Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem derivă din ireversibilitatea fenomenelor.
Exemple de perpetuum mobile
• Perpetuum mobile care nu funcționează

• Acestea sunt dispozitive care nu funcționează, iar explicația de ce nu funcționează a fost dată.

• Șurub hidraulic. Șurubul hidraulic al lui Arhimede, aplicat la o mașinărie din jurul anului 1660. În aplicația din imaginea alăturată se intenționa ca apa ridicată de un șurub Arhimede în partea de sus a instalației să fie folosită la acționarea unei roți
hidraulice. Această roată acționa, printr-un angrenaj, șurubul hidraulic și o piatră de tocilă. Autorul schiței presupunea că debitul de apă era suficient nu numai pentru acționarea roții hidraulice, ci și pentru răcirea pietrei de tocilă. Randamentele roții și
a șurubului hidraulic, datorită frecărilor și neetanșeităților, nu permit funcționarea perpetuă a instalației.

• Curea care plutește. Corpurile galbene sunt corpuri flotante, care sunt împinse în sus în ramura cu lichid de forța arhimedică, acționând roțile. Introducerea corpurilor în partea de jos necesită însă o forță care echilibrează exact flotabilitatea.
Frecările și neetanșeitățile opresc mișcarea.

• Roată plutitoare. Autorul propunerii presupunea că roata, fiind confecționată din lemn, în apă plutește. Deci sfertul de roată imersat este împins de forța arhimedică în sus, acționând roata. În realitate, forța arhimedică este rezultanta presiunii
lichidului asupra părții imersate a obiectului, rezultantă care la această construcție este zero. ca urmare, roata nu se mișcă. Situația este comună tuturor roților imersate în două sau mai multe fluide cu densități diferite.

• Cupa lui Boyle. Ideea se baza pe capilaritate. Lichidul trebuia să aibă o tensiune superficială mai mică decât forța de adeziune la pereți (de exemplu apă în vas de sticlă), ceea ce duce la ridicarea lichidului în tubul capilar C. Acesta readuce lichidul
în vas, realizând o mișcare perpetuă. Dispozitivul nu fucționează deoarece forțele capilare rețin lichidul în tubul capilar, nu-l eliberează în vas. Tubul capilar poate fi înlocuit cu corpuri poroase (fitile, bureți), cu același rezultat și motiv de nefuncționare

• Dispozitivul lui Maricourt. Acest dispozitiv a fost propus tocmai în scopul studierii proprietăților magneților. Aeste un magnetcare atrage bila B în sus pe planul înclinat M. Cînd ajunge sus, bila cade prin orificiul Cpe panta în formă de arc
de cicloidă N, unde gravitația o accelerează spre D, unde se întoarce pe rampa M și mișcarea continuă. Dispozitivul nu funcționează deoarece forțele magnetică și gravitațională se echilibrează într-un punct de pe traseu (punct situat de fapt pe
cicloidă), iar frecarea oprește mișcarea în acel punct.

• Grup motor-generator electrice. Acest sistem se presupune că ar funcționa în modul următor: motorul electric antrenează prin transmisia mecanică generatorul electric, care produce curent, care alimentează motorul electric, obținându-se mișcarea
perpetuă. Sistemul nu funcționează deoarece atât motorul, cât și generatorul doar transformă o formă de energie (cea mecanică, respectiv cea electrică) în alta, transformare care nu poate genera nimic în plus, ba chiar pierderile limitează
randamentul transformărilor. Ca urmare, odată consumată energia impulsului inițial, sistemul se oprește.

• Pseudo perpetuum mobile

• Acestea sunt sisteme care aparent funcționează, iar explicația de ce funcționează și ce fel de surse de energie folosesc, uneori mascate, a fost dată.

• Mișcarea electronilor în jurul nucleului. Acest fenomen se petrece la scară submoleculară, scară la care statistica aplicată fenomenelor moleculare nu se aplică. Fenomenele de la această scară se abat de la mecanica clasică și sunt explicate
de mecanica cuantică.

• Mișcarea planetelor. Pierderile energetice ale fenomenului sunt foarte mici, astfel că la scara temporală a vieții unui ommișcarea pare neîncetinită. La scară temporală a universului mișcarea planetelor se modifică foarte mult. Conform legii a doua a
termodinamicii mișcările planetelor (ca și orice altă mișcare) se vor opri când entropia va atinge maximul, rezultând „moartea termică a universului”. În aceste considerații se omite că legea a doua a termodinamicii se referă la sisteme finite, la scara
accesibilă în momentul de față omului, sisteme ale căror limite sunt în contact cu „mediul ambiant”, noțiuni care-și pierd sensul la scara universului.

• Pasărea care bea apă. Dispozitivul execută o mișcare oscilantă, pasărea muindu-și periodic ciocul in apă. Este un motor termicclasic, mai exact un motor Stirling, la care agentul termic este un lichid foarte volatil. Folosește două surse de căldură:
drept sursă caldă folosește atmosferă, iar drept sursă rece o cantitate de apă înmagazinată în structura poroasă a capului, apă care preia căldură prin evaporare. Fără o cantitate de apă care trebuie furnizată în stare lichidă și iese din sistem sub
formă de vapori dispozitivul nu funcționează. Desigur, aceste surse se găsesc în natură din abundență (aerul și apa mărilor), însă realizarea practică a unui asemenea dispozitiv este neeconomică datorită proprietăților fizice ale substanțelor, mai
precis, conductivitatea termică a agentului termic, care limitează viteza de evaporare

• Ceasul care se trage singur. Astfel de dispozitive sunt mașini termice acționate de variațiile de temperatură sau presiune(ceasul Atmos) ale mediului ambiant. Pentru a funcționa, drept a doua sursă servește dispozitivul propriu-zis, masele căruia
trebuind să fie în dezechilibru termodinamic cu mediul ambiant. Dacă parametrii de stare ai mediului rămân constanți dispozitivul se oprește.

• Pompele de căldură. O pompă de căldurăapare a avea o eficiență mult supraunitară (de câteva ori). Aici este vorba de o neînțelegere de termeni, prin „eficiența” unei pompe de căldură se înțelege raportul dintre cantitatea de căldură vehiculată de
pompă (nu generată) și lucrul mecanic consumat pentru această vehiculare. Evident, în cadrul bilanțului energetic pompa preia această căldură de la sursa rece, de obicei mediul ambiant și o transmite sursei calde, având nevoie pentru asta de un
consum de lucru mecanic, căci, conform principului al doilea al termodinamicii căldura nu trece de la sinede la sursa rece la sursa caldă (însă trecerea poate fi forțată consumând lucru mecanic).

• Radiometrul Crookes. Este format dintr-o morișcă foarte ușoară, care are frecări în lagare foarte mici, plasată într-un balon de sticlă vidat parțial. Paletele sunt pe o față negre, iar pe cealaltă albe sau lustruite. Dispozitivul, expus la o radiație
luminoasă sau infraroșie începe să se învârtă. Explicația este că paletele îndreptate cu partea neagră spre sursa radiantă se încălzesc mai mult de la radiație, cedează căldura moleculelor de gaz care mai sunt în balon și asupra lor apare o reacțiune
mai mare decât asupra paletelor opuse, ca urmare morișca se mișcă. Din punct de vedere termodinamic este un motor cu două surse de căldură, paletele negre și mediul ambiant. Acest radiometru a fost construit de William Crookes în 1873.

• Un dispozitiv electomagnetic oarecare, privind prin prisma legilor termodinamicii. Un motor electric cedează mediului și lucru mecanic, și căldură, aparent încălcând primul principiu al termodinamicii. Evident, aici este vorba de consumul echivalent
al unei alte forme de energie (energia electrică), dispozitivul conformându-se legii conservării energiei.

• Acestea sunt dispozitive care funcționează, aparent sfidând legile cunoscute ale fizicii. Un exemplu sunt curențiii electrici în circuite supraconductibile. Acest fenomen este încadrat ca perpetuum mobile de speța a treia și cercetările sunt în curs, fiind
implicate fenomenele cuantice.
• Dispozitive cu mișcare perpetuă neexplicată
• Acestea sunt dispozitive care funcționează, aparent sfidând
legile cunoscute ale fizicii. Un exemplu sunt curențiii electrici
în circuite supraconductibile. Acest fenomen este încadrat ca
perpetuum mobile de speța a treia și cercetările sunt în curs,
fiind implicate fenomenele cuantice.