Afectiuni hipertensive Hipertensiunea arterialaé complica 5-1U0% dintre sarcini gt alaturi de hemoragii si infecgii constituie o triada mortala res- ponsabila de majoritatea cazurilor de morbiditate si mortalitate materna. Dintre tulburarile hipertensive, sindromul preeclamp- tic, in sine sau complicand hipertensiunea arterial cronica, este cel mai periculos. Asa cum a fost anterior discutat, hipertensi- unea indusa de sarcina — denumita Aipertensiune gestationala — este urmata de semne si simptome ale preeclampsieci in aproape juméatate din cazuri, preeclampsia fiind identificaté in 3,9% din numi§rul total de sarcini (Martin, 2012).In Statele Unite ale Americii in ultimele doua decade, hipertensi- unea in sarcina a fost definita prin utilizarea terminologiei si clasi- ficdrii promulgate de Grupul de Lucru al Programului Educational National Hipertensiunea Arteriala (NHBPEP, 2000). Actualizarea a fost solicitaté de catre Presedintele James Martin al Colegiului American al Obstetricienilor si Ginecologilor (ACOG, 2013b) al carui Grup Operational a avut ca sarcina formularea recomandati- lor de practica clinic& bazate pe dovezi. Clasificarea de baza a fost pastrata, si ea descrie patru tipuri de afectiuni hipertensive: 1. Hiperteniunea gestationala — lipsesc dovezi ale dezvoltartt sindromului eclamptic, hipertensiunea se remite in 12 sap- tamani postpartum 2. Sindromul preeclamptic si sindromul eclamptic . Hipertensiunea cronica indiferent de etiologie 4, Preeclamsia supraadaugata hipertensiunii cronice. WwHipertensiunea arteriala este diagnosticata empiric prin oa ice valorii tensiunii sistolice peste 140 mm Hg sau a celei diasto’ peste 90 mm Hg, mésurate adecvat. In definirea presiunit dias- * Been cs an . i “Jjigat tolice este utilizata faza V Korotkoff. Criteriul diagnostic utiliza anterior era cresterea cu 30 mm Hg a presiunii sistolice sau cu 15 mm Hg a celei diastolice fata de valorile tensionale masurate la jumatatea sarcinii, chiar daca valorile absolute erau situate sub pragul de 140/90 mm Hg. Aceasta cregtere nu mai este reco- mandata in prezent drept criteriu diagnostic deoarece studiile au dovedit faptul c& ea nu influenyeaz4 negativ progosticul evolu- tiv al sarcinii (Levine, 2000; North, 1999). Totusi, femeile care inregistreaz& o cregtere a tensunii sistolice cu 30 mm Hg sau a celei diastolice cu 15 mm Hg trebuie sa fie mai atent monitori- zate deoarece pot dezvolta convulsii eclamptice chiar gi la valori tensionale < 140/90 mm Hg (Alexander, 2006). De asemenea, 0 crestere brusc4 a tensiunii arteriale medii survenita tardiv in sarcind — cunoscuta drept ,,hipertensiune delta“ — poate avea ris- curi similare preeclampsiei chiar daca valorile tensionale sunt < 140/90 mm Hg (Macdonald —Wallis, 2012; Vollaard, 2007).