CRIZA DE LA 30 DE ANI

CRIZA DE LA 30 DE ANI
Pentru unii varsta de 30 de ani reprezinta varsta maturitatii, pentru o parte din noi,
a stabilitatii emotionale si financiare , momentul ideal de a-si pune visurile in
practica, pentru o alta parte, clipa bilantului, sfarsitul tineretii si apusul vremurilor
de zburdalnicie, iar pentru altii, iminenta izbucniriiunei crize personale.Pentru
marea majoritate insa, 30 de ani inseamna cea mai implinita varsta.
Sunt ceea ce sunt pentru că eu exist
pentru mine-Stii sa te apreciezi,emani si simti ca ai incredere
in tine,poti discerne eficient între ceea ce este bine si ceea ce aste rau pentru
tine.La 30 de ani experimentezi curajul asumarii propriilor decizii si inveti sa
lasi in urma regretele.La 30 de ani descoperi ca iubirea de sine este drumul
cel mai scurt si cel mai sigur catre iubirea de ceilalti.Stii care iti sunt limitele
si capacitatile, stii ce vrei cu adevarat de la viata si stii ca de tine si de nimeni
altcineva depinde propria fericire. La această vârstă îţi permiţi să fii uşor
egoistă, în sensul că lupţi cu toate puterile pentru îndeplinirea visurilor şi a
obiectivelor personale.Cuvântul tău are valoare în faţa celorlalţi, indulgenţa
cu care erai privit la 20 de ani s-au transformat în respect şi egalitate.La 30 de
ani îţi cunoşti propria valoare,ştii cât cântăreşti în proprii ochi şi acest lucru te
face irezistibil în ochii celorlalţi.La 30 de ani ,îţi doreşti succesul profesional
cu orice preţ, însă ştii că punctul de echilibru şi locul de unde îţi alimentezi
bateriile energetice le găseşti tocmai în sânul familiei sau alături de partenerul
de viaţă.Femeile care nu au o relaţie stabilă la această vârstă,nu se aruncă în
vâltoarea relaţiilor aleatorii, încearcă în schimb să clădească o relaţie.În
adevăratul sens al cuvântului.
În viziunea lui Erikson, condiţiile dezvoltării umane generează o serie de
conflicte, crize, cărora persoana trebuie să le facă faţă în fiecare
stadiu.Criza există potenţial la naştere ca o predispoziţie înnăscută şi
capătă importanţă doar la o anumită etapă definită în dezvoltare când
condiţiile de mediu solicită anumite exigenţe de la individ. Criza
reprezintă acea ciocnire sau confruntare cu mediul care impune o
schimbare marcantă pentru individ.Individul poate alege o variantă de
comportament adaptativ-pozitivă sau una neadaptativă si negativă.
Caracteristicile principale ale stadiului de la 20-30-35ani sunt dragostea şi relaţiile
inter umane, în care tânărul adult caută relaţii profunde şi de durată .Încă de la 20 de
ani fiecare om îşi caută un partener. Fiecare om are o trebuinţă afectivă şi sexuală ,iar
după cum spunea Erikson, nu are importanţă cât de mult succes ai în viaţa
profesională,nu eşti dezvoltat complet până nu cunoşti si dezvolţi sentimentul
intimităţii, iar realizarea acestui lucru are ca efect pozitiv capacitatea de a dezvolta
relaţii apropiate şi profunde cu alţii, capacitatea de a iubi şi de a răspunde
angajamentelor faţă de ceilalţi.
În cazul în care individul nu şi-a găsit partenerul sau este părăsit,după
cum spunea Erikson, se ajunge la o izolare socială, la o relaţionare
superficială.
 Majoritatea persoanelor care
solicită o consiliere
psihologică în această
perioadă au ca problemă
singurătatea.Efectele care
decurg de aici sunt depresiile,
tulburările psihosomatice,
psihologice, chiar tentative de
suicid.Trebuie menţionat că
celibatul nu atrage o tulburare
de comportament, este o
alegere voită care nu afectează
viaţa sentimentală a persoanei.
Tranziţia ,,criza,, de la 30 de ani

 Între 28-33 de ani individul se

confruntă cu tranziţia vârstei
de 30 de ani, el trece printr-o
perioadă de întrebări înainte de
a-si găsi drumul în viaţă şi de
a se încredinţa unei anumite
cariere profesionale.Această
criză apare în viaţa individului
datorită faptului că imaginile
de viaţă formate intre 20-30 de
ani nu-l mai satisfac
Individul descoperă că foarte multe lucruri din viaţa sa nu le va putea
schimba, familia, profesia, decurgerea cotidiană a vieţii.El conştientizează
că se află aceleiasi dileme, căutare, autodeterminare, în noile condiţii ale
vieţii.Această criză se manifestă în simţul necesităţii de a întreprinde ceva
şi demonstrează că omul trece la o nouă perioadă în viaţa sa, vârsta
adultă.Criza de 30 de ani este o denumire relativă, această stare poate să
apară mai devreme sau mai târziu.Pentru bărbaţi în această perioadă este
caracteristic schimbul serviciului sau a modului de viaţă, dar concentrarea
lor asupra serviciului şi carierei nu se schimbă.Cele mai frecvente motive
de plecare de la serviciu sunt legate de insatisfacţia privind anturajul,
salariul,etc.La femei de obicei se schimbă priorităţile stabilite la începutul
tinereţii. Femeile orientate spre căsătorie şi educarea copiilor acum în
mare măsură sunt atrase de scopuri profesionale şi invers.
 Astfel , criza de la 30 de ani are mai multe
caracteristici-apare dorinţa profundă de a-ţi
schimba viaţa,paternul de existenţă,criza poate
începe cu o depresie profundă o realizare a tot
ce nu ai făcut şi un regret apăsător,
refocalizare, fie dinspre carieră înspre familie,
fie invers.

.Victimele acestui fenomen sunt de obicei persoane extrem de eficiente,

competente şi energice, cu tendinţa de a fi idealiste.Alte victime sunt
persoane foarte ambiţioase ale căror impulsuri creative sau de obţinere a
puterii au fost mereu amânate de diverse evenimente.
Trăind criza de la 30 de ani, omul caută posibilitatea de a-si stabiliza locul
său în viaţa adultă,confirmând statutul său de adult.Vrea să aibă un
serviciu bun, tinde spre securitate şi stabilitate.Omul mai crede în
posibilitatea realizării speranţelor şi dorinţelor ce-i formează visul şi
munceşte intensiv pentru aceasta.
Conştientizarea propriilor nevoi sunt probabil cel mai bun mod de a
preveni acest punct de cotitură;un alt mod de contracarare ar fi
dezvoltarea din timp a unor ocupaţii alternative ce ar provoca satisfacţii şi
ar întări respectul de sine al acestor persoane. De asemenea ele trebuie să
înveţe să spună ,,nu,, atunci când e cazul,să-şi fixeze standarde realiste şi
să savureze micile bucurii de fiecare zi.
Oamenii se deosebesc între ei prin modelele de comportament în
dependenţă de alegerea făcută la 20 de ani.În dependenţă de diferitele
modele comportamentale,fiecare individ îşi elaborează rolul său în
viaţă.Modelele comportamentale se schimbă,devin mai
diversificate,reflectând schimbările lumii externe.Şihi consideră că
fiecărui model comportamental îi corespunde un set de probleme
psihologice, legate de faptul cât de eficient îşi rezolvă omul problemele de
dezvoltare-o criză profundă şi rămânere la stadiile anterioare de
dezvoltare sau intrare reuşită în viaţa adultă.
căsătoresc în jur de 20 de ani sau mai devreme şi nu
vor să iasă din rolul de femeie casnică.Ele nu
reuşesc să rezolve problemele care sunt specifice
acestei perioade:obţinerea independenţei şi
autonomiei,formarea identităţii, a Eu-lui
integru.Femeia se poate separa de părinţi, dar nu
poate fi independentă, functiile părinteşti ,
economice şi de verificare le ia asupra sa soţul.
Există câteva posibilităţi de identificare patologică la
acest model de dezvoltare, prin intermediul
soţului,realizărilor lui ,a copiilor , sexului.La
identificarea prin soţ femeia riscă pierderea
individualităţii proprii.Statutul se obţine prin
realizările soţului şi posedarea lucrurilor ce
reprezintă simbolurile acestui statut,haine ,maşină,
etc.O altă posibilitate de identificare-a deveni
mamă.Naşterea copilului oferă esenţă existenţei,de
aceea femeile nelucrătoare continuă să nască,
neştiind cu ce să se ocupe. Mai târziu când copiii vor
părăsi casa,căutarea de sine şi a esenţei vieţii sale va
fi şi mai grea.
Sexul poate deveni un medicament pentru timpul liber şi obligaţiile
cotidiene.Tinzând spre confirmarea cu ajutorul sexului şi negăsind în el
satisfacţie ,femeia nimereşte într-un cerc vicios.Deseori aceasta duce la
căutarea plăcerilor în altă parte.Psihologii americani menţionează ca
femeile ce nu lucrează sunt mult mai predispuse spre infidelitate decât
cele care lucrează.
Femeile cu astfel de tip comportamental ajung la criza de 30 de ani
nepregătite,vulnerabile la loviturile sortii:ea este lipsită de
independenţă,este pasivă, economic dependentă,nu are studii
,profesie,identitate neformată, nu este rezolvată problema anterioară de
dezvoltare.Aşteptările de creare a relaţiilor ce vor aduce satisfacţie devin
dureroase, grele în special din cauze interne Creşterea neâncrederii în
sine,reţinere în dezvoltare generală, îngreunate de dependenţa
economică.Tot mai mult se simte golul în sfera realizărilor.Ea simte că a
pierdut sensul vieţii,creşte negativismul.Horni,1993
,,sau-sau,, -Aceste femei la 20 de ani trebuie să facă alegerea între
dragoste, copii, şi studii, lucru.Unele lasă gândurile de carieră pe mai
târziu , dar peste un timp oarecare tind să facă carieră;altele tind să
termine studiile,lăsând maternitatea, uneori şi căsătoria pe mai
târziu.Conţinutul tipic al crizei la aceste femei : conştientizarea faptului că
le-a rămas puţin timp,pentru a avea copii, simţul singurătăţii.Problema e
că femeii independente, cu un anumit statut social îi este greu să găsească
un partener egal, iar bărbaţii le privesc precaut.Căutările pot dura un timp
nedeterminat şi se poate ca femeia să nu creeze familie.Criza la această
vârstă,de obicei, constă în faptul că ,,ceasul biologic,, poate întârzia în a
deveni mamă şi sarcina de a deveni mamă devine fundamentală.De obicei
găsesc ieşire prin a înfia copii sau prin a avea grija de nepoţi.
,,integratoare,,-Încearcă să ajusteze familia,maternitatea cu
cariera.Conţinutul crizei:femeia se simte obosită,vinovată în faţa soţului şi
a copiilor,permanent trebuie să jertfească ori familia,ori cariera, pentru a
reuşi tot.După părerea unor autori,(Levinson,90;Şihi,99)femeia poate
îndeplini aceste roluri concomitent numai după 35 de ani.
CRIZA ÎN CUPLU-Cauzele crizei de la 30 de ani sunt numeroase:
alcoolul, infidelitatea, dar o ameninţare mult mai frecventă este cea a
obligaţiilor prea numeroase. Aici ne referim la soţii care sunt prea obosiţi
pentru a faca o plimbare împreună ,pentru a discuta şi a se înţelege unul
pe celălalt, a-si împlini nevoile unul altuia, pentru a-şi rezerva un timp de
recreere, de joacă cu copiii.Soţul lucrează deseori şi după program sau
chiar are două joburi pentru a menţine un anumit standard de viaţă pentru
familia sa ; soţia, lucrează şi ea şi încearcă să supravegheze căminul;
fiecare se află în pragul extenuării.Această situaţie poate fi drumul cel mai
rapid spre distrugerea relaţiilor familiale.
În căsnicie este necesară o dăruire totală din partea ambilor
parteneri.Familiile cele mai fericite sunt cele în care soţii au învăţat cum
să facă faţă conflictelor şi disputelor.Capacitatea de a aborda conflictele
într-un mod adecvat, este poate cel mai important lucru pe care trebuie să-
l înveţe tinerii căsătoriţi.Cei care nu deprind această tehnică, nu au decât
două alternative:să canalizeze toate supărările spre interiorul lor, unde vor
mocni şi se vor acumula timp de o viaţă întreagă sau să atace direct
personalitatea partenerului.Persoanele cele mai afectate de criză sunt
fanaticii muncii. Ei şi-au construit case şi vile pe plajele nisipoase ale
materialismului, depinzând doar de bani, poziţii sociale şi succes.Nu au
timp rezervat pentru soţie, copii, prieteni şi D-zeu.
În această perioadă poate apărea, dar totuşi nu putem generaliza,
acea,,teamă de vârstă,, care poate exista atât la femei cât şi la bărbaţi.În
general apare după 30 de ani şi se manifestă printr-o teamă constantă şi
exagerată faţă de îmbătrânire. Aceasta se numeşte gerascofobie.Cei care
suferă de această fobie simt o anxietate crescută la gândul că
îmbătrânesc , chiar dacă sunt într-o forma buna di pc d v fizic.Dar sursa
anxietăţii nu vine doar de aici.Criza de identitate apare din mai multe
direcţii şi în cele mai multe cazuri este rezultatul unor interacţiuni între
mai multe aspecte de viaţă: pierderea independentei(ca rezultat al
căsătoriei), unele probleme de sănătate, presiuni profesionale sau o
implicare profesională exagerată, lipsa de satisfacţie la locul de muncă,
apariţia copiilor şi creşterea responsabilitatilor familiale.
Partenerii care nu reuşesc să găsească soluţii pentru astfel de probleme, se
vor simţi coplesiti de ele şi vor deveni la un moment dat
nesatisfăcuţi.Manifestările nesatisfacţiei variază de le individ la
individ.Unii devin explozivi, certăreţi, dominatori, alţii
necomunicativi.Unii vor fi dependenţi de mâncare , alţii de băutură, alţii
de tv, iar unii vor munci exagerat.Această criză este trăită diferit de
cuplurile căsătorite faţă de cele necăsătorite sau faţă de cele divorţate.
Atât la persoanele rămase necăsătorite până la 30 de ani, cât şi la cele
divorţate, singurătatea poate lua aspecte înspăimântătoare.E normal să
apară depresia, anxietatea, prejudecăţile şi discriminările impuse de
societate legate în special de femeia divorţată care măresc sentimentul de

izolare.
Este foarte trist să spunem că în goana neîncetată după bani, carieră, după
un job cât mai bine plătit, anii trec pe lângă noi, uităm de persoana care ne
este alături, uităm de copiii noştri, de prietenii noştri, uităm de toţi cei pe
care-i iubim, uităm chiar de noi.Când vom fi pe patul mortii si ne vom
gândi la viata pe care am trăit-o ,nu ne vom aminti de casa pe care am
cumpărat-o, de maşina cea nouă, sau de mobilă.Ne vom aduce aminte de
oamenii care ne-au iubit, de oamenii pe care noi i-am iubit, care s-au
ocupat de noi si pentru care am reprezentat ceva. Dacă aceste aspecte vor
fi importante atunci pentru noi, aşa trebuie să aibă aceeaşi importanţă şi
acum, şi trebuie să ne trăim viaţa conform acestor valori.
BIBLIOGRAFIE-