Professional Documents
Culture Documents
Hemoragia Si Hemostaza
Hemoragia Si Hemostaza
HEMOSTAZA,
TRANSFUZIA DE SÂNGE
Hemoragia = exteriorizarea sângelui din sistemul vascular
printr-o soluţie de continuitate a peretelui vascular
1. Traumatismele
(contuzii şi plăgi):
- escoriaţii profunde şi echimoze;
- hematoame;
- hemoragii interne;
- toate tipurile de plăgi;
2. Afecţiunile ulcerative ale unor organe:
- angiopatiile;
- trombocitopeniile;
- coagulopatiile;
CLASIFICARE ETIOLOGICĂ
I. Hemoragiile traumatice:
- mecanice;
- chimice ;
- fizice;
- mixte;
II. Hemoragiile „medicale”:
- afecţiuni inflamatorii şi
ulcerative;
- afecţiuni tumorale;
- afecţiuni degenerative;
- fragilitate vasculară;
- coagulopatii;
III. Hemoragiile iatrogene:
- intervenţii chirurgicale;
- hemoragii postmedicamentoase;
CLASIFICARE
- hematemeză, melenă;
- rectoragie;
- hematurie;
- metroragie;
- epistaxis;
- hemoptizie;
- otoragie.
4. interstiţială – acumularea sângelui în ţesuturi (până
la 2000 ml., în fracturile de bazin):
- purpura;
- echimoza;
- hematomul.
1. hemoragia arterială:
- prezintă de regulă pierderi mari şi rapide
de sânge;
- sângele este roşu deschis, oxigenat;
- sângele ţâşneşte sincron cu bătăile
cardiace;
- poate pune în pericol viaţa bolnavului;
- hemostaza spontană se face rar;
2. hemoragia venoasă:
4. mixtă:
- este cea mai frecventă formă de hemoragie.
C. după debitul de sângerare:
1. hemoragie mică: < 500 ml. (8-10%);
2. hemoragie mijlocie:
- 800 - 1000 ml. (< 20%);
3. hemoragie mare:
- 1200 - 1500 ml. (< 30%);
4. hemoragie gravă:
- 1500 - 2000 ml. (30-50%);
5. hemoragie cataclismică:
- ≥ 50% din volumul circulant.
D. în funcţie de organul care le-a generat:
-agitaţie psihomotorie:
▪ bolnavul este vioi, refuză tratamentul şi repaosul;
▪ poate fi urmată rapid de prăbuşirea stării generale şi
instalarea şocului decompensat.
- stare de prostraţie
- stare generală alterată
semne generale obiective
- paloare
- modificările de puls:
semne locale:
- importante pentru localizarea hemoragiei;
I. hemoperitoneu (meteorism, dureri abdominale difuze
spontane şi la palpare, semne de iritaţie peritoneală);
II. hemotorace (durere la baza hemitoracelui, dispnee,
matitate cu dispariţia murmurului vezicular);
III. hemopericard (semne de insuficienţă cardiacă, mărirea
matităţii cardiace, asurzirea zgomotelor cardiace);
IV. hemartroză (dureri articulare, tumefacţie articulară,
echimoză articulară, impotenţă funcţională);
Hemostaza spontană:
- este hemostaza realizată de organism fără
intervenţie din afară;
- este prezentă şi posibilă la nivelul vaselor mici şi
mai ales la nivelul venulelor;
- cuprinde mai multe etape ce se succed după
instalarea leziunii vasculare:
1. vasoconstricţia capetelor lezate;
2. vasodilataţia vaselor colaterale;
3. realizarea trombusului alb trombo-citar;
4. realizarea cheagului roşu
-sange
-plasma
-solutii perfuzabile:
*glucoza 5%
*ser fiziologic
*solutie Ringer
*Dextran
TRATAMENTUL LEZIUNILOR
ASOCIATE
- plăgilor,
- al fracturilor,
- al peritonitei etc.
COMPENSAREA PIERDERILOR
- prin transfuzii, perfuzii e.t.c.
TRANSFUZIA DE SÂNGE
- aportul de sânge dintr-o altă sursă;
- 1900 - Landsteiner descoperă grupele
saguine A,B şi O;
- 1940 – identificarea factorului Rh;
- mecanismul imunologic al compatibilităţilor
transfuzionale are la bază o reacţie antigen-
anticorp, responsabilă de precipitarea şi
hemoliza sângelui.
- eritrocitele sunt purtătoarele antigenilor
sau aglutinogeni;
- plasma conţine anticorpii sau aglu-
tininele;
- această repartiţie se face după regula
repartiţiei reciproc inversă (Landsteiner)
care exclude coexistenţa unui tip de
aglutinină cu acelaşi tip de aglutinogen.
s-au descris:
- două tipuri de aglutinogene A şi B
- două tipuri de aglutinine şi
→ aglutinogenul A precipită în
prezenţa aglutininei
→ aglutinogenul B precipită în
prezenţa aglutininei
GRUPA SANGUINĂ O (I) ()
♦ aglutinogen 0
♦ aglutinină şi
1. Sânge integral
2. Masa eritrocitară
3. Masa leucocitară
4. Concentrat congelat de eritrocite
5. Concentrat trombocitar
6. Crioprecipitat – conţine factorii I,VIII şi XII (utilizat în hemofilie)
7. Albumina 5% şi 20% – indicată în
refacerea volemică.
Transfuzia autologă sau autotransfuzia