Professional Documents
Culture Documents
Tema 2
Tema 2
Cromatografia in analiza si
controlul medicamentului
INTRODUCERE
1) rapiditate
2) eficienta
3) forta (in ceea ce priveste selectivitatea, sensibilitatea,
automatizarea, miniaturizarea senzorilor si altor
componente, tratarea datelor analitice).
Tehnicile cromatografice au ca elemente comune o “faza
stationara” si o “faza mobila” iar componentii unui
amestec analizat sunt antrenati in lungul coloanei de un
flux de faza mobila (gazoasa sau lichida), cu viteze
diferite, ceea ce constituie procesul fundamental al
separarii.
INTRODUCERE- continuare
La baza tuturor proceselor cromatografice de
separare stau 4 procese fundamentale:
1) adsorbtia pe suporturi solide
2) repartitia intre faza stationara si cea mobila
3) schimbul ionic
4) excluderea- difuzia
Chiar daca principiul separarii poate sa fie
diferit, etapele analizei cromatografice sunt
aceleasi si anume:
1) pregatirea fazei stationare;
2) fixarea initiala a analitilor in capul coloanei;
INTRODUCERE- continuare
Este formata din particule fine solide, sferice (sau aproape sferice) pe
suprafata carora se produc interactiile cu analitii (ex. In cromatografia de
adsorbtie);
Este formata din particule fine solide, care sunt suportul pe care se
fixeaza faza stationara lichida ca in cromatografia de repartitie;
In coloanele capilare utilizate in cromatografia de gaze, faza stationara
este fixata in stare omogena, sub forma unui film (pelicula) pe peretii
interiori ai acestora;
Particulele de faza stationarase caracterizeaza prin cativa parametri
intre care diametrul lor mediu, omogenitatea marimii lor si suprafata
specifica.
APLICATIILE METODELOR CROMATOGRAFICE
Rezultatele spectaculoase
obţinute în domeniul chimiei
în ultimele decenii, atât în
cadrul cercetării cât şi al
multiplelor şi variatelor
aplicaţii ale acesteia, se
datoresc într-o măsură
considerabilă folosirii
tehnicilor experimentale şi
bagajului teoretic pe care
fizica le-a pus la dispoziţie.
Introducere in CSS(2)
În această direcţie aplicarea metodelor fizice
în analiza chimică, proces început de la
constituirea acesteia ca disciplină ştiinţifică,
a condus la elaborarea unor valoroase tehnici
de laborator, cu mare potenţialitate, printre
care se înscrie şi metoda cromatografică cu
diferitele sale variante.
Cromatografia în strat subţire este una din
vechile şi din noile metode de analiză, care
alături de celelalte metode cromatografice şi
fizico-chimice în general, contribuie la
studiul şi identificarea substanţelor chimice
naturale şi de sinteză.
Generalităţi despre cromatografia în strat subţire
Cromatografia în strat subţire = metoda fizico-chimică de
separare a substanţelor dintr-un amestec, pe baza capacităţii
deosebite de distribuţie între o fază staţionară şi una mobilă.
În figură
compusul A
este mai puţin
polar decât
compusul B
şi parcurge o
distanţă mai
mare o dată
cu faza
lichidă.
Aplicaţii ale cromatografiei în analiza
medicamentului
Cromatografia în strat subţire (C.S.S.) a
devenit o tehnică foarte sofisticată
pentru identificarea compuşilor şi pentru
determinarea prezenţei impurităţilor.
Complexitatea ei derivă din vasta gamă
de faze staţionare şi faze mobile ce pot
fi folosite cât şi din marele număr de
reactivi de pulverizare ce pot fi utilizaţi
pentru vizualizarea cromatogramei.
Analiza calitativă
Cloramfenicol Nici un spot secundar > Nici un alt spot > 0.01% -
acetonidă 0.02% g/v triamcinolon g/v triamcinolon
acetonidă acetonidă.
Cloramfenicol Nici un spot cu aceeaşi Nici un spot cu aceeaşi Nici un alt spot >
palmitat valoare Rf > 0.02% g/v valoare Rf > 0.02% g/v 0.005% g/v
cloramfenicol palmitat cloramfenicol dipalmitat cloramfenicol
izomer palmitat
Aplicaţii ale HPLTC
Cromatografia de
lichide de înaltă
performanţă (HPLC)
acoperă astăzi, în
proporţie de
aproximativ 80%,
analiza substanţelor
moleculare.
Introducere in HPLC (2)
HPLC reprezintă evoluţia unei
metode mai vechi, cromatografia
pe coloană clasică, care servea în
primul rând la izolarea
preparativă a compuşilor naturali.
Prin introducerea pompelor şi
în consecinţă, lucrându-se la
presiuni tot mai ridicate (200
atm.), dezvoltarea unor faze
staţionare performante, de
dimensiuni tot mai mici, în
coloane tot mai scurte (3-10 cm)
s-a ajuns la configuraţia actuală.
Generalități cu privire la Cromatografia
de înaltă performanță HPLC
Cromatografia de lichide de
înaltă performanță este o
metodă fizico-chimică de
separare cromatografică în
care faza mobilă este un
lichid, iar faza staţionară,
conținută într-o coloană, este
constituită dintr-un solid cu
granulație fină sau un solid
impregnat cu un lichid sau un
solid pe care sunt grefate
grupări organice.
Generalități cu privire la Cromatografia
de înaltă presiune HPLC (2)
HPLC este o metodă ce prezintă
următoarele avantaje:
Ușor de controlat cu o precizie
cantitativă asigurată prin introducerea
exactă a probei;
HPLC este tehnica cromatografică ce a
cunoscut cea mai puternică dezvoltare în
anii recenți, ducând la îmbunătățirea
coloanelor, a detectorilor și a soft-urilor
de control;
Varietatea coloanelor și a detectorilor
În funcție de tehnica utilizată:
cromatogafia pe hârtie
cromatografia pe strat subţire
cromatografia pe strat subţire de înaltă performanţă
Cromatograma în HPLC
În orice tip de cromatografie detectorul dă un
semnal proporţional, uneori cu concentraţia, alteori cu
masa componentului aflat în celula de măsură, semnal ce
poate fi înregistrat în funcţie de timp. Diagrama semnal,
funcţie de timp sau de volumul de eluent se numeşte
cromatogramă.
Elementele de bază ale
cromatogramei HPLC:
Picurile cromatografice - acestea sunt semnalele
valorificabile în analiza calitativă şi cantitativă, în toate
metodele cromatografice.
Timpul mort, tM - este timpul în care un component,
complet nereţinut de către faza staţionară, parcurge
coloana şi tuburile de legătură până la detector.
Timpul de retenţie, tR - o mărime caracteristică pentru
fiecare component al amestecului separat de coloană -
reprezintă timpul scurs de la injectarea probei şi apariţia
maximului de concentraţie în detector.
Elementele de bază ale
cromatogramei HPLC (2)
Volumul de retenţie, VR este volumul de eluent
corespunzător timpului de retenţie