MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

Realizat : Anamaria Benzar

Lucuț Alina
Simion Roxana
◦ Conflictul este opozitia, dezacordul sau incompatibilitatea între două sau mai multe
părți.Managementul este ansamblul activităților de organizare, de conducere și gestionare a
unei situații.
◦ Conflictele apar în absolut orice colectivitate și au la bază, în primul rând, diversitatea
caracterului individual. În funcție de educația, temperamentul, sau credințele participantilor .
◦ Conflictele pot fi:- constructive cea ce duce la rezolvarea unor situații, la coeziune, sau
progres,- distructive cea ce generează ura, haosul sau dezbinarea.
Clasificare:
◦ Poate ca cea ma ușoara clasificare este clasificarea în funcție de nivelul de intensitate a
conflictelor:

intensitate redusa (părtile nu vor să se „distrugă” reciproc, au un sistem ce facilitează controlul

comunicarii și le permite să descopere o solutie benefică),

 intensitate medie (părțile doresc să câștige dar fără “distrugerea”adversarului),

intensitate crescută (părțile nu acceptă decat o victorie totală, cea ce duce la“distrugerea”
adversarului). În funcție de intensitatea conflictului, rezultatele pot fi pozitive, neutre sau negative.
 O altă clasificare este din punct de vedere al
apartenenței subiecților aflați în conflict:
conflictul individual interior (este conflictul dat în interiorul unei singure persoane cu privire
la alegerile ce trebuiesc luate)
conflictul dintre indivizii din același grup,
conflictul dintre indivizii din grupuri diferite,
conflictul dintre indivizi și grupuri,
conflictul inter grupuri.
Clasificarea mai poate fi făcută și în funcție de
poziția oponenților, spre exemplu între
majoritate și minoritate:
◦ Aici avem:

 conflicte simetrice (partile au puteri de acelasi nivel)

 conflicte asimetrice (una dintre parti este superior ca putere).

 Din punct de vedere al duratei avem:

 pe termen scurt (mai usor solutionabile caci implica interese, negociabile),

 pe termen lung (implica probleme valorice fundamentale precum religia). ₪

 Din punct de vedere al evolutiei:

 conflict spontan (apar spontan si dureaza putin),

 conflict acut (au o evolutie scurta dar sunt deosebit de intense),

 conflict cronic (cu evolutie lenta si de lunga durata),

Fazele agravării progresive

◦ Fiecare conflict prezintă faze ale agravării. Acestea sunt:

 disconfortul este o stare de nemulțumire față de o problemă de interes

 incidențele sunt evenimente spontane fără voința cuiva,

 neînțelegerea este o percepție greșită sau deformată a problemei de interes,

 tensiunea este starea de încordare și alertă permanentă cu privire la o presupusă rea voința a
partenerului,

 criza este conflictul deschis între parteneri.

Etapele conflictului
Într-un conflict avem patru etape de evoluție:

dezacordul – este o nepotrivire de opinie între doi parteneri,

confruntarea – este etapa în care conflictul poate escalada sau se rezolvă,

escaladarea – aici tensiunea atinge cota maxima,

rezolvarea – conflictul tinde catre rezolvare.

Moduri de abordare a conflictelor :

Modul în care se abordează o situație conflictuală determină evoluția către o soluționare constructivă sau
destructivă
 Stilul de abordare este o combinatie intre doua
variabile
◦ Până unde suntem în stare să mergem pentru interesele noastre, cât de mult luăm în
considerare interesele și relația cu ceilalți?

◦ Combinarea acestor două variabile determină cinci moduri de abordarea conflictelor :

Competitie: acțiunile se concentrează pentru atingerea cu orice preț a scopurilor proprii,

ignorând în totalitate interesele celorlalți cea ce duce la distrugerea relației cu cealaltă parte.

Aplanare: total opus stilului competitiv, acțiunile sunt concentrate pentru a ajuta oponentul să-
și atingă scopul prin neglijarea propriilor interese, ceia ce duce la păstrarea relației.
Evitare:

-se evită conflictul chiar dacă nu-și atinge scopul sau distruge relația pe care o are cu oponentul

Compromis: persoana va obține ce și-a propus prin renunțarea la altceva sau împărțirea resursei
aflate în conflict.

Cooperare: se va acorda o importantă la fel de mare atât atingerii scopului cât și păstrării
relației. Este stilul cel mai greu de abordat și care necesită cel mai mult timp dar care aduce cele
mai favorabile rezultate.
Părinții și educatorii sunt un model foarte important pentru copii, inclusiv în ceea ce înseamnă modalitatea de
trăire și gestionare a conflictelor în care suntem implicați. Este important să înțelegem noi, mai întâi, ce este
conflictul, să le explicăm copiilor și să reacționăm corect în situații de conflict. 
Așadar, ce este și ce nu este conflictul?
◦ Conflictul nu este egal cu respingerea;
◦ Conflictul nu este egal ruperea definitivă a relației;
◦ Conflictul nu este despre persoanele implicate, ci despre comportamentele, părerile și valorile lor;
◦ Conflictul aduce la suprafață și face posibilă gestionarea neînțelegerilor sau frustrărilor legate de ceilalți;
◦ Conflictul nu este despre a jigni;
◦ Conflictul nu este despre a lovi sau a face pe celălalt să sufere;
◦ Conflictul nu este despre a pedepsi;
◦ Relația poate fi reînnodată după conflict, tocmai pentru că trăirea și gestionarea corectă a conflictului
restructurează păreri, valori și atitudini.
Câțiva pași pentru rezolvarea eficientă a
problemelor cu elevii
◦ Ajută-i pe copiii să exprime ce simt/vor și să oprească comportamente care nu le plac sau îi rănesc.
La început, copiii vor avea nevoie de ghidarea ta și iată care este primul lucru pe care să-l faci.
◦ Descrie ce vezi!
-„Văd că Irina și-a pus mâinile la față și a spus Stop!” sau „Ai spus NU, ce anume nu-ți place?”
◦ Pune întrebări despre comportament:
-„Ți-a plăcut ce ți-a făcut/zis?”
-„Ți-a plăcut când te-a stropit?”
-„Ți-a plăcut când ți-a dărâmat turnul?”
-„Voiai să fii împins?”
Ai putea fi surprins și să nici nu existe un conflict ci o joacă la care ambii copii au consimțit. Dar e nevoie
să îți confirme chiar ei pentru ca joaca să continue nestingherită.
◦ Adu-i pe copii unul lângă altul
Unii fug de conflict, alții fug să ceară ajutor sau să pârască. Copii au nevoie de apropierea fizică pentru a
rezolva conflictul.
Pentru a-i reasigura că ești imparțial și ești dispus să-i asculți pe amândoi, atinge-le brațul sau pune-le o
mână pe umăr pentru conectare – mai ales pentru cel care așteaptă ca celălalt să-și spună punctul de vedere.
◦ Identifică sentimente și emoții
Empatia e cheie, copiii vor fi dispuși să-și rezolve conflictul dacă vor vedea că îi asculți și îi înțelegi pe
amândoi.
◦ Întărește
Treaba copilului este să-și exprime sentimentele și limitele. Treaba ta este să-l ghidezi și să-i întărești
cuvintele.
Îl poți ajuta pe copil să asculte folosind oglindirea. Pur și simplu reafirmi ceea ce a spus copilul, uneori mai
tare dacă copilul o spune prea încet. Reformulează cuvintele pentru ca mesajul să vină mereu de la copil:
-„Luca a spus că îl sperii.”
-„Matei zice că doar se juca.”
-„ Luca spune că jocul tău este înfricoșător și să te oprești!”
◦ Rezolvați problema împreună
Odată ce copiii știu clar ce simt și ce vor, e timpul pentru adresarea problemei.
Întreabă: „Ce-ați putea face pentru a rezolva problema?”. Ascultă-i, cele mai bune soluții vin adesea de la
copii. Dacă vezi că nu au idei sau se împotmolesc, vino cu idei și sugestii.
◦ Obține un angajament
Nu săriți peste acest pas. Un angajament verbal e esențial: „Maria a spus să nu mai arunci cu pixul în ea. N-o
să mai arunci?” Dacă răspunsul este DA sau un dat din cap, sunt mult mai multe șanse să-și respecte
angajamentul. Când vorbim de frați sau relații mai strânse, puteți face un angajament scris. E chiar indicat.
Dacă copilul spune NU sau refuză să răspundă înseamnă că nu și-a luat niciun angajament.
◦ Aplică una din soluții
„Hai să încercăm ideea ta și dacă nu merge, putem să mai găsim și atele …Hm, asta n-a mers prea bine, hai să
încercăm altceva.”
Opinii personale :
◦ Așadar, conflictul este o realitate a relaționării dintre copii, dintre indivizi în general, care trebuie
tratată ca atare – nici exclusiv pozitiv, nici exclusiv negativ.
◦ Să nu ne ferim de conflict, să nu îl mascăm de teama izbucnirilor emoționale sau a fricii de pierdere a
relației. Conflictul este un fapt al vieții, despre care copiii pot învăța cum să îl trăiască și cum să îl
gestioneze cât mai corect cu putință, astfel încât să devină un adult sigur de sine, asertiv și capabil.
◦ Să recunoaștem existența problemei și să vorbim despre conflict;
◦ Consider că trebuie să definim corect problema care generează conflictul și să o descriem în termeni
cognitivi (Ce cred?), emoționali (Ce simt?) și acționali (Ce fac?); de asemenea, să susținem copilul să
descrie problema, în mod direct sau prin joc și povești;să ne permitem, ca adulți, să trăim stările
negative legate de conflict, fără a le deforma, fără a le ascunde și fără a le atribui altor cauze, diferite
de conflictul în sine; să permitem copilului să își exprime emoțiile negative și să îi arătăm cum să
manifeste corect aceste emoții;să ne exprimăm părerea și sentimentele, fără să jignim oponentul și
fără a utiliza agresivitatea și să negociem și să acceptăm valorile celorlalți
 Bibliografie
Strainescu Ioan - Managementul conflictelor Editura
Didactica si Pedagogica 2009
Stefan Stanciu - Managementul resurselor umane Editura
Comunicare.ro