1.

CÂND S-ANFĂPTUIT ZIDIREA

ŞI ORÂNDUIREA-N HAOS,
DIN NIMICUL FĂRĂ MARGINI
ŞI DIN VEŞNICUL REPAUS;
CÂND PĂCATUL ODRĂSLISE
BLESTEM, JALE ŞI AMAR,
LICĂREAI FECIOARĂ SFÂNTĂ
DIN OBSCURUL MILENAR.
ŞI FRUMOASĂ ŞI CURATĂ,
ROZĂ ALBĂ, ÎNFLORITĂ,
PESTE VEŞNICII RĂMÂI TU,
OPERĂ DESĂVÂRŞITĂ;
DIN PĂMÂNTUL NOSTRU NEGRU,
NICIODATĂ N-O SĂ CREASCĂ
CE-A SĂDIT ODATĂ-N TINE
DRAGOSTEA DUMNEZEIASCĂ.
2. TOT CE DOMNULUI A TOATE
I-A FOST DRAG, A PUS ÎN TINE,
TOT NOIANUL DE MIRESME
ŞI SURÂSUL DE VIRGINE,
TU AI FOST DIN VECI ALEASĂ
SĂ FII MAICA LUI CRISTOS
ŞI PRIN EL S-ADUCI SPERANŢĂ
PENTRU OMUL PĂCĂTOS.
TU ERAI PREFIGURATĂ-N
ARCĂ SFÂNTĂ A IUBIRII;
TU ERAI MLĂDIŢA VERDE,
SOLUL BLÂND AL FERICIRII;
ŞI, PRIN ZĂMISLIREA-ŢI SFÂNTĂ,
A ZÂMBIT ÎNTÂIA OARĂ
BUCURIA MÂNTUIRII
ŞI DIVINA PRIMĂVARĂ.