 Cap.1.

CONSERVAREA
CEREALELOR…………………………………………….
 1.1.Importanţa conservării produselor destinate prelucrării industriale…………
 Criterii de apreciere a calităţii cerealelor
 Criterii chimice………………………
 Criterii fizice…………………………….
 1.1.1.Masa hectolitrică…………………………………………………….
 1.1.2.Masa relativă………………………………………………………..
 1.1.3.Masa absolută………………………………………….…………….
 1.1.4.Masa specifică……………………………………………………….
 1.1.5.Sticlozitatea şi făinozitatea boabelor……………………………….
 .1.1.6.Higroscopicitatea…………………………………………………….
 1.1.7.Capacitatea de curgere……………………………………………….
 1.1.8.Autosortarea…………………………………………………………
 1.1.9.Căldura specifică…………………………………………………….
 1.1.10.Capacitatea de sorbţie a seminţelor………………………………….
 1.1.11.Termoconductibilitatea termică……………………………………
Cap.2.
PROCESELE FIZIOLOGICE CARE AU
LOC ÎN MASA DE SEMINŢE
 2.1.Posmaturaţia

 2.2.Respiraţia seminţelor

 2.3.Încingerea seminţelor

 2.4.Încolţirea seminţelor în timpul păstrării

 Cap.3.CONSTRUCŢII PENTRU
DEPOZITAREA PRODUSELOR AGRICOLE
 .3.1.Construcţii pe orizontală
 3.2.Construcţii pe verticală
 3.2.1.Tipuri de silozuri
 3.2.2.Întreţinerea şi pregătirea spaţiilor de
depozitare
Cap.4.
 COMPARTIMENTAREA, DEPOZITAREA ŞI CONTROLUL
PRODUSELOR AGRICOLE
 4.1.Compartimentarea produselor
 4.1.1.Compartimentarea pe specii
 4.1.2.Compartimentarea în funcţie de umiditate
 4.1.3.Compartimentarea în funcţie de puritatea seminţelor
 4.1.4.Compartimentarea în funcţie de masa hectolitrică
 .4.1.5.Compartimentarea în funcţie de starea sanitară
 4.1.6.Compartimentarea în funcţie de alte calităţi
 4.1.7.Compartimentarea în funcţie de tipul depozitului
 4.2.Depozitarea produselor agricole
 4.2.1.Depozitarea în vrac
 4.2.2.Depozitarea în saci
 4.2.3.Depozitarea porumbului ştiuleţi
 4.2.4.Depozitarea porumbului boabe
 4.2.5.Depozitarea subproduselor
 4.3.Controlul produselor depozitate
 CONDIŢIONAREA, SORTAREA ŞI
USCAREA SEMINŢELOR
 5.1.Condiţionarea şi sortarea seminţelor
 5.2.Uscarea seminţelor
 Cap.6.METODE DE PĂSTRARE A SEMINŢELOR
 6.1.Păstrarea seminţelor în stare uscată
 6.2.Păstrarea seminţelor la temperaturi scăzute
 6.3.Păstrarea seminţelor prin aerare activă
 6.4.Păstrarea seminţelor prin asfixiere (anaerobă)
 6.5.Păstrarea cu ajutorul substanţelor chimice
 6.6.Păstrarea seminţelor prin iradiere
 6.7.Scăzăminte la seminţe în timpul păstrării
 6.8 Depozitarea şi conservarea cerealelor în cadrul fermelor mici
şi mijloci.
 Conservarea cerealelor reprezintă un
ansamblu de măsuri tehnice care se
aplică pentru dirijarea proceselor
fizice şi biochimice din masa de
boabe, în scopul păstrării în bune
condiţii a acestora.
 Se ştie că, producţia vegetală este
sezonieră, păstrarea seminţelor atât
ca material de înmulţire cât şi
pentru alte utilizări este necesar,
având în vedere că aceasta este
utilizată în intervale diferite de
timp.
  Toate sistemele de conservare ale
seminţelor au ca obiective
principale:
 menţinerea nealterată şi chiar
îmbunătăţirea însuşirilor fizice,
Pentru seminţele chimice, biologice şi organoleptice
destinate industrializării
se urmăreşte
ale seminţelor;
menţinerea şi
îmbunătăţirea
 prevenirea pierderilor cantitative şi
însuşirilor calitative. calitative.

 Cele mai vechi moduri de păstrare a
seminţelor, în zonele mai uscate au fost
în gropi, săpate în pământ sau stâncă în
forma unui clopot cu gura în jos cu
adâncimea de 2-3 m şi diametru de 3-4
m, iar în zonele mai umede, în locul
gropilor se foloseau vase mari de
argilă, îngropate jumătate în pământ
întâlnite până acum în unele triburi
africane.

 La noi în ţară, s-au descoperit încă
din neolitic vase de diferite
dimensiuni, gropi cu malul bine
netezit sau albieri în interiorul
locuinţei în care se păstrau
proviziile de seminţe.
 unele magazii proprietatea statului
„horeum publicum”, formate din
încăperi dreptunghiulare;
 hambare suspendate pe stâlpi
„horeum pensile” şi
 gropi „horeum subteraneum
 În evul mediu s-au construit magazii de
cereale; Hambarul Vauclair din Laon
(1134) şi Hambarul Michell din Florenţa
(1336). S-au mai construit şi la Nurnberg,
Genova.
 In secolul trecut s-au construit silozuri
din beton armat cu capacităţi de până la
un milion de tone amplasate în centrele
urbane sau în puncte de export
 În Europa, tipurile de depozite a seminţelor sunt:
 pentru stocare temporară în fermele proprii
(autoconsum);
 în depozite colective cu durată scurtă de păstrare
în scopuri diferite;
 în depozite mari, cu păstrare de lungă durată,
folosite mai ales în comerţul cu seminţe;
 în întreprinderi (firme) de industrializare
(panificaţie, industria uleiului, alcoolului,
amidonului, zahărului, etc.);
 conjunctural, pe arii betonate, acoperite sau
neacoperite, în anii cu surplus de producţie, cu
durată scurtă de păstrare.
 .
 La noi în ţară, după planurile
inginerului Saligny, au fost realizate
în anul 1891 două dintre cele mai
mari silozuri din Europa, la Brăila şi
Galaţi, fiecare cu o capacitate de 25
mii tone cereale grele (grâu).
 In portul Constanţa s-au construit în
1909 două silozuri de câte 33000 t
şi încă unul în 1931 şi o uscătorie de
porumb
 În România tipurile de depozite sunt:
 depozite proprii ale gospodăriilor ţărăneşti,
ferme, societăţi comerciale, staţiuni de
cercetări;
 depozite colective ale unor societăţi şi asociaţii
agricole;
 în întreprinderi specializate COMCEREAL, ca
societăţi cu capital integral privat de stocare a
seminţelor de consum, furaj, prelucrare
industrială, rezerva de stat sau export
 SEMROM, cu centre judeţene pentru
condiţionarea şi păstrarea materialului de
semănat;
 în întreprinderi de industrializare, pentru
panificaţie, industria uleiului, amidonului,
alcoolului, berii
 S.A. Prahova cu capacitate de depozitare 205500 t,
 S.C. Cerealcom S.A.Bacau cu capacitate de
depozitare 54000 t,
 S.C. Comcereal S.A. Teleorman cu capacitate de
depozitare 300000 t,
 S.C. Intercereal S.A. Feteşti cu capacitate de
depozitare de 159000 t, S.C. Comcereal S.A. Cluj
 Achiziţionarea, recepţionarea şi circulaţia
seminţelor
 Anual, în ţara noastră se depozitează
cantităţi însemnate de seminţe de cereale,
leguminoase, uleioase, plante tehnice,
aromatice şi medicinale, sfeclă de zahăr şi
tuberculi de cartofi, plante furajere, legume
rădăcinoase, frunzoase, bostănoase, fructe şi
struguri pentru consum în stare proaspătă.
 Pentru a asigura în România depozitarea în bune
condiţii a cerealelor şi seminţelor oleaginoase de
către agenţii economici care deţin spaţii special
amenajate cu această destinaţie s-a emis o
odonanţă care reglementeaza modul de licenţiere
a acestora precum şi regimul certificatelor de
depozit pentru culturile depozitate. Pentru
asigurarea şi garantarea integrităţii cerealelor şi a
seminţelor de oleaginoase depozitate s-a instituit
un sistem de garanţii de operare şi un fond de
garantare a certificatelor de depozit
 Ordonanţa reglementează definirea termenilor astfel:
depozitul, reprezită o structură sau un spaţiu protejat,
inclusiv siloz, administrat legal de un agent economic şi
utilizat special pentru depozitarea cerealelor;

 depozitarul, reprezintă agentul economic care deţine cel

puţin un depozit atestat în urma inspectării şi autorizaţiei
primite de la ministerul de resort şi care este în măsură
să emită certificate de depozit;

 deponentul, reprezintă orice persoană fizică sau

juridică, care în calitate de deţinător de bună credinţă ai
certificatului de depozit poate pretinde predarea
cerealelor sau a oleaginoaselor depozitate la prima
cerere;
 deţinătorul de certificat de depozit, deponentul care
primeşte în schimbul depozitării ceralelor şi
oleaginoaselor un certificat de depozit;
 certificatul de depozit, un document, care constituie
titlul de credit negociabil reprezentativ de mărfuri, emis
de către depozitar.
 Depozitarul va păstra cerealele sau seminţele de
oleaginoase separat, în funcţie de calitatea lor
înregistrată în fiecare certificat de depozit emis, pentru a
se perimte în orice moment o identificare precisă,
precum şi livrarea lor corespunzator calităţii.
 În vederea asigurării şi garantării integrităţii cerealelor
sau seminţelor de oleaginoase depozitate, atât din punct
de vedere cantitativ, cât şi calitativ, este stabilită o
garanţie de bună operare , precum şi un fond de
garantare pentru certificatele de depozit , denumit
fondul. Pierderile înregistrate de orice deponent ca
urmare a încălcării de către depozitar a oricăror obligaţii
pentru care a fost emisă o garanţie de bună operare vor
fi compensate de către fond în mod corespunzător.
Producţia agricolă a ţării este dirijată în mare
parte către fondul central de produse
agricole, care se condiţionează şi se
păstrează în întreprinderi specializate:
 COMCEREAL şi SEMROM.

 Fondul central de stat are diferite

destinaţii:
 industrializare (alimentară, spirt, amidon,

etc.);
 nutreţuri concentrate;

 material de semănat;

 rezerva de stat;

 schimb de seminţe.
 Recepţionarea seminţelor se face
cantitativ (recepţia cantităţii brute)
 constă în cântărirea produsului pe
cântarele automate existente în
incintă Aparatele de cântărit pot fi:
balanţe şi bascule. Balanţele pot fi:
simple, compuse, romane sau cu
cadran. Basculele pot fi de
următoarele tipuri: zecimale,
romane, semi - automate
 calitativ (recepţia calitativă, pentru a stabili
cantitatea netă).
 La recepţionarea calitativă se fac anumite
analize calitative obligatorii (umiditatea,
puritatea, starea sanitară, masa
hectolitrică) şi analize specifice
(uniformitatea la orz şi orzoaică, procentul
de boabe îmbrăcate şi atacate de ploşniţă la
grâu, procentul de boabe galbene la orz şi
orez, sticlozitatea la grâu, conţinutul de
proteină şi germinaţia la orz şi orzoaica de
bere).
 Achiziţionarea produselor de la producători
se face pe baza unor contracte de preluare
sau de achiziţie denumite şi contracte de
vânzare- cumpărare.
 Producerea de seminţe este
realizată în: gospodării agricole
specializate în înmulţirea
seminţelor, societăţi comerciale
abilitate pentru producerea
materialului semincer, sectorul de
producţie al Staţiunilor de
Cercetări Agricole şi Staţiunilor
Didactice Experimentale de pe
lângă Universităţile de Ştiinţe
Agricole.
 Prelucrarea seminţelor de la unităţile
contractante se face în stare brută (de
la combină), condiţionarea şi stocarea
revenind centrelor de seminţe
SEMROM care au în dotare
instalaţii speciale, formate din:
instalaţii de condiţionare, uscare,
calibrare, decuscutare. Pentru
seminţele cu procent mai mare de
corpuri străine, care depăşeşte
valorile maxime prevăzute de STAS,
se eliberează o dispoziţie de
condiţionare.
Aceste întreprinderi specializate au şi
sarcini în dirijarea seminţelor în bune
condiţii către unităţile de producţie
asigurând puritatea biologică şi valoarea
culturală a materialului de semănat prin
ambalare şi plombare.
 Seminţele destinate însămânţărilor se
livrează beneficiarilor sub formă :
 condiţionate, la indicii de calitate ceruţi
pentru fiecare specie, soi şi categorie
biologică, obligatoriu tratate cu insecto-
fungicide;
 Produsele sosite în bază, pot fi direct cumpărate
de la producătorii respectivi de către depozitar
sau pot fi depozitate în regim de custodie, în
păstrare pentru o anumită perioadă de timp
limitat (de la câteva luni la un an) contra cost..
 ambalate, în materiale textile sau plastice, hârtie sau
metal, rezistente (în funcţie de specie, pentru fiecare
lot utilizându-se un singur tip de ambalaj;
 marcate, direct pe ambalaj sau pe o etichetă cu două
jumătăţi identice (una în interiorul şi alta în exteriorul
ambalajului) şi de culori diferite (în funcţie de
categoria biologică), pe care se scrie unitatea care
pune în circulaţie sămânţa, specia şi soiul, categoria
biologică, numărul lotului, masa şi tratamentele
efectuate seminţelor.
 Calitatea produsului recepţionat

Nr. Crt. Specia Indici de calitate

MHKg/hl P% U%
1 Grâu 75 3 14
2 Secară 70 4 15
3 Orz 60 5 14
4 Orzoaică 64 5 14
5 Ovăz 42 5 14
6 Orez 50 3 14
7 Porumb - 3 16
8 Fasole - 5 14
9 Mazăre - 10 14
10 Soia - 4 13
11 Linte - 8 14
12 Fl.soarelui 40 4 12
13 Rapiţa - 5 11
14 In - 6 11
15 Camelină - 5 11
16 Ricin decapsulat - 4 9.5
17 Cânepă - 3 10
 PROCESELE FIZIOLOGICE CARE AU LOC
 ÎN MASA DE SEMINŢE

 Seminţele fiind organisme vii, îşi continuă activitatea vitală si după

recoltare. La recoltare seminţele sunt în faza de maturitate
tehnologică. În timpul păstrării au loc o serie de procese fiziologice
şi transformări biochimice, cu intensităţi diferite, în funcţie de
factorii interni şi externi în care este conservată sămânţa.

 Principalele procese fiziologice care au loc în masa de seminţe în

timpul păstrării sunt: posmaturaţia, respiraţia, încingerea semitelor,
încolţirea în timpul păstrării.

 Posmaturaţia este un complex de procese biochimice şi fiziologice

care au loc în seminţe după recoltare având drept finalitate maturarea
fiziologică, creşterea capacităţii de germinare şi îmbunătăţesc
însuşirile tehnologice ale acestora.
Fazele posmaturaţiei:
 Faza I începe imediat după recoltare, boabele se usucă treptat,
iar germinaţia este relativ scăzută. In această fază au loc
următoarele procese chimice: se continuă şi se încheie sinteza
compuşilor proteici macromoleculari, moleculele hidraţilor de
carbon cresc, activitatea fermenţilor scade. Seminţele îşi
îmbunătăţesc calităţile tehnologice (creşte glutenul la cereale, se
continuă sinteza grăsimilor la oleaginoase, etc.)
 Faza a II, când activitatea enzimatică şi intensitatea respiraţiei
scade, are loc maturarea embrionului, îmbunătăţirea calităţii
seminţei şi acestea intră în faza de repaus seminal. Durata
repausului seminal este diferită în funcţie de specie, astfel:
 1-2 luni la cereale păioase;
 1-2 săptămâni la porumb;
 6-8 săptămâni la floarea-soarelui;
 3-5 săptămâni la cânepă
 Factorii care influenţează maturizarea după recoltare
umiditatea şi temperatura
 Umiditatea. Maturizarea cerealelor după recoltare are loc
numai atunci când procesele sintetice din masa de boabe
predomină procesele hidrolitice. Acest lucru se realizează
numai în condiţii de umiditate scăzută. În acest sens, seminţele
depozitate trebuie să aibă, după recoltare, o umiditate care să
fie situată sub cea critică situaţie în care procesele de sinteză
predomină asupra proceselor hidrolitice şi maturizarea se
încheie prin apariţia stării de repaus.
 Temperatura Cerealele ajung la maturitatea deplină
numai la temperaturi pozitive şi este accelerată la cele de 15-
30°C. În acest sens, seminţele proaspăt recoltate şi supuse
procesului de uscare, la depozitare, nu trebuie să fie răcite
puternic.

 Fiind o perioadă în care în masa de seminţe se
produc procese fiziologice importante care duc
la îmbunătăţirea tehnologică a cerealelor este
considerată perioada cea mai dificilă din
conservare
 Respiraţia seminţelor
 Seminţele fiind organisme vii respiră
intens. Respiraţia este în strânsă dependenţă cu
gradul de coacere, de posmaturaţie şi
umiditate. In timpul păstrării se consumă o
parte din substanţa uscată a seminţelor (prin
dezasimilarea substanţelor organice de rezervă
şi în primul rând a zaharurilor), rezultând
pierderi de masă şi o schimbare a calităţii
produsului.
.
Prin respiraţie rezultă:
pierderi în greutate a substanţei uscate din bob;
creşterea umidităţii higroscopice şi a umidităţii relative a aerului
intergranular;
modificarea compoziţiei aerului din spaţiu intergranular;
creşterea temperaturii în masa de seminţe
 Respiraţia aerobă. Respiraţia are loc în prezenţa
oxigenului, în seminţe are loc sinteza compuşilor
organici, mai ales a hidraţilor de carbon şi a
grăsimilor, rezultând dioxid de carbon apă şi
energie. Glucoza + oxigen = CO2 + H2 O + K cal.
sau C6 H12 O6 > 6CO2 + 6H2 O + 674Kcal..
 Respiraţie anaerobă În lipsa oxigenului
intergranular în seminţe are loc o respiraţie
anaerobă caracteristică fermentaţiei alcoolice,
rezultând alcool etilic, acid acetic, acid formic,
acid oxalic, CO2 şi o cantitate mică de căldură: C6
H12 O6 ->2C2 H5 OH +2CO2 +22Kcal.

 Dacă respiraţia este intensă şi aerisirea seminţelor este slabă,
dioxidul de carbon eliminat prin respiraţie înlocuieşte treptat
oxigenul din spaţiile intergranulare şi declanşează respiraţia
anaerobă care se extinde treptat în întreaga masă de seminţe.
Degajarea de alcool etilic incomplet oxidat duce la pierderea
germinaţiei seminţelor. În prezenţa temperaturii şi umidităţii
ridicate, respiraţia anaerobă favorizează activitatea
microorganismelor anaerobe, care folosind hidraţii de carbon din
seminţe produc o fermentaţie lactică, ducând la alterarea
completă a seminţelor.
 Pentru o respiraţie normală coeficientul de respiraţie (K) trebuie
să fie egal cu1
 K=CO2 /O2 = 1.
  Factorii care influenţează respiraţia

 specia şi hibridul;
 integritatea tegumentului seminal;
 umiditatea seminţelor;
 temperatura din masa de seminţe;
 gradul de coacere a seminţelor;
 proporţia de CO2 şi O2 din masa de seminţe;
 insectele şi microorganismele prezente în masa de seminţe.
 Speciile de plante respiră cu intensitate diferită,
cel mai intens respiră oleaginoasele, apoi, în
ordine descrescândă, cerealele, leguminoasele.
Seminţele mai mici respiră mai intens decât cele
mai mari, boabele şiştave respiră de 2-3 ori mai
intens decât cele normale, având o suprafaţă de
contact cu aerul mai mare
 Seminţele cu tegumentul deteriorat respiră
de trei ori mai slab decât seminţele integre.
 Umiditatea influenţează respiraţia în sensul
că, cu cât este mai scăzută intensitatea
respiraţiei este mai mică şi pierderile de
substanţă uscată sunt mai mici.
 Prezenţa seminţelor necoapte în
masa de seminţe măreşte intensitatea
respiraţiei. Nivelul de umiditate la care
începe să apară apa liberă în seminţe se
numeşte umiditate critică, pentru cereale
este de 14,4-15,5%; pentru uleioase este de
8-9%; pentru leguminoase este de 14,5-
16%. De aceea, seminţele trebuie depozitate
când umiditatea se încadrează în limitele
STAS sau sub valoarea acestora.
 Temperatura masei de seminţe influenţează intensitatea
respiraţiei, cu cât temperatura este mai scăzută spre 0C cu atât se
reduce intensitatea respiraţiei. Intensitatea maximă a respiraţiei
are loc la o temperatură de 50-55C în masa de seminţe. Peste
aceste valori respiraţia scade brusc, embrionul seminţelor moare.
Pentru fiecare 10C în plus respiraţia creşte cu de 2-3 ori, până ce
temperatura seminţelor ajunge la 30-32C, peste aceste valori
începe deteriorarea proteinelor şi a fermenţilor care sunt sensibili
la temperaturi ridicate. Viabilitatea seminţelor se dublează pentru
fiecare procent în minus de umiditate şi pentru fiecare reduce cu
5C a temperaturii. O bună păstrare se realizează între 0-10C
când intensitatea respiraţiei este redusă la maxim.
 Gradul de maturare influenţează direct conservarea seminţelor,
când seminţele se recoltează maturate insuficient şi au conţinut
ridicat de apă respiraţia este intensă şi păstrarea îngreunată.
Recoltate la coacerea deplină, conţinutul în apă este mic şi
intensitatea respiraţiei scade.
 Raportul dintre oxigen şi bioxid de carbon din masa de seminţe
influenţează intensitatea respiraţiei, cu cât în masa de seminţe este
mai mult oxigen seminţele respiră mai intens având loc o
respiraţie aerobă. Când creşte conţinutul de CO2 se reduce
intensitatea respiraţiei aerobe şi se instalează cea aerobă.
Seminţele se pot conserva cu ajutorul CO2 doar cele care sunt
destinate industrializării.
 Microorganismele şi insectele respiră foarte
intens pe lângă sămânţa propriu-zisă respiră şi
microorganismele şi insectele din masa de seminţe.
Dacă seminţele sunt bine uscate, cu conţinut scăzut
de umiditate activitatea microorganismelor este
lentă, pentru a deveni active ele au nevoie de
creşterea umidităţii şi acest lucru se realizează când
umiditatea atmosferică depăşeşte 70%.
 În timpul depozitării, pierderile normate prin procesul de respiraţie în funcţie de durata de păstrare (cca. 30 zile)
şi de specie, la diferite valori ale umidităţii, sunt redate în tabelul 13 (tofan 2000)
Tabelul 13
Pierderi datorate procesului de respiraţie

Umiditatea % Pierderi g/1000kg- la diferite temperaturi, t=30 zile

Denumirea culturii
15°C 25°C 35°C

15 135 298 501

Grâu 17 201 409 775
19 351 534 1271
16 1399 2489 3535

20 2915 4812 6803

Porumb boabe

24 5464 8218 10682

15 166 398 790

Orz 17 295 596 1148
19 532 839 1586
15 744 1141 1832
17 964 1720 2651
Orez
20 1746 2720 4143
 Pierderile datorate procesului de respiraţie se
calculează în funcţie de numărul zilelor de
păstrare, luându-se ca bază perisabilităţile
stabilite pentru 30 de zile
 Încingerea seminţelor
 În timpul respiraţiei se degajă o cantitate mare de căldură care
cumulate cu conductivitatea şi diviziunea termică scăzută,
seminţele încep să transpire, devin umede, jilave, creind un mediu
foarte propice pentru activitatea micro-organismelor care sunt
factor principal al încingerii seminţelor. Încingerea seminţelor este
un fenomen nedorit care provoacă schimbări fizice şi chimice în
masa de seminţe, depreciază calitatea seminţelor a însuşirilor
tehnologice şi de prelucrare şi duce la pierderea germinaţiei
seminţelor.
 Încingerea poate să apară în:
 În vetre şi parcurge mai multe faze:
 faza I: se caracterizează prin: intensificarea respiraţiei,
creşterea temperaturii la 24-30C, seminţele devin umede,
transpirate, apar microorganisme saprofite de tipul Bacterium
herbicola şi mucegaiuri din genul Mucor şi Penicillium.
 Când temperatura creşte apar: Aspergilus niger, Aspergilus
flavus şi Aspergilus candidus, iar la temperaturi de peste 20C
Bacilus subtilis, Bacilus mezentericus, Bacilus micoides, care
descompun materia organică din seminţe
 . În boabe apar glucide uşor solubile în apă,
rezultate din descompunerea hidraţilor de carbon
şi un uşor miros de pâine coaptă care se
transformă într-un miros de seminţe încinse.
Seminţele îşi păstrează friabilitatea şi se pot
recupera prin lopătări şi aerisiri repetate;
 faza a II-a: se recunoaşte prin creşterea temperaturii
până la 34-38C; seminţele sunt foarte transpirate; scade
friabilitatea şi seminţele curg greu; boabele încep să se
brunifice; se intensifică procesul de fermentaţie şi apare
un intens miros de mucegai, alcool etilic şi amoniac; se
degradează glutenul la cereale; ciupercile sunt treptat
înlocuite numai de bacterii de putrefacţie (Bacilus
subtilis şi Bacilus mezentericus). La începutul fazei
seminţele se mai pot folosi parţial în hrana animalelor
sau pentru obţinerea de alcool;
 faza a III-a: se caracterizează prin: temperatura în masa
de seminţe ajunge la 50C; scade complet friabilitatea şi
apar mici grămăjoare de seminţe; boabele devin
sfărâmicioase, negrite; se instalează definitiv bacteriile
de putrefacţie; se descompun amidonul şi proteinele;
mirosul de putregai este foarte intens; seminţele îşi pierd
definitiv calitatea şi nu mai pot fi utilizate.
 Încingerea în vetre poate să fie de suprafaţă sau de
profunzime, în straturi orizontale, pe verticală, locală
sau generală.
 În cuiburi, apare când sunt depozitate produse neomogene, cu
multe impurităţi şi umidităţi diferite în magazii şi depozite cu
hidroizolare necorespunzătoare sau atunci când în masa de
seminţe se găsesc mulţi dăunători.
 În straturi orizontale sau verticale apare la baza vracului
(încingere în strat orizontal inferior) sau la suprafaţă (încingere în
strat orizontal superior), frecvent toamna şi primăvara când aerul
este încărcat cu vapori de apă şi umezeala pătrunde în masa de
seminţe.
 Probleme mari ridică încingerea orizontală
deoarece apare la baza stratului se depistează
greu şi se instalează la seminţele insuficient răcite
şi depozitate pe pardoseala rece, a magaziei sau a
depozitului. Încingerea verticală apare sub forma
unei coloane de seminţe care se formează pe
lângă pereţii sau stâlpii de beton ai depozitelor în
care seminţele transpiră intens.
 Încingerea generală este mai rar întâlnită
şi se produce numai în cazuri de
neglijenţă la seminţele proaspăt recoltate
cu conţinut ridicat de umiditate şi cu
seminţe verzi de buruieni.
 Loturile de seminţe care dovedesc
instabilitate se livrează cu prioritate.
 Datorită posibilităţilor apariţiei procesului de
încingere în orice masă de boabe depozitată, cu
repercursiuni negative asupra calităţii cerealelor,
este foarte important şi în acelaşi timp obligatorie
menţinerea sub observaţie a tuturor loturilor de
cereale supuse conservării
 Încolţirea seminţelor în timpul păstrării
 În anumite condiţii de umiditate şi temperatură ridicată
seminţele pot încolţi ducând la deteriorarea calităţii
produsului. Se întâmplă atunci când în masa de seminţe
apar infiltraţii de apă sau când umiditatea relativă a
aerului este ridicată. Germinarea boabelor este
favorizată în cazul depozitării acestora pe arii şi în
magazii
 Pentru germinare, seminţele au nevoie de o
cantitate de apă mult mai mare decât cea care
este adsorbită sub formă de vapori. Apa capilară
este cea care declanşează procesul de germinare
prin fenomenul de îmbibare a seminţelor. Aceasta
se formează în vracuri numai datorită
transferului de masă sau pătrunderii acesteia prin
acoperişuri defecte, pereţi fără hidroizolaţie
 spaţii construite pe orizontală pentru
păstrarea de scurtă durată
 spaţii construite pe verticală pentru o
păstrare îndelungată a cerealelor
 Platformele betonate sunt utilizate în tot cursul anului
cu precădere pentru reducerea gradului de umiditate al
seminţelor prin expunerea acestora la soare şi lopătarea
lor.
neacoperite când seminţele sunt depozitate pe o perioadă
scurtă de timp sau platforme
acoperite când seminţele cu umiditate ridicată sunt păstrate
până la eliminarea apei prin solarizare
 Pătulele Construcţie cu pereţii din şipci, din
nuiele împletite, prefabricate, ridicată pe un
postament la mică înălţime deasupra solului, care
serveşte la păstrarea porumbului (în ştiuleţi)
În funcţie de materialul de construcţie folosit:
 pătule din lemn, construite din lemn de
capacităţi diferite în funcţie de necesităţi fiind
considerate optime acelea care depozitează o
cantitate de 30-40 tone;
 pătule din prefabricate din beton armat, au
elemente de prefabricate, Se depozitează
aproximativ 150 tone ştiuleţi;
 coşare din lemn, sunt uşor de construit şi se găsesc în
gospodăriile particulare;
 arioaie demontabile se folosesc pentru depozitarea
porumbului ştiuleţi fiind formate din panouri
demontabile de lemn cu dimensiuni de 2 x 1 m,
panourile aşezându-se pe 2-3 rânduri suprapuse pe
înălţime şi sprijinite pe stâlpi de lemn. Au podeaua de
lemn iar acoperişul este din beton asfalt prins cu şipci de
lemn la înălţimea de minimum 20 cm deasupra stratului
de ştiuleţi;
 pătule metalice, sunt foarte practice, se găsesc
atât în bazele de recepţie cât şi în gări, fie
singulare fie în baterii de pătule; au formă
cilindrică cu diametrul de 5 m, înălţimea de
8,2 m din care 6 m sunt partea cilindrică
metalică iar restul este brâul de ciment şi
acoperişul; au capacitatea de 60 tone.
Magaziile sunt depozite desfăşurate pe orizontală de diferite
capacităţi (1500-17000 tone) şi trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 să ofere un spaţiu de depozitare uscat;
 să permită o aerare mecanică a produselor depozitate;
 să permită sortarea produselor depozitate în vederea controlării lor;
 să fie prevăzute cu un număr suficient de uşi.

La noi în ţară sunt două tipuri de magazii: de 1500 tone (tip 1951) şi
respectiv 3000 (tip CEREMAG) tone. Depozitarea seminţelor în
magazii se face în vrac sau în saci.
 Hale industriale:
 Caracteristici : Pentru toate tipurile de stocaj.
Cladiri de stocaj ale cerealelor cu sau fara
mecanizare. Posibilitatea de acoperire pe suprafete
mari.Volum util mare. Sistemul modular de
fabricare permite o economie importanta in ceea ce
priveste transportul, o cladire de 1000 mp incapand
intr-un container de 20 tone.
 Depozitele WONDER sunt concepute pentru a
oferi o solutionare usoara la diverse probleme
de stocare. Rapiditatea cu care se asambleaza pe
fundatii simple, cu o implicare a personalului
de constructie, confera preturi moderate. Sunt
depozite solide, rezistente si estetice.
 In forma lor semicirculara, intreg volumul se
poate folosi, forma constructiva
 preluand perfect presiunea granelor stocate
 Silozurile sunt construcţii de mare capacitate
destinate depozitării şi conservării seminţelor de
cereale, leguminoase, oleaginoase şi plante
furajere. Există şi silozuri pentru făină care sunt
cele din incinta fabricilor de pâine sau pentru
conservare a porumbului boabe, cele de la
fabricile de bere. Există silozuri din cărămidă,
metalice sau din beton armat.
Silozurile prezintă o serie de avantaje:
 conservarea de lungă durată,

 capacitate mare de depozitare,

 utilizarea spaţiului pe verticală,

 mecanizarea operaţiilor şi automatizarea

procesului tehnologic ,
 sunt prevăzute cu spaţii de uscare şi
condiţionare a seminţelor,
 sunt dotate cu laboratoare proprii de analiză şi
personal calificat,
 au staţii de aprovizionare şi livrare auto şi pe cale
ferată,
 sunt construcţii rentabile şi de lungă durată,
 permit folosirea raţională a suprafeţei construite,
 permit o viteză mare de încărcare-descărcare,
 posibilităţi de combatere a bolilor şi dăunătorilor,
 climatizare optimă,
 o bună izolare a produselor faţă de mediul extern,
 executarea uşoară a condiţionării şi sortării
seminţelor.
 Părţile componente ale unui siloz sunt:

 fundaţia (radier general). Sarcinile mari pe care silozurile le

transmit terenurilor fac ca fundaţiile să constituie problema
esenţială privind rentabilitatea silozurilor de cereale. În funcţie
de natura terenului fundaţiile pot fi: continue, care urmăresc
conturul construcţiei atunci când terenul poate prelua sarcini mai
mari de 6kg/cm2 ;

 radiere generale, când terenul din fundaţie nu poate prelua mai

mult de 2,3-2,5kg/cm2 ;

 indirecte pe piloni sau puţuri, când terenul sănătos se află la

mare adâncime. La partea superioară a pilonilor se toarnă
radierul din beton armat.
 subsolul (unde sunt amplasate instalaţiile de golire a celulelor şi
cele pentru transportul cerealelor),

 baterii de celule (cu pâlnii de golire în partea inferioară şi

instalaţii pentru umplere în partea superioară). Acestea alcătuiesc
partea principală a unui siloz şi reprezintă spaţiul propriu-zis de
depozitare.

 Celulele din cărămidă armată, se construiesc de obicei, cu secţiune

dreptunghiulară sau pătrată, iar cele din beton armat pot avea
forme : rotunde, dreptunghiulare, stelate.

 Cele mai des întâlnite sunt celulele din beton armat de formă
rotundă sau dreptunghiulară.
 Înălţimea celulelor între 25 şi 35 m.
 galeria superioară (ce închide instalaţia de umplere),
 turnul silozului (casa maşinilor, cu elevatoare, maşini
de curăţire, instalaţii de predare a produselor), constituie
centrul de producţie de care sunt legate celelalte secţii
ale silozului.
 Turnul maşinilor reprezintă o construcţie cu mai multe
etaje. De înălţimi cuprinse între 37 şi 65 m. În turnul
maşinilor se produc principalele procese tehnologice de
producţie ale silozului.
 staţii de primire şi predare (pe cale ferată
pentru vagoane de transport şi auto pentru
autovehicule prevăzute cu buncăre de golire a
seminţelor),

 instalaţii de uscare (care se pot amplasa în

turnul central, fie în exterior în celule),

 instalaţii de desprăfuire, gazare (pentru

produse infestate cu dăunători).
 Silozuri regionale, sunt construcţii începute din
anul 1938 până în 1941, concepute după licenţă
românească, de capacităţi cuprinse între 4000 şi
10.000 tone amplasate pe lângă staţiile de cale
ferată în porturile Dunărene sau în diferite zone
cerealiere.
 Silozuri terminale, amplasate în centrele de consum
şi de comunicaţii importante. Au rol de colectare a
cerealelor de la silozurile regionale şi de conservarea
şi dirijarea lor spre centrele de consum intern sau la
export.
 Silozuri colectoare, care împreună cu magaziile au
un caracter sezonier, primind majoritatea produselor
(80-90%) într-o perioadă de timp relativ scurtă (30-40
zile);
 Silozuri de tranzit, amplasate în centrele de
comunicare, cu rol de tranzitare a produselor;
 Silozuri de producţie, cu rol de a asigura stocul de materii
prime pentru întreprinderile industriale (mori, fabrici de bere,
spirt, )
 Silozuri portuare, amplasate în porturi cu funcţii de import-
export.
 Silozuri de tip Suka Silo-Bau , alcătuite din 64 celule de siloz
de formă poligonală, turnul maşinilor fiind amplasat la unul
din capetele bateriei de celule totul sprijinindu-se pe o fundaţie
de beton armat de 65-70 cm grosime.
 Sunt prevăzute cu 5 hambare cu o capacitate totală de 50
tone. Celule sunt aşezate pe 4 rânduri, câte 16 celule pe
fiecare rând, două centrale, numite curente şi două rânduri
laterale, capacitatea de stocare a unei celule curente fiind de
121 tone iar a uneia laterale de 52 tone.
 Silozul tip Froment-Clavier, are celule cu
pereţi din beton armat de formă poligonală cu
diametrul de 3,7 m şi înălţimea de 16,7 m.
 Un siloz de 5000 tone are 35 celule amplasate
pe 5 rânduri a câte 7 celule fiecare, 5 hambare
de depozitare a cerealelor cu o capacitate de
400 tone şi fundaţia este din beton armat cu
grosimea de 65 cm. Celule sunt prevăzute cu
instalaţii de aerare activă.
 Silozul regional tip P.C.A.,
 sunt construite după un proiect românesc din beton
armat amplasate pe un radier central de 70 cm
grosime.

 Capacitatea silozului este între 4000-10.000 tone.

 Celule sunt aşezate în 2-4 baterii de celule totalizând

12-16 celule aşezate pe 2 rânduri
 spaţiul propriu-zis de depozitare este construit din
celule dreptunghiulare, de două tipuri: mari, de
125 t şi mici de 50 t şi hambare.
 Turnul maşinilor este construit din cadre şi
planşee din beton armat.
 Infrastructura este realizată dintr-un radier
general din beton armat, de 70 cm grosime.
 Siloz de 2.000 tone sunt construite în zone
montane cu suprafeţe cerealiere mai mici
construite în perioada 1940-1941 din beton
armat.
 Fiecare siloz are 12 celule dreptunghiulare iar
pe unele nivele sunt amenajate hambare cu
pereţi demontabili din dulapuri de lemn.
 Celule sunt aşezate pe 2 rânduri, înălţimea de
depozitare este de 21 m iar turnul maşinilor
este amplasat la capătul opus al celulelor.
 Silozuri tip C.S.V.P.A. de 15.000 şi 30.000 tone,
sunt cele mai noi tipuri de silozuri, construcţia lor
începând în 1962.

 Sunt din beton armat, celulele având diametrul

interior de 7,2 m, şi înălţimi variind între 29,9 şi 34,2
m turnul maşinilor este amplasat în centrul
construcţiei având de o parte şi de alta grupurile de
celule, fiecare grup are 4 celule cilindrice pe 2
rânduri, câte 8 într-o parte a turnului şi 8 în cealaltă
parte, în total 16 celule.
 Silozurile sunt prevăzute cu staţie de primire auto
şi cale ferată, 1-2 uscătoare de seminţe montate în
afara silozului Infrastructura este realizată din trei
radieri generali sub turnul maşinilor şi cele două
corpuri celulare
 Silozuri de tip I.S.P.A. de 44.000 tone, şi 52.000 t., sunt
silozuri foarte mari cu o fundaţie de 80 cm grosime, fiecare
grup de celule având radier independent.
 Turnul maşinilor are 13 nivele, cumulând o înălţime de 47m
şi este plasat în centru de greutate şi de simetrie a grupului de
celule, staţie auto şi de cale ferată şi 2 uscătoare montate în
afara silozului.
 Sunt prevăzute cu 4 grupe a 35 celule cilindrice, în total 140
celule cu diametrul de 6,5 m şi înălţime de 26-28 m.
 Într-un grup sunt 12 celule circulare, 10 celule perimetrale
şi şase celule stelate. Celulele stelate au 290 t capacitate, iar
cele perimetrale 99 t.
 Capacitatea de stocare a unui grup este de 11.000 tone. Sunt
cele mai mari silozuri din ţara noastră, capacităţi mai mari
având doar Terminalele de cereale cu capacitate dublă de
înmagazinare (Portul Constanţa).
 Silozuri metalice de mare capacitate SBHE-
SBHI montate pe structurã metalicã
( instalatii complete de alimentare, procesare,
cantãrire, curãtire, mecanizare, ventilare si
termometrie ).
 Întreţinerea şi pregătirea spaţiilor de depozitare
 Constă în pregătirea tehnică a obiectivelor construite şi a instalaţiilor.
 Pregătirea tehnică a obiectivelor construite presupune: repararea spaţiilor,
curăţirea şi dezinfectarea, dezinsectizarea şi deratizarea acestora.
 Reparaţiile constau
 în revizuirea şi remedierea defecţiunilor apărute:
 verificarea învelitorilor,
 jgheaburilor şi burlanelor,
 revizuirea şi repararea uşilor
 ferestrelor şi tocurilor,
 înlocuirea geamurilor sparte,
 repararea şi schimbarea plaselor de sârmă de la ferestre,
 astuparea gropilor la drumurile din incintă şi la cele de acces spre depozit,
 curăţirea buruienilor,
 colectarea gunoaielor şi a ciocălăilor, plevelor,
 paielor şi a altor resturi vegetale,
 întreţinerea rigolelor şi şanţurilor pentru scurgerea apei,
 refacerea tencuielilor,
 repararea crăpăturilor de la zidărie şi pardoseli,
 refacerea canalelor şi puţurilor de absorbţie a apei,
 remedieri la liniile de garaj.
 Lucrările de reparaţii încep în cel mult 15 zile de la golirea completă a acestuia.
 Curăţirea spaţiilor se execută după golirea şi eliberarea
depozitului şi după încheierea reparaţiilor efectuate.
 Curăţirea prevede următoarele lucrări:
 răzuirea şi eliminarea impurităţilor din fisuri,
 crăpături, găuri,
 , burlane, elevatoare,
 transportoare, canale de aer;
 măturarea, perierea şi colectarea gunoaielor;
 spălarea elementelor de construcţie;
 văruirea anuală a turnurilor de maşini,
 galeria superioară, subsolul,
 staţia de primire auto şi CFR şi exteriorul soclului celulelor;
 văruirea magaziilor, şoproanelor, laboratoarelor, staţiilor de
uscare,
 de cântărire, ateliere, birouri administrative, grupuri sanitare,
cabinele portarilor, gardurilor.
Dezinfectarea, dezinsectizarea şi deratizarea spaţiilor se face odată pe an cu
substanţe specifice:
 dezinfectarea magaziilor şi depozitelor se face prin văruire cu
soluţie de var cu 3,7% sulfat de cupru pentru prevenirea instalării
mucegaiurilor; pardoseala se spală cu apă şi sodă caustică
folosindu-se 17-18 kg sodă la 100 litri apă.
 Dezinsectizarea se face prin stropirea spaţiilor de depozitare cu
soluţii chimice sau produse fumigene pe cale umedă sau uscată.
 Pe cale umedă stropirile se fac cu: Actelic 50EC (0,2 l/m2), Coopex
50 WP (0,25%), Satisar CE 50% (1 g s.a/m2), Propaxan 200EC (50
ml/m2).
 Pe cale uscată se fac tratamente cu produse fumigene: Fumitox
10PF (3 g/m3 spaţiu) şi Fumlindox 50 (500 g/100 m3 spaţiu).
 Deratizarea se efectuează cu: Antan 80 P, Actosin P, Fostoxin (2
tablete introduse în galeriile şoarecilor), fosfură de zinc CE 70-80%
(1-2 batoane/locaţie), Pellets (pentru şobolani).
 Pentru interiorul celulelor se folosesc aerosoli. Se respectă normele
de protecţie a muncii.
 COMPARTIMENTAREA, DEPOZITAREA ŞI
CONTROLUL PRODUSELOR AGRICOLE
 COMPARTIMENTAREA PRODUSELOR
 După recepţionarea produselor se face compartimentarea
acestora după următoarele criterii:
 specie,
 soi sau hibrid;
 umiditate;
 corpuri străine;
 masa hectolitrică;
 starea sanitară.
 Depozitarea seminţelor pe specii se face pentru evitarea
impurificării seminţelor şi declasarea loturilor.

 Pentru specia de bază seminţele altor specii sunt considerate

impurităţi cu excepţia grâului în secară de consum şi a orzoaicei în
orz.
 Compartimentarea se face în funcţie şi de destinaţia loturilor:
pentru semănat şi consum.

 Pentru semănat se repartizează loturile care au la bază acte de

recunoaştere în câmp, se compartimentează pe specii, soiuri, loturi
cu aceleaşi acte de recunoaştere şi aceleaşi caractere. Pentru
consum se compartimentează în funcţie de destinaţia produsului şi
caracteristicile calitative ale fiecărui lot (consum alimentar, furajer,
industrial şi export).

 Produsele care nu corespund STAS-ului se depozitează separat
pe grupe de umiditate, corpuri străine, masa hectolitrică, astfel
încât prin cheltuieli minime să poată fi îmbunătăţite pentru
atingerea indicilor STAS
 Compartimentarea în funcţie de umiditate
 Seminţele cu un conţinut mai mare de umiditate se
compartimentează pe mai multe grupe în funcţie de
numărul de treceri prin uscătoare pentru a fi aduse la
limitele prevăzute în STAS pentru conservare sau livrare.
 Amestecul seminţelor de umidităţii diferite produce
greutăţi pentru uscarea şi conservarea lor cât şi pentru
prelucrarea industrială la fabricile de morărit, panificaţie,
amidon, ulei etc.
 În urma reducerii conţinutului de umiditate al
seminţelor acestea se pot amesteca şi depozita în
continuare cu alte loturi de aceeaşi destinaţie.
Compartimentarea în funcţie de puritatea seminţelor
 Compartimentarea loturilor în depozite se face ţinându-se seama de
puritatea fizică a acestora sau de conţinutul de corpuri străine, de
felul şi numărul operaţiunilor la care trebuie supus pentru curăţire.

 Toate produsele suportă o precurăţire automată prin intermediul

utilajelor intercalate în releele sau fluxurile de transport spre
depozitare.

 În cadrul depozitului compartimentarea se face în funcţie de

numărul lucrărilor de curăţire şi sortare necesare pentru aducerea
produsului la normele STAS, de complexitatea operaţiunilor, de
instalaţiile necesare pentru obţinerea purităţii fizice a produselor.