Originea unui simbol - scria Mircea Eliade, în 1939, într-o pledoarie europeană

pentru Cultura Cucuteni - prețuiește cât descoperirea unei dinastii de faraoni .

• Cultura Cucuteni- Reprezintă cea mai înaltă formă de creativitate umană“

• Teritoriul ocupat astăzi de România, Basarabia şi Ucraina este bazinul în care
s-a dezvoltat prima civilizaţie europeană.
• Vechiul sistem social, atestat ca precedând cu câteva sute de ani aşezările
umane din Sumer şi Egiptul Antic, este cunoscut drept Cultura Cucuteni.
• Primele semne ale existenţei acestei străvechi civilizaţii au apărut în urmă cu
peste un secol, datorită cercetătorilor Teodor Burada şi Grigore Butureanu
care în 1884 au descoperit fragmente de ceramică şi figurine de teracotă.   
• După un deceniu de la descoperirea românilor, au fost găsie la sud de Kiev, în
localitatea Tripolie, vestigii asemănătoare celor de la Cucuteni.
• Din acest moment, se vorbeşte despre această civilizaţie ca despre Cultura
Cucuteni – Tripolie, chiar dacă românii au fost primii ei descoperitori.   
 Situată între Iași și Pașcani, la cca. 8 km de Târgu-Frumos, în partea de vest a judeţului, localitatea
Cucuteni a dat numele celei mai mici comune din judeţul Iaşi. Este traversată de drumul judeţean 280B, care o
leagă spre sud de localităţile Ion Neculce şi Târgu Frumos (unde se termină în DN28) şi spre nord de localitatea
Balş.
Comuna este formată din satele Cucuteni (reşedinţă), Băiceni, Bărbăteşti şi Săcăreşti.
 Localitatea Cucuteni este eponimă pentru cea mai veche cultură arheologică din estul Europei, dar și din întreaga
lume, comparabilă cu formele de civilizație descoperite în Egipt. Comuna adăpostește o bogăție spirituală imensă, vestigii
vechi de mii de ani, alături de necropole ale unor căpetenii din neolitic.
Cu mult înainte ca civilizația minoică, socotită prima civilizație europeană clasică, să răsară în insula Creta, cu mult
înainte ca în Italia să se înfiripe ideea unui imperiu, înflorea aici cea mai evoluată civilizație din preistoria Europei, cultura
Cucuteni.
Este civilizația care a prefigurat primele așezări de tip urban ale lumii, cu importante rădăcini în culturile Turdaș-
Vinca, Gumelnița, Hamangia, Petrești, cu care a evoluat în paralel. Acest lucru este dovedit de importurile/exporturile
materiale și spirituale care au avut loc între aceste civilizații.
Numele sub care este cunoscută în în întreaga lume, Cucuteni Tripolie, a fost dat de descoperirile făcute în anii
1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.
 Ca arie de răspândire, civilizația Cucuteni-Tripolie, acoperea o zonă importantă cuprinzând sud-estul
Transilvaniei, Moldova (inclusiv teritoriul de astăzi al Republicii Moldova) și vestul Ucrainei până la Nipru.
Este o civilizație a superlativelor care, în perioada de maximă expansiune, se întindea pe o suprafață de peste
350.000 Km2.
Durata de evoluție a civilizației Cucuteni, care a precedat cu cateva sute de ani toate așezările umane din Sumer
și Egiptul Antic, cuprinde aproximativ două milenii de pace și inovație, începând cu anii 4600/4500 până în jurul datei de
2750 î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Dacă primele sate erau compuse din 10-15 colibe, perioada
cucuteniană înregistrează aşezări ce cuprind chiar sute de colibe din chirpici, fiecare dotată cu o magazie. Colibele
aveau ferestre şi erau încălzite cu ajutorul unei vetre interioare.
Cucutenienii au fost primii oameni care trăiau organizați în așezări mari, estimate de către unii cercetători la
20000 de persoane, iar organizarea socială și structura comunităților erau foarte avansate pentru acea perioadă.
Construcții cu 1 sau 2 etaje pe masivi piloni din lemn, sute de așezări descoperite doar pe teritoriul României, o societate
matriarhală, împărțită în bresle bine organizate, ce dețineau uneori ateliere impresionante ca dotare și dimensiuni, o
ceramică unicat ca pictură și neegalată ca design, sunt primele informații care descriu civilizația preistorică Cucuteni.
• Cultura Cucuteni, veche de peste şase milenii, se întindea pe o suprafaţă de 350.000 kilometri pătraţi, iar pe teritoriul
României era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia.
• Populaţia avea o organizare protourbană, cu locuinţe mari, cu vetre interioare.   
• Istoricul buzoian Laurenţiu Grigoraş spunea că metoda de construcţie a locuinţelor era una foarte elaborată.
• ”Cercetând aşezările, a constatat cât de bine realizate din punct de vedere tehnic erau executate locuinţele oamenilor
acestei perioade. Gândiţi-vă că vorbim de 4500 înainte de Christos, iar dacă mai adăugăm încă 2.000 de ani, până în zilele
noastre, sunt 6.500 de ani.
• La acest nivel, 6.500 de ani vechime, putem vorbi de locuinţe construite pe platforme din trunchiuri de copaci, podele
lutuite, pereţi lutuiţi şi apoi decoraţi cu diverse motive, florale, geometrice, cu instalaţii de încălzit, vetre şi de pregătit
hrana de asemenea decorate, cu spaţii înconjurătoare destinate unor activităţi care se realizau în comun
• În locuinţele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuinţelor, au fost
descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.
• Acest lucru pare să fie susţinut şi de lipsa necropolelor.   Cucutenienii, o populaţie avansată din punct de vedere cultural  
Oamenii care au trăit pe aceste meleaguri cu peste şase milenii aveau ca ocupaţie vânătoarea, agricultura şi meşteşuguri
casnice, cum ar fi ţesutul, olăritul sau confecţionare de unelte.
• Potrivit istoricului buzoian, au fost relevate de către cercetători multe indicii conform cărora oamenii nu trăiau deloc haotic,
populaţia având la bază o formă de organizare colectivă, fie ea şi primitivă. 
• ”Un lucru foarte important pentru acea perioadă este faptul că exista o energie socială şi o coordonare a societăţilor
respective pentru realizarea unor lucruri care foloseau interesului comun.
• Aici, cel mai lesne exemplu îl reprezintă acele sisteme de apărare. Vorbim fie de şanţuri, fie de şanţuri cu palisade, pe care
oamenii le realizau în comun. Acest lucru denotă faptul că exista o organizare socială, în cele mai mici detalii, în aşa fel încât
efortul depus în aceste utilităţi comune să fie făcut de toţi membrii comunităţii”, a declarat Laurenţiu Grigoraş.
Populaţia care a trăit în arealul atribuit culturii Cucuteni a lăsat în urmă numeroase
indicii ale unei existenţe înfloritoare, în care arta a avut un rol important. Istoricii
spun că pe continent nu exista o altă civilizaţie contemporană acesteia care să fie la
înălţimea Culturii Cucuteni, atât datorită ceramicii, în care cei de aici erau maeştri
desăvârşiţi, dar şi prin simplitatea mijloacelor pe care le aveau la îndemână,
topoare de piatră sau unelte din os.   
Unele asemănări au fost identificate cu o ceramică dintr-o cultură neolitică din
China. Între cele două culturi însă este o distanţă de timp foarte mare, cea din China
apărând după circa un mileniu faţă de cea de la Cucuteni.  
”Ceea ce s-a dezvoltat în această zonă a Europei constituie cea mai înaltă expresie
de creativitate umană.
Avem foarte multe mărturii arheologice, iar aici mă refer la ceea ce au produs
oamenii acelor vremuri, de la ceramică, unelte, podoabe, ustensile, pe care nu le
regăsim în alte părţi ale Europei.
Cultura Cucuteni este vârful acestei perioade istorice a umanităţii. Sunt vase cu
forme şi decoruri unice, deosebite, vase pictate. Sunt foarte multe aspecte care pot
fi invocate în argumentarea celor spuse de mine că în cea perioadă eram în vârf din
punct de vedere al exprimării resurselor şi creativităţii umane”, este de părere istoricul
buzoian Laurenţiu Grigoraş.  
 Civilizația Cucuteni s-a extins foarte mult în spațiul european, fapt dovedit de vestigiile care s-au descoperit la mii
de kilometri de locul de origine.
Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, atât datorită
rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, dar și a
tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur).
Ceramica pictată, este reprezentată de 4 categorii de vase caracteristice doar culturii Cucuteni:
vasele coroană, vasele cu suport și colonete, vasele binoclu si vasele horă.
VASE DIN CULTURA CUCUTENI
 Simetria acestor vase era realizată cu ajutorul unui aparat precursor al roții olarului, iar pictura tricromă
(alb, roșu, negru) era desfășurată mai întâi în plan, apoi era suprapusă peste vasul de pictat pentru a se potrivi
ca ornamentație. Modelele geometrice nu erau întâmplătoare sau cu rol decorativ ci simboluri sacre: spirala,
crucea și X, zvastica (cea pozitivă în sensul literei Z ), rombul, cercul, yin și yang, spiralele îngemănate, semne
regăsite din neolitic până în prezent în satul românesc pe parcursul a cca. 8 milenii.
Unul dintre simbolurile fundamentale pe care s-a format spiritualitatea culturii Cucuteni este spirala. Drumul în
spirală este calea spre o altă lume. Spirala dublă poartă semnificația întoarcerii din aceea dimensiune, un
traseu pe care probabil, preotesele cucuteniene îl cunoșteau. Spirala este un semn universal care și-a păstrat
simbolistica și astăzi; pentru oceanologi, spirala este simbolul vieții venite din apă; pentru cercetătorii orientaliști
este drumul reîncarnărilor succesive până la contopirea/devenirea cu ființa perfectă. Pentru tradiția
românească, spirala este drumul spre o altă lume, drum la capătul căruia este descoperită Marea Zeiță Mamă .
Motivele întâlnite cel mai des pe ceramica de Cucuteni sunt:
•apa - care este reprezentată prin linii, ploaia - hasură verticală;
•puterea cerească - linii orizontale sau puncte în partea de sus;
•ape subterane - linii în partea de jos;
•fertilitate, feminitate - ovalul;
•simbolul infinitului- meandre, bucle, linii curbe;
•șarpele sau litera S - șarpele de casă, ocrotitorul locuinței, prevestitorul ploii;
•pasărea - leagă cerul de pământ, solul soarelui;
•dansul fetelor și al femeilor - dansul ritualic al ploii sau rugăciuni către Marea Zeiță Mamă;
•câine, lup - bărbăție, protecție, forță;
•puncte în partea de jos sau spre mijloc - semințe sădite în pământ, viitorul rod, viața;
•rombul împărțit în patru cu puncte în fiecare cadran - câmpul însămânțat, simbolul fertilității;
•sămânța încolțită - o nouă viață
Motivele întâlnite cel mai des
pe ceramica de Cucuteni
sunt:
•apa - care este reprezentată prin linii,
ploaia - hasură verticală;
•puterea cerească - linii orizontale sau
puncte în partea de sus;
•ape subterane - linii în partea de jos;
•fertilitate, feminitate - ovalul;
•simbolul infinitului- meandre, bucle,
linii curbe;
•șarpele sau litera S - șarpele de casă,
ocrotitorul locuinței, prevestitorul ploii;
•pasărea - leagă cerul de pământ, solul
soarelui;
•dansul fetelor și al femeilor - dansul
ritualic al ploii sau rugăciuni către
Marea Zeiță Mamă;
•câine, lup - bărbăție, protecție, forță;
•puncte în partea de jos sau spre mijloc
- semințe sădite în pământ, viitorul rod,
viața;
•rombul împărțit în patru cu puncte în
fiecare cadran - câmpul însămânțat,
simbolul fertilității;
•sămânța încolțită - o nouă viață
Populaţia care a trăit în arealul atribuit culturii Cucuteni a lăsat în urmă numeroase
indicii ale unei existenţe înfloritoare, în care arta a avut un rol important. Istoricii
spun că pe continent nu exista o altă civilizaţie contemporană acesteia care să fie la
înălţimea Culturii Cucuteni, atât datorită ceramicii, în care cei de aici erau maeştri
desăvârşiţi, dar şi prin simplitatea mijloacelor pe care le aveau la îndemână,
topoare de piatră sau unelte din os.   
Unele asemănări au fost identificate cu o ceramică dintr-o cultură neolitică din
China. Între cele două culturi însă este o distanţă de timp foarte mare, cea din China
apărând după circa un mileniu faţă de cea de la Cucuteni.  
”Ceea ce s-a dezvoltat în această zonă a Europei constituie cea mai înaltă expresie
de creativitate umană.
Avem foarte multe mărturii arheologice, iar aici mă refer la ceea ce au produs
oamenii acelor vremuri, de la ceramică, unelte, podoabe, ustensile, pe care nu le
regăsim în alte părţi ale Europei.
Cultura Cucuteni este vârful acestei perioade istorice a umanităţii. Sunt vase cu
forme şi decoruri unice, deosebite, vase pictate. Sunt foarte multe aspecte care pot
fi invocate în argumentarea celor spuse de mine că în cea perioadă eram în vârf din
punct de vedere al exprimării resurselor şi creativităţii umane”, este de părere istoricul
buzoian Laurenţiu Grigoraş.  
 Istoricul cercetărilor
Prima atestare documentară a culturii Cucuteni, a fost efectuată în anul 1884 de către Teodor
Burada, folclorist, etnograf și muzicolog al Academii Române. Ulterior, zona a fost investigată între anii
1885-1889 de către Nicolae Beldiceanu, Grigorie Buțureanu, Dimitrie Diamandi din Iași, precum și de
Dimitrie Butculescu din București.
Rezultatele obținute de pasionații cercetătorii români și splendoarea deosebită a ceramicii pictate
de la Cucuteni-Băiceni, a determinat pe doi arheologii germani: Hubert Schmidt și Georg Bersu să
înterprindă săpături arheologice între anii 1909-1910, în așezările de pe „Cetățuia” și de la „Dâmbul
Morii”, determinând-se astfel principalele etape ale evoluției acestei culturi, denumite Cucuteni-A(3600-
3300 î.d.Hr.), Cucuteni-A-B(3300-3100 î.d.Hr.) și Cucuteni-B(3100-2500 î.d.Hr.).
 Pentru cultura Cucuteni Faza A (3600-3100 î.Hr.) în Moldova au fost găsite 148 de puncte în 114 localități. În
bazinul superior al Bahluiului, siturile arheologice sunt numeroase, multe bine studiate de arheologi și cunoscute în
întreaga lume (Cucuteni-Băiceni). Alte locații ale culturii Cucuteni faza A: Bădeni (Scobinți) la Râpa Strâmbului, Belcești la
Dl. Scarchiilor, Dl.Huc), Buhalnița – punctul Cetațuia, Cotnari la Dl
Cătălina, Țiglele lui Baltă, Dealul La Buci, Pârcovaci la Sângeap. Așezările din cultura Cucuteni A sunt bine
delimitate, se găsesc pe platouri înalte sau podișuri în preajma unor izvoare permanente. Iventarul arheologic include
unelte din silex, arme, ceramică cu o formă și decorație deosebită, figurine antropomorfe și zoomorfe, idoli și personaje
feminine (găsite și la Bădeni – Râpa Strâmbului).
Ceramica CUCUTENI faza A ce are decorul incizat care este mai
putin numeroasa in comparatie cu specia pictata.
Vasele apatinand acestei categorii ceramice sunt lucrate dintr o pasta de
culoare cenusie sau galbuie , de calitate inferioara, atat in ceea ce priveste
pregatirea cit si arderea. In genere, suprafata vaselor, lustruita total sau
partial , este acoperita cu un strat subtire de lut, de culoare galbuie cu diferite
nuante .Dintre formele mai frecvente fac parte diferite variante de
pahare,strachini si capace, care prezinta legaturi cu formele de vase cu décor
incizat din fazele anterioare ale culturii Cucuteni, precum si cu acelea ale
ceramicii pictate.
Deosebit de caracteristic pt aceasta ceramica este decorul incizat, insotit de
puncte, caneluri si uneori de culoare rosie cruda
FAZA CUCUTENI A – In urma sapaturilor arheologice de pe Cetatuia de la Cucuteni
Baiceni, s-au descoperit in cadrul fazei Cucuteni A , pe baza stratigrafica si stilistica,
doua etape ,una care corespunde trecerii de la aspectul trusesti la cel Cucuteni si
alta, mai noua reprezentativa pt faza Cucuteni A de la Cucuteni
-Tipuri caracteristice
Pahare de forma semisferica, prevazute cu urechiusa perforata pe maximul de
rotunjire al corpului sau pe margine
Cupe sau pahare cu picior, derivate din formele de pahare propriu zise, prevazute
cu un picior gol in intreior, putin latit spre marginea inferioara, precum si urechiuse
perforate
Castroane dezvoltate din pahare , pe care le depasesc in dimensiuni.Sunt de
asemenea si si exemplare de forma conica, cu marginea putin ingrosata in interior
Strachini , larg deschise, uneori cu picior scund, iar pe umar prezinta doua urechi
perforate
Suporturi cu corpul relativ cilindric, in doua variante, dintre care una , foarte
frecventa, are piciorul gol si cu partea superioara conica, celalata varianta, mai rara,
are partea superioara transformata in strachina. Aceaste variante, de intrebuintare
neprecizata , prevazute la partea lor superioara cu doua orificii cunosc subvariante
Vasele borcane cu corpul bitronconic prevazute cu minere, la git sunt prevazute cu
proeminente mici, perforate, pentru fixarea capacului
Vase piriforme dupa forma marginii , oblica sau orizontala
Capace cu maner cu miner discoidal corpul mai mult sau mai putin arcuit si cu
marginea inferioara usor latita,perforate pentru fixarea capacului
Ceramica apartinand
fazei Cucuteni A
1. Vas piriform
2. Cupa
3. Strachina
4. amforeta
Piese cu semnificatii simbolice
si rituale
1-3,6-7, vase antropomorfe
4-5, statuete antropomorfe
feminine
Linguri,polonice, cu recipient semisferic, miner perforat, scurt,lung,oblic sau orizontal

Toate tipurile de vase de la Cucuteni se remarca prin decorul pictat in alb, rosu si
negru.Suprafata vasului este acoperita cu un strat subtire de culoare alba.Peste acest
fond de culoare alba se aplica culoarea rosie , in asa fel incat sa rezulte , din fondul
vasului ,motivul decorativ care apoi era inramat cu o dunga neagra.Deseori acest motiv
crutat de culoare alba avea conturul trasat dinainte cu un rosu pal, iar dupa rezervarea
cu rosu si incadrarea lui cu negru se mai revenea cu culoarea alba , scotandu-ne in acest
fel si mai bine in evidenta banda decorativa de culoare alba. In decorul propriu zis ,
motivele principale de baza au fost deosebite de acelea secundare, de umplere a
spatiilor goale.
Motivele principale sunt constituite, in primul rand, de spirale si, intr o masura mai
redusa , din meandre
Banda spiralica , terminata cu doua volute, egale sau diferite ca dimensiuni, este izolata
sau inlantuita in siruri suprapuse, de obicei oblice.
Motivele spiralice sunt dispuse ,adesea ,in stil liber, decorand partea inferioara ,
indiferent de elementele componente ale acesteia .Uneori motivele decorative sunt
dispuse in stil tectonic
Motivele meandrice ,diferite de formele lor clasice, sunt derivate din cele spiralice,
reprezentand spirale frinte sau ascutite, terminate nu cu volute ci cu capete in forma de
cirlige.
sunt izolate sau inlantuite, constituind siruri suprapuseMotivele meandrice, ca si cele
spiralice ,
Trei vase ceramice calcolitice (de la stânga la dreapta): un vas pe suport, un vas pe suport și o amforă, cca.
4300–4000 î.Hr.; din Scânteia,
Sunt izolate sau inlantuite , constituind siruri suprapuse
Ceramistul cucutenian avea oroare de spatiile libere, ramase de la pictarea motivelor
principale, spiralice sau meandrice.Spatiile libere le umplea pana la refuz cu motive
secundare, provenite din taierea din altele, mai mari, iar unele create in mod special .
Asa se explica prezenta printre aceste motive a elementelor spiralei , precum si a unor benzi
ovale, oval-ascutite,rotunde , in zig-zag si triunghiulare,destinate sa umple spatiile libere.
La efectul cromatic se adauga si cel al compozitiei , in care motivele principale si cele
secundare sunt combinate dupa regulile ritmului si simetriei. Decorul a fost influentat de
forma vasului , fiind o legatura intre motivele decorative de pe vas si forma lui .
Asa se explica dispozitia pe zone a decorului si alegerea lui in functie de partile componente
ale vasului . Se remarca motivele decorative de pe marginea vaselor constituite din benzi
spiralice ,taiate, benzi ovale,rotunde ori in forma de semicerc, dispuse uneori metopic
 Pentru faza Cucuteni A-B reprezentativă este ceramica pictată, caracterizată prin trecerea gradata
de la decorul negativ la cel pozitiv, culoarea neagră având rol important. Au fost pictate, pentru prima
dată, reprezentări antropomorfe schematizate.
 Diversitatea și bogăția vestigiilor acestei civilizații, aparținând nu doar culturii Cucuteni, ci și perioadelor
istorice ulterioare până în secolul al XVIII-lea, descoperite pe teritoriul județului Iași, a

determinat autoritățile să înființeze, în perimetrul respectiv (cca. 10000 ha), Rezervația Arheologică
Cucuteni.
 Aceasta include un mare număr de situri arheologice, fiecare având note de individualitate pentru perioada din care provine.
•Situl arheologic Băiceni, punct „Bogdăneasa”, în vatra satului, la 1 km V-NV de Școala Gimnazială (așezări din sec. IV-III î.Hr., sec.VIII-IX și
sec. XVIII)
•Situl arheologic Băiceni, punct „Cetățuia”, la marginea de V a satului, la cca. 400 m de școală
•Situl arheologic Băiceni, punct „Dâmbul lui Pletosu'' la cca. 200 m N-NV de sat, pe vârful unui mamelon de pe malul drept al
pârâului Recea (așezări Cucuteni A, sec. I-II, perioada daco-romană, sec. IV perioada post-romană, sec.IX-X și sec. XVI-XVII)
•Situl arheologic Băiceni, punct „Dâmbul Morii”, la marginea de NV a satului (Cucuteni AB)
•Situl arheologic Băiceni, punct „Grădina lui Pascal'', pe malul stâng al pârâului Recea, în E-NE satului (urme din sec VIII, sec.IX-X și sec. XVII-
XVIII)
•Situl arheologic Băiceni, punct „Mlada” la 1,5 km SV de sat, la marginea de S a platoului Laiu (așezări din sec IV-III î.Hr., sec III-I î.Hr.)
•Situl arheologic Băiceni, punct „Siliște” la 500 m N-NV de sat, pe malul drept al pârâului Recea
(așezări din sec II-III-IV, VIII, X și XV )
BĂRBĂTEȘTI
•Situl arheologic Bărbătesti, punct „Tarlaua Grajd” la marginea de E a satului, pe malul stâng al pârâului Pietrosul (vatra
medievală a satului Bărbătești – sec XV, așezări eneolitice Cucuteni, sec. V-IV î.Hr., sec II-III-IV , sec XV )
CUCUTENI
•Tumulii (Movilele) de la Cucuteni, punct „Dealul Gosan” - Pietrărie, la 200-300 m N-NV de sat
SĂCĂREȘTI
•Situl arheologic Săcărești, punct „Laiu” la cca. 600 m N-NV de sat, pe platoul de pe malul stâng al
Văii lui Mihai (așezări din epoca fierului: sec.II-III, sec.IX, XII și sec XV )
Cel puțin două descoperiri excepționale individualizează această rezervație în patrimoniul european și mondial:
•Tezaurul de la Băiceni, descoperit întâmplător de localnici, în 1959, într-o lutărie aflată la marginea de est a Platoului Laiu,
la 1 km depărtare de tumulul de pe Dealul Gosan. Tezaurul a fost ascuns, el nu constituie o ofrandă depusă în mormântul
princiar care a fost jefuit încă din antichitate. Cele peste 70 de obiecte din aur de 14 și de 24 de carate, cu motive decorative
în stilul animalier și cântărind 2,5 kg, sunt reprezentative pentru epoca geto-dacică.
Cele mai multe obiecte sunt artefacte cu caracter ritualic și talismane; acum sunt expuse la Muzeul Național de Istorie a
României din București.
 Bogate motive spiralice, cu linii incizate se află pe acest coif getic, alături de alte motive zoomorfe, de animale fantastice
înaripate și simboluri solare, foarte des întâlnite în arta geto-dacă, dar şi motive geometrice. Înălţimea coifului este de 34,50 cm,
are un diametru maxim de 25 cm, diametru la bază de 21 cm şi cântăreşte greutate aproximativ 500 g.
O alta piesă de mare valoare din acest tezaur este brăţara de aur getică de paradă, o piesă desăvârşită, în formă de spirală
cilindrică, făcută dintr-un tub îngroşat spre capete şi care se termină cu două capete de bovideu („bucraniu” de taur, bour,
zimbru sau bou) modelate prin percutare interioară, în relief, şi ornamentate cu rozete florale (symbol Soare) afrontate, lucrate
în filigran, incizii şi linii reliefate. Capetele îngroşate ale brăţării sunt ornamentate cu linii în zig-zag incizate, virgule şi registre de
spirale. Brăţara cântăreşte aproximativ 800 de grame, iar lungimea tubului brăţării este de 84,5 cm. Mai există în tezaur încă o
brăţară lucrată pe același tipic, însă tubul ei spiralic este aproape distrus.
Din acest tezaur mai ies în evidenţă mai multe aplici, unele animaliere, de harnaşament, dreptunghiulare, triunghiulare, circulare
sau în formă de vioară şi doi nasturi sferici sau sferoidali, din foiţă de aur, ornamentaţi pe faţă cu motive florale filigranate.
Aplicile animaliere sunt lucrate din plăci de aur

pătrate, traforate, cu ornamente în tehnica „au repousseé”. Capetele de cai aflate pe aceste aplice sunt dispuse în svastică,
simbolul soarelui la traci şi geto – daci, în jurul unui umbo (garnitură metalică centrală), adică un cerculeţ în relief. Forma este
cea a unei svastici cu braţele îndoite spre stânga, numită în sanscrită „sauwastika”.Sunt patru astfel de aplici „pătrate”, aproape
identice, cântărind 100 de grame fiecare, şi având lăţimea de 9,40 cm.
Mai iese în evidenţă o aplică frontală în formă de vioară, făcută dintr-o placă groasă de aur, pe care este sudat un cap de cal,
realizat prin turnare. Două animale fantastice sunt reprezentate pe discul inferior al acestui frontal, iar pe celălalt, superior,
motivul „coadă de păun” (evantai). Aplica dreptunghiulară, pe care sunt reprezentate două animale fantastice care se luptă
(Pegaso-Leone și Lupul), impresionează prin îmbinarea tehnicii „au repousseé” cu cancelura şi incizia fină. Are lungimea de 13,
60 cm, şi înălţimea de 10 cm. Tezaurul mai conține 3 aplice circulare și 4 triunghiulare, dar și alte obiecte.
Un punct de maxim interes pentru Rezervația arheologică Cucuteni, îl constituie Muzeul de Sit Arheologic care adăpostește
unul dintre tumulii princiari geto-dacici (sec.IV î.Hr.) descoperiți pe Dealul Gosan. Situată în marginea de nord a satului Cucuteni,
pe dealul Gosan, în punctul „La pietrărie”, necropola tumulară geto-dacă este datată în secolul al IV-lea î.Hr. și prezintă opt
tumuli. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În
cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul principal, pentru care s-a ridicat movila, și alte trei
secundare.
Modul de construcție al edificiului (fără stâlpi de susținere) ce adăpostește movila permite o vedere generală asupra tumulului
secționat. Inventarul acestui mormânt nu este unul fastuos, dar trasmite date legate de arhitectura și modul de construcție ale
acestor morminte deosebite ale principilor geți.
Construcția monumentală din piatră a complexului funerar (3,30m și diametrul de 35 m), este protejată de edificiul inaugurat în
1984, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la descoperirea culturii Cucuteni. Proiectul acestei clădirii a fost realizat de inginerul
Marin Gheorghe Nicolai, într-o formă cu totul specială, circulară la bază și ascuțită la vârf. Pe cele două niveluri a fost organizată
o expoziție permanentă,
•prezentare a istoriei locale, din paleolitic până în secolul al XIX-lea, marcându-se cu deosebire descoperirile care au facut faima
Cucutenilor, cele preistorice si cele geto-dacice, în contextul general al civilizatiei cucuteniene și tracică
 SITUL ARHEOLOGIC DE LA CUCUTENI-BĂICENI, PUNCT „CETĂȚUIA”
Este mai greu accesibil publicului larg datorită terenului fragmentat și faptului că este necesară traversarea unor porțiuni din
proprietățile particulare.

Inventarul sitului include:

•Așezare (secolul III î.Hr.)
•Așezare (geto-dacică)
•Așezare (eneolitic final, cultura Horodiștea-Erbiceni)
•Așezare (eneolitic, cultura Cucuteni, faza B)
•Așezare (eneolitic, Cucuteni, faza AB)
•Așezare (eneolitic, Cucuteni, faza A)