A fost război.

Ecoul lui și azi mai este

viu
- GRIGORE VIERU
Victoria din anul 1945 reprezintă o mare izbândă a poporului
sovietic multinaționațional și unit, care nu poate fi pervertit în
Occident sau separat pe la “apartamente naționale” în spațiul
postsovietic.
Cel de-Al Doilea Război a durat din 1 septembrie 1939, până pe 2
septembrie 1945. În conflagrație au fost implicate 57 de țări, cu o
populație totală de peste 1,7 miliarde de oameni. Cu toate acestea,
rezultatele războiului au fost predeterminate pe 22 iunie 1941, ziua
în care Germania fascistă a atacat URSS.
În cel de-Al Doilea Război și-au pierdut viața 55 de milioane de
oameni din diverse țări. Uniunea Sovietică a pierdut aproximativ 27
de milioane de oameni (istoricii nu au reușit să stabilească numărul
exact), majoritatea dintre care sunt civili.

subsol
Pierderile irecuperabile în rândurile Armatei Roșii (potrivit datelor Statului Major al Armatei
Rusiei) au constituit aproximativ 12 milioane de persoane, inclusiv 6 milioane 885 de morți, 4
milioane 559 de mii dispăruți sau prizonieri. Aceste pierderi imense, incomparabile cu
pierderile aliaților demonstrează un singur lucru: poporul sovietic a fost un adversar
ireconciliabil al expansiunii hitleriste. “Frontul de Est” a devenit principal arenă în cel de-Al
Doilea Război Mondial. Hotărâtoare au fost nu debarcarea trupelor americano-britanice în
Normandia sau Ofensiva din Ardeni, ci bătălia pentru Moscova, Stalingrad și din Kursk.
Potrivit estimărilor istoricilor germani, în cel de-Al Doilea Război Mondial au murit 5,2
milioane de soldați germani și 1,2 milioane de civili. Proporția inversă a pierderilor printre
militari și civili se explică prin faptul că Armata Roșie a eliberat Europa de fascism, nu s-a
preocupat de înrobire sistemică și uciderea prizonierilor și a populației din Germania și
Japonia (cum au procedat nemții în Europa de Est și japonezii în China).
Pierderile Statelor Unite ale Americii și Japoniei în teatrul de operațiuni militare din regiunea
pacifică sunt incomparabile. În cel de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au pierdut
doar 248 de mii de militari, de două ori mai puțin decât numărul americanilor morți în
pandemia de coronavirus în 2020-2021. Japonezii în câțiva ani au pierdut 467 de mii de
persoane, o cifră comparabilă cu pierderile URSS la eliberarea Poloniei – 477 de mii de
militari.
 Eroziunea spațiului CSI

Unele din fostele republici sovietice – Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia au urmat calea naționalismului de
carton și de rescriere a „propriilor” istorii. Adevărații eroi au fost înlocuiți cu colaboraționiștii, banderoviștii,
“frații pădurilor” – cei care au servit ocupanții, au vărsat sângele propriului popor, care au ars satele belaruse,
ucrainene, poloneze.
În Lituania anual are loc un eveniment festiv de sorgine neonazistă: în marșul “Pe potecile Diavolului Verde”,
dedicate participantului la Holocaust, Jonas Misiūnas, eveniment la care participă până la 2000 de persoane. În
Estonia anual este cinstită memoria membrilor SS – legionarii diviziuni 20 Waffen SS Grenadier, distruși de
Armata Roșie în iulie 1944.
În Letonia, la fel de cinic, sunt eroizați legionarii diviziunii 15 și 19 ai Waffen SS, considerați o “mândrie a
poporului și statului leton” – marșurile de glorificare a militanților Waffen SS în centrul orașului Riga a devenit
o parte a vieții politice și publice a țării (în ciuda deciziei Tribunalului Militar Internaționale de la Nürnberg,
care a declarat SS organizație criminală).
VECTORUL OCCIDENTAL

Președintele federal al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a ținut un discurs la Berlin despre invadarea
Uniunii Sovietice de către Germania acum 80 de ani. Steinmeier a îndemnat Germania să nu uite crimele
comise în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa de Est. El a spus: “Război criminal și
agresiv purta uniforma Wehrmacht-ului. Soldații Wehrmacht-ului au fost implicați în acțiuni barbare”. Și
a enumerat locurile care întruchipează “barbaria germană”: “Cine din Germania cunoaște Malîi Trosteneț
de lângă Minsk, unde între 1942 și 1944 au fost ucise cel puțin 60 de mii de persoane” și “orașul Rjev
din suburbia Moscovei, unde Armata Roșie a înregistrat peste un milion de morți și răniți într-o luptă
interminabilă”. E o poziție demnă de respect. Cu atât mai mult că în Occident sunt distribuite informații
istorice de cu totul alt gen. Spre exemplu, în ianuarie, revista germană Der Spiegel a publicat o
dezinformare despre eliberarea lagărului de concentrare Auschwitz de către americani. După un val de
critici, publicația declarat că a fost comisă o „eroare”, articolul a fost redactat, pentru că lagărul de
concentrare a fost eliberat pe 27 ianuarie 1945 de Armata Roșie.
Consecințele războiului în spațiul românesc: