Cele două războaie

balcanice

Proiect realizat de: Barbu Ioana-Laura

Olteanu Roxana-Elena

Profesor coordonator: Liviu Mitache

Ce au fost războaiele balcanice?

– Războaiele Balcanice au fost două războaie în

Europa de sud-est în 1912-1913 în timpul
cărora statele Ligii Balcanice, și anume
Bulgaria, Muntenegru, Grecia, și Serbia, întâi
au cucerit teritoriile otomane Macedonia,
Albania și majoritatea Traciei, și apoi nu s-au
înțeles asupra împărțirii teritoriilor cucerite.
Participarea României la Războaiele
Balcanice
– După noua ordine europeană stabilită în urma
congresului de pace de la Berlin, România
devine un stat important în Balcani, în
condițiile descompunerii Imperiului Otoman
care nu mai putea ține în frâu tendințele
naționaliste ale statelor subjugate. Astfel,
România este un garant al menținerii status-
quo-ului în această regiune denumită „butoiul
cu pulbere al Europei”, având și avantajul de a
fi cea mai puternică țară dintre cele mici.
– Deși nu este stat balcanic, România a înțeles că
nu poate rămâne indiferentă la evoluțiile politice
regionale, dar nici nu trebuie să intervină pentru
a evita răspândirea războiului și lărgirea ariei de
conflict. În contextul apropiatei alianțe sârbo-
bulgare, se începe și o revigorare a relațiilor
româno-ruse, rușii fiind conștienți că România
reprezintă un punct important în sud-estul
Europei.
– Bulgaria și Serbia încheie un tratat de alianță la 13 martie 1912, care a fost
completat printr-o convenție militară secretă, care nu era doar îndreptat împotriva
Imperiului Otoman, ci și a vecinului din nord, România, poziția sa fiind de mare
însemnătate în contextul bunei înțelegeri cu Puterile Centrale și cu Turcia.
– Această convenție militară secretă venea în completarea celei ruso-bulgare din
decembrie 1909, care stipula sprijinul ce va fi acordat Bulgariei pentru recuperarea
teritoriilor locuite de etnici bulgari în regiunea situată între Marea Neagră și malul
drept al Dunării de Jos. De asemenea, au mai reușit să incheie  tratat de alianță cu
altă țară balcanică ce căuta să-și extindă teritoriul pe seama Imperiului Otoman ,
Grecia.
Primul război balcanic

– Începând cu 9 octombrie, Imperiul Otoman se află în război cu Muntenegru,

ceea ce determină, la 30 octombrie, intrarea în război și a celor trei state
balcanice, cu scopul declarat de a-și elibera conaționalii și de a unifica teritoriile
cucerite. Astfel că, la 3 decembrie 1912, Imperiul Otoman cere armistițiu.
 Negocierile de pace de la Londra s-au desfășurat anevoios din cauza
neînțelegerilor dintre aliați, dar și a refuzului Turciei de a da curs tuturor
cerințelor teritoriale.
– Războiul a reizbucnit la 3 februarie 1913. România a rămas neutră pe parcusul
primului război balcanic.
Al doilea război balcanic

– Aliații din primul război balcanic nu reușesc să se mai înțeleagă. Bulgaria era
nemulțumită de teritoriile primite, iar dispariția adversarului comun fac ca între
Bulgaria, Grecia și Serbia să apară o ruptură ireversibilă. În acest context extrem
de tensionant pentru Balcani, Grecia și Serbia caută să-și aproprie România,
care rămâne însă extrem de rezervată.
– Al doilea război balcanic izbuncește când Bulgaria își atacă foștii aliați la 30 iunie
1913. Cu acordul Franței și Rusiei, se mobilizează armata română la 3 iulie și dă
aviz de intrare pe teritoriul Bulgariei la 10 iulie. România devine factorul
determinant în a convinge statele beligerante să înceteze ostilitățile, iar la 22
iulie aceasta acceptă armistițiu.
Pacea de la București

–  Bulgaria ceda României porțiunea

cunoscută ca Dobrogea de Sud, numit
și Cadrilaterul.  Acesta avea o suprafață
de aproximativ 6.960 km², o populație
de circa 286.000 de locuitori de religie
musulmană și includea fortăreața
Silistra și orașele Turtucaia și Balcic.
– La Balcic se naște o școală de pictură,
iar regina Maria își construiește un
castel.
Urmările

– Războaiele balcanice au constituit începutul îndepărtării României de Puterile Centrale, în

ciuda existenței unui tratat clar, și apropierea de Antanta și aici au intervenit mai mulți
factori.
– În primul rând, cercurile politice românești nu au mai putut ignora politica șovinistă
maghiară de deznaționalizare dusă împotriva românilor transilvăneni.
– Al doilea factor a fost venirea la putere, în ianuarie 1914, a unui guvern liberal condus de Ion
I. C. Brătianu, ce considera că tratatul cu Puterile Centrale nu poate fi pus în aplicare.
– Nu în ultimul rând, chiar dacă nu a fost încărcată de iz politic, vizita țarului Nicolae II la
Constanța, a fost act cu un puternic ecou în cercurile politice interne și internaționale, care
vădeau apropierea tot mai puternică a României spre viitorii aliați din Primul Război
Mondial.
 Bibliografie

– Wikipedia.org
– Historia.ro

Vă mulțumesc pentru atenție!