WOLFRAM

Mihalcea Maria-Alexandra
Introducere 
 Wolframul este un metal cu luciu alb-argintiu, ce cristalizează în sistemul cubic cu
volum centrat fără a mai avea și alte forme alotropice. Foarte dur, wolframul nu este
casant ci devine ductil în stare pură păstrându-și în același timp rezistența. Are
o densitate remarcabil de mare și anume 19,3 grame pe centimetru cub. Din toate
metalele pure, punctul lui de topire este cel mai ridicat, iar punctul lui de fierbere este al
doilea ca mărime (după carbon).
Istoria și etimologia
În secolul XVI mineralologul Georgius Agricola din Freiberg a descris existența unui
mineral care îngreuna extracția de cositor. Segmentul "wolf" (lup) din denumirea
wolframului de aici provine, deoarece "mânca" cositorul ca un lup. Georgius Agricola îl
numea lupi spuma.

Denumirea de tungsten în engleză și franceză este derivată din tung sten (în suedeză "piatră

grea"). În Suedia denumirea se referea însă la wolframat de calciu. Wolfram pur a fost
produs prima dată în 1783 de către frații spanioli Fausto și Juan José
Elhuyar prin reducția de trioxid de wolfram din wolframit.
Utilizare
 Datorită punctului de fuziune ridicat (peste 3000  °C) este întrebuințat pentru construirea filamentelor de la
lămpile cu incandescență, filamentele tuburilor electronice, anozii tuburilor radiogene și a tuburilor
electronice de putere mare. Wolframul are o densitate și o duritate foarte mare, lucruri care îl fac utilizat la
construcția de capete tăietoare la mașini de forat, la burghie. Se aliază cu oțelul (2-3%) pentru obținerea
unor oțeluri speciale, foarte dure, care se uzează greu, metalul în stare pură fiind casant.

 Datorită densității sale mari wolframul este folosit și pentru ecranaje ca protecție de raze. Efectul de
ecranaj este mai bun decât cel al plumbului, dar este mai rar folosit datorită costurilor mai mari și pentru că
wolframul e greu de prelucrat.

 Tot datorită densității sale mari, wolframul este utilizat pentru muniție anti-blindaj. Proiectile din carbid de
wolfram, cu nucleu din carbid de wolfram , sau conținând multe săgeți mici de Wolframsunt mai
costisitoare decât cele corespunzătoare din uraniu sărăcit, dar nu sunt toxice și nici radioactive ca acesta.
Metode de obtinere
 Wolframul, ca un număr mare de alte elemente din grupul rar, nu poate fi găsit doar în natură. Din
acest motiv, extracția unui astfel de metal nu este utilizată în construcția de mari dimensiuni clădiri
industriale. Însuși procesul de obținere a unui astfel de metal convențional împărțit în mai multe
etape:

 exploatarea minereului, care include un metal atât de rar;

 crearea unor condiții depline pentru separarea suplimentară a tungstenului de componentele procesate;

 concentrația materialului ca soluție sau ca precipitat;

 procesul de purificare a tipului de compus chimic rezultat;

 procesul de obținere a unei substanțe mai curate.