• Conacul lui Manuc Bei

Conacul lui Manuc Bei sau Manuc Bey[2](oficial

– Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey)
[3]
 este amplasat în orașul Hînceștidin partea
central-vestică a Republicii Moldova; și include
următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa
vechilului, Clădirea contesei, Castelul de
vânătoare, Turnul de veghe
Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă
nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul
de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa
cum se vehiculează (el decedând la scurt timp
după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de
către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat
construcția vilei boierești, și nepotul
diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările
respective.
Palatul este situat în partea de sud a orașului, pe
versantul nordic al dealului, la marginea
parcului. De la intrarea principală, pînă la palat,
te conduce o alee. Datorită reliefului înclinat,
din partea de sus a dealului se văd doar două
etaje, de jos – trei. Palatul este conceput în
spiritul clasicismului francez, cu deschideri
largi de ferestre și loggii. 
Conacul, de asemenea, este un
monument de arhitectură înscris în
Registrul monumentelor de cultură
al Republicii Moldova
Pe terasă, pereții interiori au fost decorați cu fresce frumoase și
sunt prevăzute nișe în care fuseseră amplasate statuile.
Gospodăria a fost înconjurată de ziduri, demolate la sfârșitul
anilor 1950. Plafoanele palatului au fost pictate de alt armean –
Hovhannes Ayvazyan, care mai târziu a devenit cunoscut ca
pictorul rus Ivan Konstantinovici Aivazovski, fiind în acea
perioadă în ospeție la fratele său în Chișinău. Pictura, din
păcate, nu s-a păstrat pînă în zilele noastre.
Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost
ridicat de către diplomatul și negustorul de origine
armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el
decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești,
în 1817), ci de către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat
construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore,
care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este
un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor
de cultură al Republicii Moldova.
 După terminarea războiului ruso-turc din 1806–
12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă
numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni
de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă
la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu
familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde
cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.
 Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică
să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel
încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri
pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în
împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident
de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse
ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost
înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău
 Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și
a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un
castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă,
turnuri de pază și un parc imens.
 După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate
sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de
mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care
înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor '50. Până
la sfârșitul anilor '80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare
satisfăcătoare. Fatală pentru vila seculară a fost cutremurului din 1986,
după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru
studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a
început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul
de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic.