Producerea pigmenților

(coloranților) în culturi
in vitro

A elaborat: Cîrpă Natalia

G: F1904
 Definiția pigmentilor

 Pigmentul este o molecula sau macromolecula insolubila, ce are

proprietatea sa absoarba unde cu lungimi specifice. Pigmentul deci
are o anumita culoare specifica, pe care o transmite celulelor,
tesuturilor, materialelor, ce contin pigmentul dat.
 Generalități

 Pigmentii sunt constituenti esentiali ai lumii vii, iar contributia lor la

evolutia si mentinerea vietii este evidenta.
Exista o serie de documente ce atesta folosirea pigmentilor in diverse
domenii inca din antichitate.
 La inceput, in calitate de pigmenti s-au folosit materiale naturale,
aflate la indemana omului primitiv, ca de exemplu: pamanturi bogate
in oxizi de fier, carbune de lemn, creta,etc.Cu timpul, in urma
evolutiei vietii, din nevoia gasirii unor noi materiale colorate, s-a
ajuns la folosirea focului in obtinerea de pigmenti, respectiv pentru
arderea ocrului. Pigmentii "arsi" s-au impus de la sine, arderea
culorilor de pamant putandu-se pune probabil in legatura directa cu
olaritul, care a aparut in neolitic, deci cu 2000 de ani i.e.n
 Clasificarea pigmentilor

Pigmentii pot fi:
  Anorganici - pigmentii anorganici se deosebesc de cei organici prin
greutatea specifica mai mare, particule elementare mai mari, putere
de colorare in general mai mica, rezistenta mare la lumina si
intemperii, nuante mai putin vii, indicele de absorbtie de ulei mai
scazut.
 Organici - clasifcarea pigmentilor anorganici si organici este posibila
pe baza mai multor criterii: compozitia,culoarea,provenienta si
domeniul de utilizare.
 Pigmenții anorganici
Pigmentiitii anorganici dupa modul de fabricare :
Pigmentii din punct de vedere al provenientei
. Pigmenti naturali - obtinuti prin operatii fizice
si compozitiei:
(macinare, sitare, flotatie etc) ;
. Pamanturi colorate, care sunt produse
. Pigmenti sintetici - obtinuti prin precipitare sau
naturale provenite din diferite zacaminte si
prin (precipitare urmata de) calcinare.
roci. Cele mai importante sunt ocru, siena,
Pigmentii clasificati dupa forma de prezentare :
umbra, pamant verde etc ;
. Materiale de umplutura, care sunt substante
pigmenti micronizati,
naturale obtinute din zacaminte si roci ca de
pigmenti liofilizati,
exemplu : barita, mica, talcul, diatomita, creta,
paste flusate,
azbestul si dolomita ;
chipsuri
. Pigmenti anorganici sintetici ca :ZnO, TiO ,
ultramarin, galben de crom;
Pigmenti organici sintetici :se prepara cu
ajutorul colorantilor organici.
. Pigmenti metalici, constituiti din particule
fine de metal ca : pulbere de Al, bronzuri
 Pigmenții organici

-Sunt diferiţi după culoarea pe care o dau: clorofila-

verde, carotenul-roşu-oranj, xantofila-galbenă,
flavonele-galbene, antocianii–pigmenţii vacuolari ce
variază de la roşu la albastru, după pH-ul acid sau bazic
al sucului celular.
- Pe lângă rolul lor de atragere a insectelor
polenizatoare, ei ocupă un loc central ca fotoreceptori
în fotosinteză şi fotoperiodism.
- Pigmenţii vegetali sunt coloranţi naturali ai florilor,
frunzelor, fructelor şi ai ţesuturilor plantelor. Unii sunt
răspândiţi în tot regnul vegetal, iar alţii se întâlnesc
numai în anumite plante sau în anumite organe ale
plantelor.
 În plante, pigmenţii se pot prezenta în stare liberă sau
formă de combinaţii cu holoproteide şi glucide,
formând heteroproteide şi glicozide. Pigmenţii vegetali
dau aroma, gustul şi coloritul produselor vegetale.
 Pigmenţii pot intra în constituţia coenzimelor redox,
unii sânt protectori ai enzimelor şi ai activităţii
enzimatice, reglând potenţialul redox al mediului
biochimic, alţii participă direct sau indirect la procesul
fotosintezei etc.

 În funcţie de structura chimică, în general foarte

variată, pigmenţii vegetali pot fi împărţiţi în mai multe
grupe: pigmenţii porfirinici, pigmenţi carotenoidici,
pigmenţii chinonici, pigmenţi flavonoidici, pigmenţi
indolici etc.
PIGMENŢII PORFIRINICI

Cromoproteidele cu clorofilă şi hem, ca şi

cloroglogina, leghemoglobina, citocromii, catalază
etc., au rol biocatalitic important. Dintre pigmenţii
porfirinici, foarte răspândiţi în regnul vegetal sunt
pigmenţii clorofilieni, reprezentaţi prin clorofila-a,
clorofila-b şi derivaţii lor de oxidare (oxiclorofile).
Aceştia dau culoarea verde şi galben verzuie a
frunzelor şi tulpinilor şi participă în procesul de
fotosinteză.
 PIGMENŢII CAROTENOIDICI

Reprezintă totalitatea carotenoidelor vegetale.

Aceştia sunt pigmenţii cei mai răspândiţi din tot
regnul vegetal. În regnul animal, aceşti pigmenţi
provin din alimente de natură vegetală.
Carotenoidele sunt pigmenţi coloraţi în galben,
portocaliu, roşu, violet etc. În organismul vegetal se
află în stare liberă sau în combinaţie cu
holoproteidele şi glucidele (carotenoproteide,
glicozide carotenoidice). Pigmenţii carotenoidici
sunt răspândiţi în toate organele plantelor cu sau
fără clorofilă (frunze, fructe, tulpină, bulb, seminţe
etc.).
-Licopina este o substanţă cristalină, de culoare roşu-violet, insolubilă în apă,
solubilă în solvenţi organici. Este colorantul fructelor şi tomatelor.
-α-Carotenul este o substanţă cristalină de culoarea cuprului, solubilă în solvenţi
organici. Prin încălzire, α-carotenul este posibil să se transforme în β-caroten. În
plante se află în cantităţi mai mici decât β-carotenul.
-β-Carotenul se prezintă sub formă de cristale violete, solubile în solvenţi
organici. Este foarte răspândită în tot regnul vegetal însoţind permanent
clorofila. Prin hidroliză enzimatică oxidativă, β-carotenul se transformă în două
molecule de vitamină A1. β-Carotenul este principala provitamină A.
-γ-Carotenul se prezintă sub formă de cristale roşii cu reflexe albastre, solubile
în solvenţi organici. γ-Carotenul este puţin răspândit în regnul vegetal. Cel mai
mult se găseşte în morcov.
 PIGMENŢII CHINONICI

Sunt substanţe care conţin în moleculă, un nucleu benzochinonic,

naftochinonic, antrachinonic sau fenantrenchinonic cu proprietăţi
cromofore. Pigmenţi chinonici : p-Benzochinona, Naftochinona,
Antrachinona, 3,4-Fenantrenchinona. Para-chinonele sunt coloranţi
galbeni, orto-chinonele sunt coloranţi roşii, iar amestecul lor
formează coloranţi portocalii. Pigmenţii chinonici combinaţi cu
glucidele sub formă de glicozide sunt răspândiţi în tot regnul vegetal,
în alge, insecte şi animale marine. Pigmenţii fenantren chinonici se
găsesc rar în natură.
 PIGMENŢII BENZOCHINONICI
Se găsesc în cantităţi mai mari, sub formă de glicozide, în plantele medicinale,
ciuperci şi bacterii. Ca reprezentanţi mai importanţi sunt: ubichinona, care
intervine în procesul respirator şi 2,6-dimetoxibenzochinona, colorant al florilor.
 PIGMENŢII NAFTOCHINONICI

Se întâlnesc în plantele superioare. Spre exemplu, juglona (5-hidroxil-1,4-

naftochinona) se găseşte în coaja nucilor verzi. Vitaminele K conţin de asemenea
un nucleu naftochinonic, iar vitaminele E un nucleu derivat din naftochinonă
(croman). Datorită structurii lor aceste vitamine formează sisteme
oxidoreducătoare ce intervin în procesele respiratorii.
 PIGMENŢII ANTRACHINONICI
Se găsesc predominant în plantele superioare şi în ciuperci sub formă de
combinaţii (glicozide). Reprezentanţii cei mai importanţi sunt: alizarina,
purpurina şi chinalizarina, substanţe cristaline colorate în roşu portocaliu.
 Alizarina - pigment cu structură antracenică, duhidroxilat, utilizat din
antichitate drept colorant. Se găseşte în cantitate mai mare în plantele din
familiile Rubiaceae, Ramnaceae, Polygonaceae etc. cât şi în ciuperci.
Substanţă solidă, cristalină, de culoare roşie, cu p.t. 2800 C şi p.f. 4300 C,
insolubilă în apă, dar solubilă în alcool şi în soluţii alcaline. Reacţionează cu
metalele şi formează complecşi (chelaţi) coloraţi, denumiţi lacuri, a căror
culoare depinde de ionul metalic.
 Purpurina - pigment antracenic trihidroxilat, de culoare roşie-purpurie, folosit
din antichitate în vopsitorie. Se află în aceleaşi familii de plante ca şi
alizarina. Cu metalele formează complecşi ciclici interni (chelaţi), care
diversifică nuanţa culorii. Ca mordant se foloseşte Al(OH)3, cu care pigmenţii
antrachinonici formează lacuri.
 Culoarea. Definiție

 Culoarea este o proprietate a materialelor. Noțiunea de colorant este indispensabil

legatã de culoare.
Un colorant este o substanțã organicã sinteticã sau naturalã, care are culoare proprie,
și care are proprietatea de a colora substraturile pe care este aplicatã (textile,
ceramicã, piele, hârtie etc.). Pentru ca o moleculã organicã sã posede o culoare
proprie
bine definitã , ea trebuie sã includã în structurã grupe de atomi, numite grupe
cromofore sau cromofori.
În general existența culorii este legatã de prezența dublelor legãturi conjugate într-o
moleculã . Substanțele care conțin în molecula lor unul sau mai mulți cromofori se
numesc cromogene și sunt colorate. Pentru ca o substanțã coloratã sã devinã și
colorantã (sã poatã colora la rândul ei), trebuie sã conținã în moleculã , pe lângã
cromofori și alte grupe, numite auxocrome. Grupele auxocrome imprimã substanței
proprietatea de a colora, produce totodatã o intensificare a culorii și dau o nuanțã mai
închisã culorii existente în absența lor.
Coloranții organici pot fi clasificați dupã proveniența lor în: coloranți naturali și
coloranți de sintezã .
 Coloranți organici naturali
Primii coloranți organici utilizați , au fost produse naturale de origine vegetalã
și numai în micã mãsurã de origine animalã .
Colorantii de origine vegetalã provin din anumite plante, ca de exemplu:
garanța (roiba) obținutã din rãdãcinile plantelor din familia Rubiaceelor,
indigoul (extras din plante din familia Indigofera), colorantul albastru extras
din lemnul de bãcan. Garanța și extractele de lemn de bãcan vopsesc
materialele textile numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și
hidroxizi de aluminiu, fier, crom, etc). Dintre coloranții de origine animalã este
cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã din unele varietãți de melci
rãspândiți pe coastele Mãrii Mediterane și carminul (extras dintr-un gândac
parazit care se dezvoltã pe diverse specii de stejar pitic rãspândit în Asia și
sudul Europei).
Numãrul compuși lor naturali utilizați în decursul timpului drept coloranți a fost
foarte mare, însã numai puțini dintre aceștia sunt valoroși din punct de vedere
al rezistenței culorii pe suportul pe care se aplicã.
 Șofranul

 În cazul clorofilei şi a colorantului din sfeclă sau varză (suc de sfeclă

sau varză) , se poate imprima produsului alimentar şi
gust caracteristic colorantului, dacă adaosul este suficient de mare.
 Clorofila este colorantul verde din plante şi este folosit şi
drept colorant alimentar verde smarald de mare intensitate.
Clorofila este un complex de magneziu cu un ligand heterociclic. Dacă
la
prepararea produselor alimentare verzi (murături , dulceaţă de caise
verzi, nuci verzi etc.) se adaugă un cristal de CuSO4 acesta
induce o culoare verde strălucitoare, datorată formării complexului de
cupru cu clorofila.
Vă mulțumesc!