Professional Documents
Culture Documents
Managementul Echipelor Sportive de Performanta
Managementul Echipelor Sportive de Performanta
SPORTIVE DE
PERFORMANȚĂ
BOGDAN OLARU
Universitatea Româno-Americană
Facultatatea de Educație Fizică, Sport și Kinetoterapie
e-mail:olaru.g.bogdanvasile20@student.rau.ro
București 2021
Rezumat
1. Introducere
2. Metode de management și comunicare în sport
3. Particularități ale managementului resurselor umane în jocurile
sportive de mare performanță
4. Managementul echipelor jocurilor sportive de mare performanță
5. Managementul Competiției
6. Concluzii
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Sportul se află într-o dezvoltare continuă şi rapidă, iar în paralel se constată o creştere din ce în ce
mai mare a diverselor industrii implicate în acest domeniu de activitate.
Prin natura sa şi prin miza pe care o reprezintă, managementul în sport trebuie să dezvolte o strategie
globală, coerentă şi finalizată printr-un raport al diferitelor scopuri, precum şi prin produse care-l pot
promova şi într-o manieră specifică, pentru a-şi păstra autonomia.
Procesul de management se desfăşoară şi se dezvoltă în mediul intern şi extern al organizațiilor, pe
etape ce presupun: diagnoza situației, planificarea si adoptarea deciziilor, organizarea, coordonarea
desfăşurării activităților, controlul şi evaluarea rezultatelor.
El are un caracter universal, fiind rezultatul gândirii şi practicii umane, având ca principal scop
realizarea unor obiective de dezvoltare şi bunăstare.
În activitatea sportivă, ca în orice altă activitate, managerul organizează munca de execuție în vederea
obținerii unei cât mai mari eficiențe, ținând seamă permanent de nevoile şi de năzuințele oamenilor, cât şi
de importanța unității şi activității pe care o conduce.
CAPITOLUL 2. METODE DE MANAGEMENT ŞI DE COMUNICARE ÎN SPORT
Procesul de management strategic este un proces amplu şi complex prin care conducerea de
vârf a organizației stabileşte, pe baza anticipării schimbărilor ce se vor produce în
interiorul şi exteriorul acesteia, evoluția pe termen lung a performanțelor pe care le va
realiza, asigură formularea riguroasă, aplicarea corespunzătoare şi evaluarea continuă a
strategiei stabilite.
Implementarea managementului strategic trebuie să se bazeze pe o serie de elemente, pe
elaborarea unui concept clar în acest domeniu, organizarea corespunzătoare, definirea
sistemului de cunoştințe, asigurarea resurselor necesare şi redefinirea activității de selecție
a candidaților la posturile cu atribuții de management. Toate aceste elemente sunt
influențate de calitatea resurselor umane.
Antrenorii reprezintă modele pentru sportivii pe care îi antrenează. De aceea, ei sunt cei
care pot modela procesul comunicării în echipă, astfel încât să asigure o comunicare eficientă
astfel:
2. Să dea atenție egală tuturor sportivilor din echipă. Sportivii pe care îi apreciem pozitiv
tind să se străduiască mai mult să devină mai buni, să se autoperfecționeze, deoarece îşi
păstrează o apreciere corectă de sine, ajung să creadă că sunt aşa cum îi apreciază antrenorul
şi se comportă în consecință, pe când cei apreciați negativ tind să-şi deprecieze motivația, să
abandoneze sportul, întrucât cu toții tindem să evităm situațiile negative .
Antrenoratul este o activitate complexă, supusă permanent unor încercări ce conduc, adesea,
la succesele sau insuccesele echipei. Antrenorul este un specialist al domeniului, cu calificare
superioară, iar nivelul său de pregătire profesională condiționează rezultatele echipei.
Competența sa profesională constituie parte integrantă a personalității antrenorului, ea
reprezentând dimensiunea determinantă a reuşitei activității de instruire şi educare a jucătorilor.
CAPITOLUL 4.
MANAGEMENTUL ECHIPELOR JOCURILOR SPORTIVE DE PERFORMANȚĂ
O caracteristică esențială a sportului este întrecerea, lupta între indivizi sau echipe pentru a
învinge, pentru a obține rezultate cât mai bune, pentru a realiza performanțe cât mai valoroase.
Întrecerea sportivă însemnă măsurarea forțelor, compararea valorilor în cadrul unei competiții.
Competiția sportivă reprezintă o luptă permanentă cu sine şi cu adversarul, animată de dorința
de perfecționare continuă, de a fi mai bun şi de a învinge timpul, spațiul, distanța, partenerul de
întrecere etc. Competiția este o componentă importantă a activității sportive, fiind mijlocul cel
mai eficient de verificare a nivelului de pregătire, a valorii la un moment dat. În acelaşi timp,
competiția reprezintă un stimulent deosebit pentru obținerea de performanțe superioare.
Antrenamentul, pregătirea în sport nu reprezintă un scop în sine. Antrenamentul nu şi-ar
avea sensul dacă periodic nivelul de pregătire al sportivilor nu ar putea fi verificat în concurs, în
lupta directă cu adversarul. Antrenamentul trebuie să vizeze pregătirea sportivului pentru a
obține în concurs rezultate superioare – stabilirea de recorduri, câştigarea titlului de campion,
clasarea pe o poziție cât mai bună etc. În ambianța întrecerii, în lupta cu adversarul, în prezența
spectatorilor sportivul găseşte forța şi motivația care îl stimulează.
CAPITOLUL 6 CONCLUZII
Sportul şi managementul sportiv au nevoie de conştientizare socială şi responsabilitate în teorii, tehnici,
stiluri şi metode de management. Înțelegerea sportului şi managementului sportiv ajută la dezvoltarea
unor concepții sănătoase ale responsabilității şi acțiunilor decizionale.
Sportul presupune o selecție atentă, o pregătire ştiințifică deosebită şi obținerea unor performanțe maxime
în competiții, ajută la formarea şi perpetuarea unor valori ca : fairplay-ul, muncă, sacrificiu, loialitate şi nu în
ultimul rând disciplină.
Din ce în ce mai mulți manageri realizează astăzi că investiția în resursele umane le poate aduce câştiguri
substanțiale pe termen lung. Cei ce nu vor înțelege suficient de repede această idee riscă să iasă de pe
“piață” încet, dar sigur pentru că managementul resurselor umane reprezintă “coloana vertebrală” a unei
companii, are o legătură directă cu productivitatea, cu performanța şi cu succesul.
Managementul trebuie să asigure o coordonare şi antrenare a sportivului sau echipei spre o ameliorare a
condiției fizice prin asigurarea unui cadru organizat ale antrenamentului şi competiției sportive. Instruirea
trebuie realizată în acord cu cerințele participării la competiții, trebuind să armonizeze pregătirea individuală
a jucătorului în acord cu potențialul şi nivelul acumulărilor cât şi cu cerințele integrării lui în cadrul
echipei
Managerii care înțeleg să adopte un nou stil de conducere, al cărui obiectiv nu mai este controlul, ci
parteneriatul, vor reuşi performanțe mai mari în cadrul echipei.
BIBLIOGRAFIE
1. ABRUDAN, M. (2001) - „Managementul resurselor umane – note de curs”, Oradea
2. CRISTEA, IOANA, (2000) – “Management sportiv - compendiu”, Ex Ponto, Constanţa.
3. DĂNĂIAŢĂ, I.,BIBU, N.,PREDIŞCAN, M.(2002) - „Management – bazele teoretice”, Ed. Mirton, Timişoara,
4. MAROTI, Ş., (2000) – “Elemente de bază ale managementului. Organizare şi legislaţie sportivă”, Universitatea din
Oradea.
5. MAROTI ,Ş.,DRAGOŞ, P.(2002) –“Managementul competiţiei”, Universitatea din Oradea.
6. MATHIS, R., NICA, P., RUSU. C. (1997) - „Managementul resurselor umane”, Ed. Economică, Bucureşti
7. TODAN, I. şi ROIBU T., (1997) – Management şi legislaţie în educaţie fizică şi sport”, Editura Printech, Bucureşti.
8. VOICU, A., V., (1998) “Managementul organizaţiilor şi activităţilor sportive”, Cluj Napoca, Editura Risoprint.