PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE A

MEMBRILOR EXTERNE PE O
BANDĂ MAGNETICĂ ȘI PE UN
DISC OPTIC

PROFESOR:ŢURCAN VERA
• Stocarea magnetica se refera la stocarea datelor pe un mediu
magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetica citesc si scriu
datele folosind electromagnetismul și reprezinta o forma de
memorie non-volatila. Informatiile sunt accesate folosind unul
sau mai multe capete de citire/scriere.
• La sfirsitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs
la tehnologia de inregistrare a informatiilor audio analogice
folosing magnetismul dezvoltate pina in acel moment pentru a
asigura un mediu de stocare/recuperare a datelor digitale.
• Dispozitive de stocare magneto-optice
• Dispozitivele de inregistrare magneto-optice scriu si
citesc datele optic. La scriere, mediul magnetic este
incalzit local de un laser, care induce o crestere
rapida a cimpului coercitiv. Apoi, un cimp magnetic
de amplitudine mica poate fi folosit pentru a schimba
magnetizarea. Procesul de citire se bazeaza pe 
efectul Kerr magneto-optic.
• Exemple de dispozitive de stocare magnetice:

• Dischete

• Discheta (in engleză floppy-disk) este un dispozitiv de stocare de date pe un disc magnetic usor flexibil

rotitor, care poate fi transportat si introdus si utilizat pe alte calculatoare, daca dispun de o unitate de
discheta.

• Discheta este compusa dintr-un mic disc din plastic subtire si flexibil, acoperit cu un strat de o substantă
magnetica, pe care se pot inregistra date prin tehnologia specifica inregistrarilor magnetice. Ca dischetele sa
poata fi folosite pe computer, acesta trebuie sa dispuna de o unitate de discheta (engleza floppy disk
drive sau FDD). Volumul de date care poate fi inregistrat pe o discheta este relativ mic in comparatie cu alte
dispozitive de stocare: 2,88 MB pe dischete cu diametrul de 3,5 inch (1 inch = 1 țol = 2,54 cm), fata de valori
de mii de ori mai mari pe un disc dur. Totusi, discheta este uneori folosita inca si in ziua de azi la transferul
de fișiere (date) de la un computer la altul, precum si la stocarea volumelor mici de date.
• HDD

• Discul dur (sau fix; în engleza hard disk) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă
(permanentă) a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele de comandă
corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează așa-numita „unitate fixă”, „unitate de disc fix” sau,
prescurtat,HDD (de la hard disk drive).

• Stocarea datelor pe discul dur se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). Discul dur
 este format din:

• o placă electronică de control logic

• un număr de platane (de obicei 2 sau 3), împărțite în piste și sectoare,

• capete magnetice de citire/scriere, de o parte și de alta a platanelor, legate printr-un braț metalic numit actuator

• un sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe pista de stop atunci când discul e oprit

• un motor pas-cu-pas.