Grasimi. Sapunuri.

detergenti
Ce
sunt grăsi
mile? 
•  Grăsimile sunt substanțe organice sintetizate de organismele animale și vegetale.  Fac parte din clasa lipidelor și reprezintă
substanțe indispensabile alimentației, fiind o sursă de producer a energiei. În plannte, grăsimile sunt sintetizate din amidon-
produsul de asimilație al CO2 de către plante. Grăsimile sunt introduce în organismal animal prin alimentație dat pot fi și
sintetizate. 

• Esterii sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici, care provin prin eliminarea unei molecule de H2O, formată din H-ul
grupei -OH de la un alcool sau fenol și grupa -OH de la carboxilul unui acid. 
COMPOZITIE
• Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din
esteri ai glicerinei cu acizii grași, numiți gliceride. Se mai găsesc în
afară de gliceride și ceruri, vitamine, fosfatide etc. S-a stabilit că în
grăsimi se întâlnesc aproximativ 20 de acizi grași. Frecvent se găsesc
acizii steatic, palmitic, oleaic. 
• În natură, există atât grăsimi lichide, nesaturate(uleiuri), cât și grăsimi
solide, saturate(grăsimi). 
Acizii grași sunt acizi carboxilici care are o catenă alifatică lungă (poate fi ori saturată, ori nesaturată). Majoritatea acizilor
grași care apar și în natură au un număr par de atomi de carbon, care variază între 4 și 28, au catenă liniară, fără ramificații ,
sunt monocarboxilici, pot fi saturați sau nesaturați. 
Cei mai răspândiți acizi grași sunt : 
•   acid palmitic 
• acid stearic
• acid butanoic\butiric
• acid oleic
• Exemple de grăsimi
•  Distearopalmitina/palmitodistearina
- dioleostearina/stearodioleina; 
Clasificarea Grăsimilor 
• Grăsimile se clasifică după originea lor în: 
• grăsimi animale, care sunt de obicei solide (seu, untură): 
• conțin de obicei acizi nesaturați, având numai legături între atomii de C;
• ex: acidul palmitic: CH3-(CH2)14-COOH; 
• grăsimi vegetale, care sunt de obicei lichide (uleiuri) :
• conțin de obicei acizi nesaturați, avînd legături duble între atomii de C;
• ex: acid oleic: CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)-COOH; 
Prelucrare
• În natură grăsimile apar în semințele unor plante, în unele fructe, în țesutul adipos animal sau în părți anatomice
ale organismului uman. 
• Din sursele vegetale se extrag grăsimi solide ca untul, untura, seu. 
• Uleiurile vegetale se obțin prin presarea semințelor sau fructelor sau, mai eficient, prin extracția de solvenți.
Grăsimile animale se obțin prin topirea țesutului animal respectiv sau prin centrifugare. 
• După extragere, grăsimile destinate consumului alimentar sunt supuse rafinării, în scopul eliminării unor
componente sau a unor ănsușiri nedorite( acizi liberi, fosfatide, culoarea închisă, miros neplăcut, etc.). 
• Uleiul de măsline conține circa 80% acid oleic din totalul acizilor. 
• Ceara de albine este un amestec de esteri cu catena liniară (C24-C34) cu alcooli primari liniari (C24-C34). În
ceara de albine se mai găsesc acizi liberi, precum și alcani cu catene neramificate cu 25, 27, 29, 31 atomi de
carbon. 
 • Grăsimile 
• pot fi solide, lichide sau semisolide
(untul)
• sunt amestecuri complexe de diferite
gliceride, nu au puncte de topire nete, ci
roprietăți se topesc sau se congelează in anumite
intervale de temperatură.
Fizice  • sunt substante insolubile in apa, cu care
emulsionează. Sunt solubile in solventi
organici (eter, benzen, acetonă,
cloroform).
  
Proprietăți chimice 
• Fiind amestecuri de gliceride, care sunt esteri, grăsimile vor avea proprietățile chimice ale esterilor. 
• Prin păstrare îndelungată, grăsimile se alterează datorită procesului de râncezire care constă în
degradarea grăsimilor. Se formează o serie de compuși organici cu număr mic de atomi de carbon, care
dau gust neplăcut și miros urât grăsimilor.
• Unele uleiuri lichide sunt sicative. Sub acțiunea oxigenului din aer formează pelicule dure, aderente,
transparente, insolubile, rezistente la intemperii. Această proprietate stă la baza obținerii lacurilor și
vopselelor.
HIDROLIZA 
• -O proprietate deosebit de importanta a grasimilor este hidroliza,
reacția cu apa, in urma căreia se obțin acizi grași și glicerina. În
practică se lucrează în mediu alcalin -solutie de NaOH; se obțin astfel,
alături de glicerină, săruri de sodiu ale acizilor grași, respectiv
săpunuri. Datorită acestui fapt, reacția de hidroliză a grăsimilor in
mediu bazic se mai numește saponificare. 
ADIȚIA DE HALOGEN (Br2, I2)
• Această reacție are loc numai la uleiuri (grăsimi nesaturate). E importantă pentru că se deduce
gradul de nesaturare a grăsimilor prin așa-numita cifră de brom/iod, care exprimă cantitatea în
grame de brom/iod adiționat la 100gr de grăsime. 
aDIȚIA DE HIDROGEN 

• eacția este posibilă doar la uleiuri și este similară cu cea de adiție a halogenilor. Are loc în prezență de nichel (care are rol de
catalizatori in , presiune și temperatură înalte). Se practică la scară industrială și stă la baza obținerii margarinei din uleiul
vegetal. 
• SICATIVAREA 
• La această reacție participă doar uleiurile. Reacția este de fapt un proces de polimerizare (adiție repetată) care are loc la nivelul
dublelor legături din molecula gliceridei și care se produce sub acțiunea oxigenului diatomic din aer. Se concretizează prin faptul
că anumite uleiuri, întinse pe suprafețe, formează pelicule aderente, transparente și rezistente la intemperii. 
• Din punctul de vedere al comportării la sicativare, uleiurile se împart în trei categorii: 
• uleiuri sicative - sunt cele care formează pelicule de foarte bună calitate în mai puțin de 24 de ore;
• uleiuri semisicative - acestea formează pelicule într-un timp îndelungat și calitatea lor este mai mică;
• uleiuri nesicative - nu formează pelicule, acestea fiind uleiurile comestibile.
 • Grasimile sunt componente indispensabile alimentației
umane; unui adult îi sunt necesare aproximativ 100 g de
grăsimi zilnic. Dacă această cantitate se depășește, se pot
produce depuneri de grăsimi pe pereții interiori ai vaselor
sangvine, provocându-se astfel apariția unor boli
cardiovasculare. 

UTILIZA
• Acestea sunt folosite pe larg in industria alimentara, ca
exemplu grasimea de porc,de vita, de pasare, uleiul de
floarea-soarelui, de masline, si alte tipuri de grasimi vegetale

RE
si animale care intra in ratia alimentara zilnica a fiecarui
om. 
• De asemenea se utilizeaza la sinteza sapunului, produselor
cosmetice, detergentilor si medicamentelor. 
• Datorita capacitatii lor de a forma pelicule, grasimile sunt
intrebuintate la producerea lacurilor, vopselelor,
firnisului(solutie din ulei vegetal, folosita la prepararea
vopselelor). 
Știați că? 

• Săpunul menajer, de exemplu, este solubil în apă și se obține prin tratarea grăsimilor cu hidroxid de sodium sau cu
hidroxid de potasiu, la care se adaugă unele ingrediente; 
• Grăsimile sunt o sursă de energie și în general, furnizarea energiei este mai constantă. În plus, o dată supuse procesului
de digestive, o anumită cantitate de grăsimi va fi depozitată în “depozitele de grăsimi” din organism, situate sub piele și
în jurul unor organe importante, cum ar fi rinichii, inima și ficatul 
• Aceste depozite apără organismal împotriva friguluiși protejează oasele și organelle interne ămpotriva rănilor. Contrar
unor teorii la modă, o anumită cantitate de grăsime este esențială pentru păstrarea sănătății. 
• Deoarece grăsimile furnizează o energie mai consistentă decât carbohidrații, procentajul lor în alimentația zilnică
trebuie să fie mai mic. Nu se poate spune care este cantitatea ideală de grăsime din alimentație: clima rece sau
activitatea intensă accentuează nevoia de grăsimi. În general cel puțin 15% din caloriile zilnice trebuie să provină din
grăsimi, iar media ar fi 20-30%. 
detergenti
• Detergenții sunt produși de sinteză, având o structură asemănătoare cu cea a săpunurilor. De
aceea, ei sunt agenți de spălare și curățire, modificând tensiunea superficială a apei de spălare.
Se poate aprecia că detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor. Frecvent ele
includ elemente și combinații chimice cu rol de substanțe curățitoare active cum ar fi: tenside, 
acizi, baze și enzime, care ajută la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie. Detergenții se
produc specializat pentru folosire în diverse activități de spălare și curățire cum ar fi:
• Curățiri și spălări de îmbrăcăminte.
• Spălări de vase de bucătărie.
• Spălări și curățiri de piese mecanice industriale.
• Curățiri de pardoseli.
Clasificare
După structura • Detergenți anionici
lor, detergenții • Compuși cu catenă liniară de tip
pot fi: alchilic (nu au nucleu benzenic), care
• anionici; conține 12-18 atomi de carbon în
moleculă sau pot avea catenă aril-
• cationici; alchilică, cu 8-12 atomi de carbon în 
• neionici; moleculă, care are ca grupare polară o
• biodegradabili grupare sulfonică.

.
Detergenți • Compuși cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr de atomi de
carbon între 12 și 18, care are ca grupare polară o 

cationici grupare cuaternară de amoniu.

Detergenți neionici
• Compuși cu catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic și care
au ca grupare polară grupa etoxi și o grupare hidroxil terminală.
Detergenți biodegradabili
• Secție cu detergenți a unui supermarket

• Biodegradabilitatea reprezintă capacitatea detergenților aflați în apele reziduale de a se descompune sub acțiunea oxigenului și a 
microorganismelor. Majoritatea detergenților de pe piață sunt compuși din substanțe chimice rezistente la acțiunea factorilor biologici.
Astfel, în momentul în care acești detergenți intră în contact cu apa și mediul inconjurator sunt foarte greu de eliminat și pot crea probleme
serioase pentru mediul acvatic. Deversate pe sol, reziduurile rezultate din fabricarea detergenților obișnuiți sunt antrenate de ploi, ajungând
la adâncimi foarte mari, chiar și dincolo de pânza freatică.
• Pentru creșterea performanțelor detergenților, în compoziția acestora se adaugă nitriți și fosfați, care au ca efect reducerea duritații apei.
Ajunși în mediul acvatic, aceștia stimulează inmulțirea algelor, ceea ce duce la scaderea conținutului de oxigen în apă, făcând imposibilă
viața faunei acvatice.
• Mai mult de atât, cercetatorii au avertizat în mai multe randuri ca solurile agricole sunt tot mai infectate, pe langă pesticide, cu sulfat de
alchilbenzen, substanță intalnită în detergenții anionici, cei mai bine vânduti la nivel mondial.
• Aceste probleme ar putea fi eliminate total dacă s-ar utiliza la scară largă numai detergenți biodegradabili. Detergenții biodegradabili conțin
ingrediente active care nu deteriorează suprafețele, se dizolvă ușor și nu sunt toxice pentru mediul inconjurator.
Utilizări
• Ca materie primă pentru obținerea detergenților se folosesc substanțe de
origine petrochimică: arene, alchilarene, amine etc.
• Detergenții anionici și cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nu sunt
biodegradabili. Ajunși în apele reziduale, aceștia nu se descompun sub
influența microorganismelor din apă în substanțe nenocive. Așadar, aceste
două tipuri au acțiune poluantă puternică. Spre deosebire, cei neionici sunt
avantajoși pentru că sunt biodegradabili.