Structura soarelui și

procesele ce au loc 
Ce este
Soarele?
Soarele este steaua din centrul Sistemului
nostru Solar. Este o sferă aproape perfectă
din plasmă fierbinte, ținută de gravitație și
modelată de un câmp magnetic. Este de
departe cea mai importantă sursă de energie
pentru viața de pe Pământ. Diametrul său
este de aproximativ 1,39 milioane de
kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât
a planetei Pământ), iar masa sa este de
aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a
Pământului.
Din ce este compus Soarele?

 Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (~ 73 %); restul este
în mare parte heliu (~ 25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele,
inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.
 1. Nucleu
2. Zona Radiativă
3. Tahoclina
4. Zona convectivă

Structura Soarelui 5. Fotosfera

6. Atmosfera
Structura Nucleul: Se crede că nucleul Soarelui se
extinde de la centru până la aproximativ 20-

Soarelui 25 % din raza solară. Are o densitate de până

la 150 g/cm3 (de aproximativ 150 de ori mai
mare decât densitatea apei) și o
temperatură de aproximativ 15 milioane de
grade Kelvin.

Zona radiativă: Zona radiativă a soarelui este

stratul ce înconjoară nucleul și prin care
trece energia spre exterior.
Structura Soarelui
Tahoclina:  Tahoclina este stratul ce separă Zona radativă de cea Convectivă . Aceasta este o
regiune în care mișcarea de rotație generală a Soarelui (rotație diferențială datorită naturii
gazoase) și convecție produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre
liniile de forță ale câmpului magnetic local. Acestă trecere între cele două regimuri distincte
de rotație este destul de bruscă și se produce la baza zonei convective. Estimarea grosimii
acestui strat variază între 0,016-0,038 raze solare.
 Zona Convectivă: Zona de convecție a Soarelui se extinde de la 0,7
raze solare (500.000 km) până aproape de suprafață. În acest strat,
plasma solară nu este suficient de densă sau suficient de caldă
pentru a transfera energia termică a interiorului spre exterior prin
radiații - cu alte cuvinte, nu este suficient de opacă. În schimb,
densitatea plasmei este suficient de mică pentru a permite
curenților convectivi să dezvolte și să mute energia Soarelui în
exterior spre suprafața sa. 

Structura Fotosfera: Stratul de suprafață al Soarelui, vizibil cu ochiul liber, se

numește fotosferă. În acest strat, cei mai mulți fotoni părăsesc

Soarelui
Soarele prin atmosfera solară transparentă de deasupra lui și devin
radiații solare, lumina solară. Fotosfera are o grosime de zeci până la
sute de kilometri, deși acest strat este o mică parte din raza stelei,
fenomene importante apar în ea, iar proprietățile materiei pe care o
construiește se schimbă semnificativ. În acest strat temperatura
scade de la 7.610 la 4465 Kelvini. Deoarece partea superioară a
fotosferei este mai rece decât partea inferioară, imaginea Soarelui
apare mai strălucitoare în centru decât pe margine, într-un fenomen
cunoscut sub numele de întunecarea marginii.
Structura Soarelui 

Atmosfera: Părțile Soarelui situate în afara fotosferei sunt denumite colectiv atmosfera

solară. Există cinci zone principale în afara fotosferei: stratul de temperatură
minimă, cromosfera, regiunea de tranziție, coroană și heliosferă. Aceste straturi pot fi
observate cu telescoape care operează în întreagul spectru electromagnetic de la unde
radio, lumina vizibilă până la razele gamele. Zona cea mai rece a Soarelui este stratul de
temperatură minimă care se extinde până la cca 500 km deasupra fotosferei, unde
temperatura scade la aproximativ 4.100 Kelvini.
Procesele ce În 1939, fizicianul Hans Bethe a arătat că procesele
nucleare care au loc în Soare, transformă lent
hidrogenul în heliu, degajând cantităţi enorme de
au loc în energie prin distugerea masei.Extinzând acest model
s-a demonstrat că heliul este transformat în carbon şi

Soare oxigen în stelele uriaşe iar în cele mai masive stele

sunt produse elemente mai grele – cobalt, fier.