Postmodernismul și

neomodernismul

Igolchin Alin
Neomodernism
• Neomodernismul este un curent literar si artistic prin care se
realizeaza jonctiunea cu modele culturale din perioada interbelica.
Reprezentanti: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, I.
Alexandru, A. E. Bacovsky, Leonid Dimov, Stefan Augustin Doinas.
Prin intermediul acestora, realismul socialist este parasit, poezia se
liricizeaza si se deschide perspectiva neomodernismului. Trasaturi:
expansiunea imaginatiei, luciditatea si fantezia, sensibilitatea si
ironia, exotismul si confesiunea, elemente suprarealiste si
ermetice, universul afectiv al omului contemporan, formulele
artistice se diversifica, preferinta pentru metafora de toate tipurile,
gandirea poetica are tangente cu filosofia, intertextualitatea..
Postmodernismul
• Postmodernismul s-a declansat in literatura romana in a
doua jumatate a anilor saizeci si continua sa existe pana
in zilele noastre. Este un curent literar si artistic
caracterizat prin intertextualitate, experimentul literar,
spiritul ludic, textualismul, colajul, biografismul, citatul
ironic, jocul cu modele prestigioase, parodierea
modelelor, parafraza. Se cultiva proza scurta, iar in
poezie se instaleaza narativul si expresia denotativa
(limbajul strazii desolimnizat). Reprezentanti: Mircea
Cartarescu, Mircea Nedelciu, Mircea Horia Simionescu,
Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Ruxandra Cesereanu,
Cristian Popescu, Simona Popescu
 In istoria poeziei
noastre, Nichita
Stanescu este creatorul
care a inovat structura
limbajului poetic

Nichita Stanescu
• Descendenta spirituala a lui Nichita Stanescu vine, fara indoiala,
din lirismul lui Mihai Eminescu, caruia ii si dedica poezia sa de
debut, “O calarire in zori”, din poetica filozofica a lui Lucian Blaga,
din ermetismul lui Ion Barbu, fiind, asemenea lui Arghezi, un
inovator la cuvantului. Privitor la propria conceptie literara, Nichita
afirma intr-un eseu de tinerete: “clasicul vede idei, romanticul
sentimente, modernul vede deodata ideile si sentimentele, dar le
vede cu cuvintele”. Pentru scriitor, cuvantul are materialitate, fiind
“preumblare prin sinele lucrurilor”, iar poezia e definita ca “aventura
cuvantului”, asadar poezia este comunicarea sinelui cu sine, prin
cuvant. Lumea, ca atare, nu exista afara cuvantului, ci se naste in
acelasi timp cu dezvaluirea eului, a cunoasterii de sine.
 • Mircea Cartarescu
este liderul
recunoscut al noului
val de scriitori
cunoscuti sub
denumirea de
Mircea Cartarescu
"generatia 80",
• poet si prozator postmodern prin excelenta, care gaseste,
paradoxal, spatii de manifestare literara chiar in campul mecanicist
al zonelor urbane. In "Poeme de amor" (1983), dragostea este
amestecata printre mormane de cioburi de la sticlele de vin prost si
de ulei, imagini ale descompunerii, pentru ca nimic nu mai este
veritabil, clar, ci extrem de maladiv. Imaginea desacralizata a lumii
este completa: universul devine o gramada de cioburi, de senzatii
extreme, de greata, in care apare "apocalipsul vestit deodata/ de
toate trambitele tevilor de canalizare, conductelor pentru gaz."
Limbajul folosit de Mircea Cartarescu este frust, preluat din
amalgamul lexical al stiintelor si al tehnicii: bioritmuri, gaze, frucola,
tomberonul, oranjada, serbetul, fondul de ten, brizbriz, zorzon sunt
cuvinte ce indica un paradis al bricolerilor, al creatorilor de
artefacte fara evidenta folosinta.
mulţumesc pentru atenţie
Igolchin Alin