O dilemă în societatea contemporană:

Bioetică sau mai multe Bioetici?

prof. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE
Planul expunerii
• Context cultural-istoric
• Apariția Bioeticii
• Bioetica seculară
• Bioetica creştină
• Concluzii
Context cultural-istoric
• Până în secolul al XVIII-lea- civilizația europeană -
creștină. 
• Secolul XVIII - Iluminismul
• Filosofia Iluminismului afirmă primatul rațiunii asupra
credinței și luptă împotriva „superstițiilor” legate de
practicile religioase.
• Secularizarea gândirii și începutul decreștinarii Europei
vestice
• Secolele XIX si XX - curentul dominant - secularismul
(fundamentat pe ideile iluministe)
Trei moduri distincte de secularism:
• slab - respectă dimensiunea religioasă
• a-religios - un mod de a trăi și de a gândi străin de
Dumnezeu și dimensiunii religioase -„et si Deus non
daretur” (ca și cum Dumnezeu nu ar exista)
• anti-religios - un mod de a trăi și de a gândi ostil lui
Dumnezeu și religiei – nu numai „et si Deus non daretur” dar
și „et si creaturalitas non daretur”(și creația nu există).
Apariția Bioeticii
• Secolul XX – declinul eticii medicale și afirmarea poziţiei scienticiste:
tot ce este valabil din punct de vedere ştiinţific este moral
• Ştiinţa este neutră
Rezultatul:
• ororile celui de-al Doilea Război Mondial ( Germania nazistă, Japonia etc.)

• Abuzul în psihiatria sovietică

• Abuzul în cercetarea pe subiecţi umani în SUA

• Abuzul în transplant etc.

Optimism vs. Reticenţă

* Optimism - dominarea omului asupra vieţii şi naturii

* Reticenţă - este omul în stare să controleze o asemenea

putere?

Necesitatea reflecțiilor etice în științele vieții.

“Bioethics-a bridge to the future”
Van Rensselaer Potter, 1970

• Bioetica - arta supravieţuirii

• Bio - cunoaşterea biologică, ştiinţa sistemelor

vii
+
• Ethics - sistemele de valori morale umane (27 August 1911 –
6 Septembrie 2001)
 Bioetica – ştiinţa, care utilizând
metode pluridisciplinare,
analizează comportamentul uman
în ştiinţele vieţii prin prisma
principiilor morale
Bioetica: studiu multidisciplinar

m e d ic in a filo zo fia şi
c lin ic ă şi
d isc ip lin e le
c e rc e ta re a u m a n iste
m e d ic a lă

siste m u l d e să n ă ta te
p u b lic ă

şi p u te re a p o litic ii
sa n ita re .
• Bioetica trebuia sa răspundă la întrebările determinate de
progresul științific și tehnologic: 

• Tot ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic este

acceptabil și din punct de vedere moral?
• Tot ceea ce „se poate” face, „trebuie” să fie făcut?
• Prin simplul fapt că o acțiune este fezabilă din punct de
vedere faptic, este și legitimă ?
Misiunea bioeticii depășește ceea ce sunt considerate în
mod tradițional subiectele eticii medicale pentru a include
probleme de sănătate publică, domenii de asistență socială,
politici publice, ecologie etc.

Bioetica a fost concepută ca un dialog între diverse științe și

între diferitele curente de gândire prezente în societate 
inclusiv curentul religios.
Bioetica și-a început viața asociată de tradițiile creștine,
cu un accent secular slab, respectuos față de trăirile
religioase
Secularismul inițial, în bioetică, presupunea doar
angajamentul politic față de democrație și față de
drepturile omului ca limită supremă a respectului pentru
pluralitatea culturală a omenirii. 
• Pentru a fi acceptată atât de lumea seculară, cât și de cea
religioasă inițial s-au acceptat drept principii fundamentale
respectul vieții și autonomia persoanei
• Ulterior, secularismului radical și agresiv, a introdus alte
principii la fundamentele ei (calitatea vieții, variabilitatea
valorilor morale, diferențele de gen etc.) - blocarea
accesului discursurilor religioase la deliberări și, prin
urmare, renunțarea la tradiții morale.
Secularismul radical a determinat astfel apariția a două
Bioetici: Bioetica laică și Bioetica religioasă „personalistă”
(creștină, islamică, iudaică, budista etc.).

Bioeticele se diferențiaza prin paradigma/valoarea

promovată;
Bioetica seculară
Bioetica seculară este fragmentată în :

• Bioetica utilitaristă

• Bioetica deontologică

• Bioetica principialistă

• Bioetica feministă ……etc.

Bioetica utilitaristă
Jeremy Bentham (1748- 1832) jurist, filosof și reformator social englez

• a militat în favoarea libertății individuale și economice, pentru libertatea de expresie etc.,adept al abolirii
sclaviei, a pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale, inclusiv pentru copii,apărător a drepturile
animalelor

John Stuart Mill (1806- 1873) filosof britanic

A scris celebru eseu «Despre libertate»
”asupra lui însuși, (…) individul este suveran”.
-societatea are mai multe de câștigat dacă respectă libertatea individuală
-atâta timp cât faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra
alteia, aceasta trebuie lăsată să trăiască după propriile reguli și nu după
norme impuse din exterior
 Utilitarism
• Utilitarismul, înlocuiește caracterul sacru al vieții umane
cu paradigma maximizării calității vieții.

•  Principiul utilității – o acțiune este corectă în măsura în care

produce cea mai mare cantitate de fericire pentru cel mai mare
număr de oameni.

• Ceea ce este util derivă din calculul cost/beneficiu al acțiunii

Utilitarism
• Nu se pune problema fericirii unei persoane particulare, ci a
unui număr cât mai mare de persoane. 
• Importante sunt consecinţele actiunii şi nu acţiunea în sine
(consecvenţialism)
• Principiul utilității justifică impunerea suferinței unui mic
număr de oameni în beneficiul unui număr mai mare de
persoane.
„Scopul scuză mijloacele”.
Bioetica datoriei (deontologică)
Immanuel Kant (1724- 1804)-filozof german născut la
Königsberg, în Prusia Orientală (astăzi Kaliningrad, în
Federaţia Rusă), este unul dintre cei mai influenţi gânditori
occidentali din ultimele veacuri
• Critica rațiunii pure (1781)
• Critica rațiunii practice (1788)
• Metafizica moralei(1797)
Bioetica deontologică
• Paradigma o constituie datoria morală și moralitatea
mijloacelor.

• Caracterul moral al unei acțiuni este dat

de motivația acelei acțiuni și NU de rezultate – este
corectă atunci când este făcută ca o datorie.
 
• Consecinţele unei acțiuni sunt irelevante din punct de
vedere moral.
Bioetica deontologică
• O acţiune este corectă atunci când este în concordanţă cu o
regulă care satisface “imperativul categoric”

• Fiecare creatură rațională are valoare și demnitate date

de însăși posesia raționalității și nu de apartenența la un
grup social sau specie biologică.

• Datoriile determină ceea ce alţii pot cere în mod legitim

Bioetica deontologică
• Există datorii perfecte, absolute doar față de ființe
raționale

• Față de cei cei care nu prezintă rațiune – cum ar fi

embrionul, fătul, nou-născutul cu malformații grave, adulți
cu afecțiuni psihice însoțite de abolirea rațiunii etc. există
doar o datorie „imperfectă” limitată, relativă.
Bioetica principialistă
Tom Beauchamp (n.1939)
Filozof american specializat în filosofia
lui David Hume, filosofia morală, bioetica și
etica animală
Profesor la Universitatea Georgetown

James Childress (n.1940)

Filozof și teolog specializat în etica biomedicală
Profesorul de etică la Departamentul de Studii Religioase
de la Universitatea din Virginia
• Principiul autonomiei

• Non vătămarea (a nu face rău)

• Principiul beneficintei (a face bine)

• Dreptatea şi echitatea
Bioetica seculară
• La baza bioeticii seculare se află calitatea vieții și libertatea
individului.
• Calitatea vieții trebuie să fie analizată – viața nu merită
întotdeauna trăită. 
• Viața nu este sacră, nici în sens biologic și nici în sens biografic.
• Bioetica seculară de astăzi este mai degrabă un set de pareri
diferite, decât un corpus unitar de valori.

Secularismul radical este scientist

Bioetica creştină
Bioetica creștină
1.Bioetica creștină folosește învățături etice ale bisericilor creștine:
regula de aur, sfințenia vieții, demnitatea umană.

Regula de Aur rezultă din:

„Deci, în toate, fă altora ceea ce ai vrea să-ți facă vouă, căci aceasta
rezumă Legea și Profeții.” (Matei 7:12)
„Fă altora așa cum ai vrea să-ți facă ție.” (Luca 6:31).

Regula de Aur cuprinde esența empatică a moralității, este un mod

simplu, de a spune că ar trebui să recunoaștem demnitatea semenului
nostru.
Bioetica creștină
2. Bioetica creștină are o abordare antropologică

• La baza bioeticii creștine este respectul pentru persoana

umană și al naturii sale specifice -“modelul personalismului
creștin”

• Toate ființele umane sunt persoane: zigotul, embrionul,

fătul, nou-născutul, copilul, adultul, bătrânii, handicapații
fizici, nebunii, bolnavii în comă, pacientul terminal etc.
Bioetica creștină
3. Principiul demnității și sacralității vieții umane de la
concepție până la moartea naturală

-Indisponibilitatea vieții umane, concepută ca un dar a lui

Dumnezeu.

- Temele reflecției bioeticii creștine: apărarea vieții umane,

asistența bolnavilor și a muribunzilor, demnitatea persoanei încă
de la concepție, responsabilitatea omului față de creație etc.
Bioetica creştină
• H. Tristram Engelhardt Jr(1941-2018)
• doctor în medicină și filosofie
• a predat la Rice University și Baylor
• este unul din parintii fondatori ai bioeticii mondiale
• și-a consacrat energiile explorării sistematice a
posibilităților și limitelor bioeticii în noul context
cultural secular postmodern, caracterizat de exigențele
contradictorii impuse de pluralismul ireductibil al
viziunilor morale și de necesitatea identificării unei
viziuni morale comune, care să permită rezolvarea
controverselor morale
Concluzii
• Există numeroase Bioetici
• Bioetica seculară a promis că va uni oameni divizați de
opinii religioase și valori morale diferite și pentru a îndeplini
această promisiune a exclus discursul religios din
dezbaterea bioetică. Nu a reușit decât să dezvolte un
relativism moral. 
• Rațiunea singură nu poate oferi o îndrumare morală
substanțială general acceptată și nici nu poate crea o
comunitate morală capabilă să unească toți oamenii. 
Concluzii
• Ieșirea din criză - reluarea dialogului și refacerea
unității. 

• Bioetica creștină, ca parte a unui mod de viață bazat pe

religia autentică, poate oferi o perspectivă, conținut și
sens acolo unde bioetica seculară a eșuat.
VĂ MULȚUMESC!