Tema nr.

3:
NATURA CHIMICĂ ȘI
STRUCTURA ENZIMELOR.
VITAMINELE CA ȘI COENZIME.
CLASIFICAREA ȘI
NOMENCLATURA ENZIMELOR
Ecaterina Pavlovschi, dr. șt. med., asist. univ.
 ENZIMELE

sunt catalizatori biologici,

deci îndeplinesc o singură
funcţie
în organism –
accelerează reacţiile chimice
 ENZIMĂ – de la grecescul
“EN ZYME”- în drojdii
 Enzime – biocatalizatori de natură
proteică, posedând toate proprietățile
fizico-chimice specifice acestor molecule
(solubilitate, proprietăți osmotice, sarcină
electrică netă, denaturare termică)
 Măresc V reacţiilor chimice,
termodinamic posibile
 E – acţionează strict într-o anumită
consecutivitate şi cu o anumită
specificitate
 Asemănările
cu catalizatorii nebiologici
1. Catalizează doar reacțiile
termodinamic posibile.
2. Nu schimbă echilibrul reacției,
doar accelerează instalarea lui.
3. Nu modifică sensul reacţiei.
4. Nu se consumă în reacţie.
 Deosebirile
de catalizatorii
nebiologici

1. Asigură reacţiei chimice viteză de câteva ordine mai mari

decât la cea ce decurge spontan, neenzimatic

 Transferul de CO2 din țesuturi în sâ nge și apoi în aerul alveolar ar

fi foarte lent în absența acestei enzime.
 Enzima poate hidrata 105 molecule de CO2 pe secundă , ce este de
107 ori mai rapid decâ t reacția necatalizată .
 Deosebirile
de catalizatorii
nebiologici

2. Catalizează reacţiile în condiţii blânde:

temperatura sub 40°C;
pH cca 7,0;
presiunea 1 atm.
Sunt sensibile la schimbă rile temperaturii (termolabile) și
ale pH-ului.
 Deosebirile
de catalizatorii nebiologici
3. Posedă specificitate – o enzimă catalizează de obicei o
singură reacție chimică sau un set de reacții similare
De exemplu, ureaza catalizează doar hidroliza ureei.
 Deosebirile
de catalizatorii nebiologici
4. Viteza reacţiilor enzimatice poate fi reglată prin
modificarea activităţii sau sintezei enzimelor.

5. Viteza reacţiilor enzimatice

este direct proporţională cu
concentraţia enzimei.
 Substratul - S
 Substratul (S) este substanța /
substanțele a că rei transformare
este catalizată de că tre enzimă .
 Produsul (P) este compusul /
compușii care sunt obținuți după
transformare.
 O reacție poate avea 1, 2 sau mai
multe substraturi și produși.
S→P
S → P1 + P2
S1 + S2 → P
S1 + S2 → P1 + P2
 Enzimele sunt proteine
Dovezile naturii proteice a enzimelor:
1. Sunt macromolecule care constau în aminoacizi.
2. Nu pot trece prin membranele semipermeabile.
3. Sunt inactivate prin încă lzire în aceleași condiții în care
proteinele sunt denaturate. Compușii chimici care
denaturează proteinele, fă ră excepție inactivează
enzimele.
 Organizarea funcţională
a enzimelor
Centrul activ
– asigură cataliza
reacţiilor

În centrul activ se fixează

substratul (substratele)
care este transformat în
produs (produși)
 Organizarea funcțională
a enzimelor
Centrul activ
1. este o structură
tridimensională
unicală, formată din
radicali ai
aminoacizilor
distanțați în catena
primară proteică

http://www.biog1105-1106.org/demos/105/unit3/media/activesite_chem.jpg
 Organizarea funcţională
a enzimelor
Centrul activ
2. Posedă grupă ri
funcționale active
-OH,
-SH,
-NH2,
-COOH,
etc.
Organizarea funcțională
a enzimelor
Centrul activ
3. fixează moleculele
substratului şi
determină activitatea
catalitică a enzimei
(transformarea S în P)
4. Are formă de adâncitură sau cavitate
5. Ocupă o parte relativ mică din volumul E și
majoritatea resturilor de AA în molecula E nu
contactează cu S
6. S relativ slab se leagă cu E
7. CA este alcătuit din 2 sectoare:
 Sectorul de contact (de legare)
 Sectorul catalitic
 Centrul alosteric
1. Este centrul reglator
2. Fixează modulatorul alosteric
3. Adiţionarea modulatorului modifică conformația
enzimei şi secundar activitatea ei
4. Modulatorul pozitiv – activator
5. Modulatorul negativ – inhibitor
 Reglarea alosterică
a activității enzimatice
 Structura enzimelor (E)
!!!Toate enzimele sunt proteine
 E simple – alcă tuite numai din AA
(ex.proteazele, lipazele, ribonucleaza)
 E conjugate – formate din:
 partea proteică – apoenzimă
 partea neproteica – cofactor, coenzimă, grupă
prostetică
 E conjugată integră – holoenzimă (partea
neproteică + apoenzima cu activitate catalitică)
 Partea neproteică a enzimelor
1. Cofactor – ionii metalelor
2. Coenzimă – compus organic, atașat nestabil
la apoenzimă
3. Grupă prostetică – compus organic, atașat
stabil (nedisociabil la apoenzimă - (ex. FMN;
FAD, biotina, acidul lipoic))
4. Co-substrat - Coenzima slab legat, uşor
disociabilă (ex. NAD; NADP, coenzima A)
 Partea neproteică a enzimelor
1. Compușii sunt parte componentă a
centrului activ
2. Contribuie la stabilizarea conformaţiei
enzimei
3. Contribuie la fixarea substratului
4. Participă nemijlocit la actul catalitic
 Partea neproteică a enzimelor
1. Gruparea prostetică - este atașată la apoenzima prin
legă turi covalente, foarte strâ ns și ireversibil. Nu poate fi
îndepă rtată fă ră distrugerea enzimei
 Partea neproteică a enzimelor
2. Co-substratul este partea non-proteică a
enzimei care este asociată tranzitoriu și poate fi
reversibilă detașată de enzimă . Acționează prin
acceptarea sau donarea de grupuri.
 Cofactorii - ionii metalelor
 Frecvent Fe2+, Mg2+, Mn2+, Co2+, Cu2+, Zn2+, Mo5+,
Se2+, etc.
 Rolul în cataliză :
1. stabilizează structura enzimei;
2. activizează enzima;
3. sunt implicați în
atașarea substratului;
4. participă la cataliza
reacției.
 Partea neproteică a enzimelor

Coenzime de natură organică

1. Derivate ale vitaminelor (B1, B2, B6, PP, etc.)
2. Porfirinele (hemurile de diversă natură )
3. Nucleotidele (UTP, CTP)
4. Peptidele (glutationul – GSH)
 Coenzimele vitaminice
Vit B1
Denumirea - tiamina
CoE - tiamindifosfatul sau tiaminpirofosfatul
(TPP)
Este coenzimă a enzimelor ce catalizează reacţii de:
1. Decarboxilare oxidativă a α-cetoacizilor
2. Transcetolare
3. etc.
Vitamina
B1
tiamina

TPP
 Reacţia decarboxilă rii piruvatului cu
participarea TPP (deriv. vit. B1) din cadrul
decarboxilă rii oxidative a acidului piruvic
 Coenzimele vitaminice
Vit B2
Denumirea - riboflavina
CoE – a) FMN – flavinmononucleotid
b) FAD – flavinadenindinucleotid
Sunt coenzime a enzimelor ce catalizează reacţii de:
1. Oxidoreducere (dehidrogenare)
2. Oxidare
Vitamina B2 Flavin Flavin
riboflavina mononucleotid (FMN) adenin dinucleotid (FAD)
Transformarea FAD <=>FADH2
Reacţia de dehidrogenare a
succinatului cu participarea
FAD – derivatul vit. B2
 Coenzimele vitaminice
Vit. B6
Denumirea – piridoxină, piridoxamină, piridoxal

CoE: 1) piridoxaminfosfat – PAMP

2) piridoxalfosfat – PALP
Sunt coenzime a enzimelor ce catalizează reacţii de:
1. transaminare;
2. dezaminare oxidativă ;
3. etc.
Vitamina B6:

Piridoxina Piridoxalul Piridoxamina

Coenzimele:

Piridoxal fosfat Piridoxamin fosfat

Reacţia de transaminare a aminoacizilor cu participarea
PALP şi PAMP – derivaţii vit. B6
Transaminarea alaninei
Transaminarea acidului aspartic
 Coenzimele vitaminice
Vit. PP
Denumirea – niacină, nicotinamidă

CoE: 1) NAD - NicotinamidAdeninDinucleotid

2) NADP - NicotinamidAdeninDinucleotidFosfat
Sunt coenzime a enzimelor ce catalizează reacţii
de oxido-reducere.
 Coenzimele
vitaminice

NAD+ și NADP+
Reacţia de dehidrogenare a malatului cu
participarea NAD – derivatul vit. PP
Reacţii cu participarea NADP
– derivatul vit. PP
Coenzimele vitaminice
Vit. C
Denumirea – acidul ascorbic
Reacția de hidroxilare a R de prolină

http://csls-text3.c.u-tokyo.ac.jp/images/fig/c_fig11_02.jpg
 Coenzimele vitaminice
vit. B9 or Bc
Name: Acidul folic
CoE: acidul tetrahidrofolic (FH4)
Transportă și transferă unită ți monocarbonice de la
reacțiile catabolice la cele biosintetice
Unită țile monocarbonice sunt:. metil (-CH3); metilen
(-CH2-); metenil (=CH-); formil (-COH); formimino
(-CO=NH) etc.
Acidul Folic (vit. B9 sau vit. Bc)
Acidul tetrahidrofolic (FH4)
 ROLUL THF
transportator al unor fragmente cu un atom de
carbon (grupări monocarbonice):
 -metil (-CH3),
 -metilen (-CH2-),
 -metenil (-CH=),
 -formil (- COH)
 -oximetil (-CH2-OH)
 -formimino (-CH=NH)
THF participă ca coenzimă în reacţiile de
biosinteză a serinei, glicinei, metioninei, timinei,
sinteza purinelor.
Rolul FH4 în interconversia Gly în Ser
 Vitaminele, alături de enzime şi hormoni se găsesc
în organism în cantitate mică şi contribuie la biocataliza
şi reglarea proceselor metabolice, prezenţa lor fiind
esenţială pentru existența organismelor vegetale şi
animale.
Vitaminele au în organism un rol funcţional
important, de factori coenzimatici, deoarece un număr
însemnat de vitamine (mai ales dintre cele
hidrosolubile) sunt coenzime, iar altele îndeplinesc rolul
de activatori enzimatici.
Lipsa (carenţa) sau insuficienţa vitaminelor în
organism determină tulburări metabolice şi apariţia unor
boli carenţiale cunoscute sub numele de
hipovitaminoze sau avitaminoze.
Hipervitaminoza este mai rară şi se instalează doar
în cazul unei dozări necorespunzătoare a vitaminelor
(mai ales a celor liposolubile), în vitaminoterapie.
 Deficitul de vitamina B1 produce manifestări neurologice (confuzie,
neuropatie periferică, encefalopatia Wernicke), psihoza Korsakoff
(tulburări de memorie, tulburări cognitive), afectare cardiacă, anorexia,
scădere ponderală
 Deficitul de vitamina B2 determină cheilite (inflamație a buzelor, apărută
în eczeme, micoze, avitaminoze), stomatite angulare, erupții la nivelul
pielii, șant nazolabial, senzație de arsură la nivelul ochilor, la nivelul
limbii și gurii.
 Deficitul de vitamina B3 (niacin) produce pelagra (dermatită, diaree, demența) cu
manifestări cutanate (erupție cutanată eritematoasă pe zonele expuse la soare),
manifestări digestive (diaree, greață, cheilita, stomatita), manifestări neuropsihiatrice
(letargie, depresie, apatie, anxietate, scăderea capacității de concentrare).
 Deficitul de vitamina B6 produce neuropatii periferice, iritabilitate, anxietate,
confuzie, glosita, cheilita.
 Deficitul de acid folic produce afectare neurologică, anemia megaloblastică, iar la
gravide se asociază cu defecte de tub neural.
 Derficit de vitamina C se asociază cu astenia, fatigabilitate, dispnee, dureri
articulare și musculare, manifestări cutanate (purpura, echimoze), hemoragii
gingivale.
 Mecanismul de
acţiune al E

1. Moleculele trebuie să posede o anumită energie cinetică sau viteză pentru a

se ciocni cu alte molecule pentru a iniția o reacție. Dacă coliziunile nu se
întâ mplă adesea sau nu au suficientă energie cinetică , nu va avea loc nici o
reacție. Energia necesară pentru a iniția o reacție se numește energie de
activare. Cu câ t energia de activare este mai scă zută , cu atâ t mai repede se
produce o reacție.
2. Substratele și produșii au energii specifice. Pentru a transforma S în P, S ar
trebui să treacă printr-o stare de tranziție care are de obicei o energie mai
mare. Pentru a ajunge la această stare de tranziție, sistemul necesită energia
de activare.
 S + E ↔ E-S → E + P

Energia de activare a reacției necatalizate

Energie

S Energia de activare a reacției catalizate

G P

Progresul reactiei

Enzimele reduc energia de activare fară să afecteze energia liberă a

reacției (G). Astfel, enzimele cresc viteza de reactie.
 Mecanismul
de acţiune al E

3. Enzimele reduc energia necesară pentru a

atinge starea de tranziție și pentru a stabiliza
starea de tranziție, astfel enzimele reduc
energia de activare.
 Etapele acţiunii enzimatice
E + S <——> ES <——> ES* <——> EP <——> E + P
I et. III et.

II et.
I et. – formarea complexului enzimă -substrat (ES)
II et. – cataliza – transformarea S în produsul reacției (P) de că tre
enzimă . Molecula substratului este modificată – atomii sunt
rearanjați sau substratul este rupt în pă rți mai mici sau substratul
este combinat cu o altă moleculă ).
III et. – eliberarea P de la E. Enzima este neschimbată și poate cataliza
o nouă reacție.
 Complexul enzimă-substrat
I. Substraturile se leagă de enzime prin legă turi
necovalente:
 van der Waals,
 electrostatic,
 legă turăde hidrogen,
 intercations hidrofobe
II. Centrul activ și substratul au
complementaritate geometrică
complementaritate electronică
Teoria cheie-lacăt
 postulată în 1894 de că tre
Emil Fischer
 interacțiunea specifică a unei
enzime cu un singur substrat
poate fi explicată utilizâ nd o
analogie Cheie - Lacă t.
 lacă tul este enzima și cheia
este substratul. Numai cheia
corect dimensionată
(substratul) se potrivește în
gaura (centrul activ) lacă tului
(enzima).
 Teoria coincidenței
induse
 Propusă de Daniel Koshland
(1958)
 enzimele sunt structuri flexibile
 situsul activ se modifică
continuu prin interacțiunea cu
substratul în procesul de atașare
a substratului la enzimă
 Radicalii aminoacizilor care
alcă tuiesc situsul activ sunt astfel
aranjați în poziții precise care
permit enzimei să -și
îndeplinească funcția catalitică
 NOMENCLATURA ENZIMELOR
lat.”fermentum” – fermentare // grec. “enzyme” - în drojdii
DENUMIREA COMUNĂ:
• Numele substratului (S) + sufixul «aza» (glucozidaza,
ureaza, lipaza, nucleaza)
sau
• denumirea atât a S cât și tipului de reacție la care acestea
participă + «aza»
(lactatdehidrogenaza, alcool dehidrogenaza, piruvatcarboxilaza)

DENUMIREA SISTEMATICĂ:
• Denumirea tuturor S + tipul reactiei chimice + «aza» - D
gliceraldehid 3 fosfat NAD oxidoreductază
 Clasificarea actuală a enzimelor

Toate E se împart în:

 Șapte clase,
 clasele în subclase,
 subclasele în subsubclase,
 numărul său de ordin.

 Ex: LDH - 1.1.1.27

 Clasificarea actuală a enzimelor

 Ex: LDH - 1.1.1.27

 Clasa reprezintă tipul de reacţie, catalizat de
enzime
 Subclasa – precizează acţiunea E - indică
gruparea sau legătura chimică interesată în
reacţie
 Subsubclasa – precizează natura acceptorului
care participă la reacţii
 Numărul său de ordin - poziția E în subsubclasa
 Clasificarea actuală a enzimelor
1. Oxidoreductaze
2. Transferaze
3. Hidrolaze
4. Liaze
5. Izomeraze
6. Ligaze (sintetaze)
7. Translocaze (din a.2018)
 Clasificarea enzimelor
- catalizează reacţiii de
oxido-reducere;
- catalizează transferuri
grupelor funcţionale de la un S
la altul (metil, amino, acil);
- catalizează scindări de
legături covalente cu
adiţionarea apei;
- catalizează ruperea leg. C-C,
C-S şi C-N; fără adiţionarea
apei, adiţia la legături duble
şi reacţiile inverse.

- catalizează toate tipurile de

transformări în cadrul uneia
şi aceleaşi moleculă;
- catalizează formarea de legături între
carbon şi O, S, N, cuplate cu hidroliza
legăturilor macroergice (utilizarea ATP).
 Clasificarea
enzimelor
Oxidoreductaze

– Catalizează reacții de oxido-reducere

– Pot fi: Oxidaze, Oxigenaze, Dehidrogenaze sau
Peroxidaze
 Transferaze
Catalizează reacțiile de transfer a grupelor funcționale între
molecule: A-B + C → A + B-C
 Aminotransferaze
 Metiltransferaze
 Kinaze
 etc.
 Hidrolaze
ex. lipaza, proteaza,
fofolipaza
Catalizează scindarea legă turilor
covalente cu adiția apei:
A-B + H2O → A-H + B-OH
 Liaze
Catalizează scindarea
legă turilor covalente
(C-C, C-S şi C-N) fă ră
adiționarea apei:
A-B → A + B
 Izomeraze
Catalizează diferite
tipuri de
izomerizare
(transformă ri în
cadrul uneia şi
aceleiași moleculă ).
 Ligaze
Catalizează reacții de sinteză ,
ce au loc cu consum de energie (duce la formarea de
legă turi între carbon şi O, S, N, cuplate cu hidroliza
legă turilor macroergice (cu utilizare de ATP))
 Translocaze (din a.2018)

 Catalizează reacții
de transfer de pe
partea 1 (in) spre
partea 2 (out)
 Ex: EC 7.1.2.2.
ATP-sintaza sau
H+-transporting
two-sector ATPase
Vă mulțumesc pentru atenție!