COMUNICAREA ȘI

ROLUL SĂU ÎN PRACTICA

MEDICALĂ

1. Ce este comunicarea?
2. Comunicarea verbală-caracteristici și
funcții

3. Comunicarea non-verbală-definiție și
componente
 CE ESTE
COMUNICAREA?
• Procesul comunicării reprezintă transmiterea, recepţionarea, stocarea,
prelucrarea şi utilizarea informaţiilor, fiind caracteristică individului şi societăţii în
toate etapele dezvoltării. Prin comunicare omul dispune de principalul mijloc de
socializare, în timp ce sistemele şi structurile sociale îşi menţin stabilitatea şi îşi
realizează finalităţile prin intermediul reţelelor de comunicaţie disponibile.
• Claude Shannon emite prima teorie matematică a comunicării, conform căreia
cel mai elementar act al comunicării presupune existenţa unui emiţător, care
utilizând un limbaj codifică un mesaj pe care îl transmite printr-un canal de
comunicare spre un receptor ce primeşte mesajul în decodifică şi îi înţelege
sensul. Există de asemenea şi răspunsul receptorului la mesajul primit, fiind
vorba de feedback.
 COMUNICAREA
VERBALĂ
- include tot ceea ce este scris sau spus, mijlocind schimbul de semnificaţii în
societate şi reprezentând o paradigmă a tuturor celorlalte forme de comunicare
umană.

Funcțiile comunicării:
1. Funcţia emotivă – exprimă direct atitudinea vorbitorului faţă de cele spuse de el
2. Funcţia conativă sau persuasivă – urmăreşte obţinerea unui anumit tip de răspuns
din partea destinatarului
3. Funcţia referenţială – denotativă sau cognitivă vizează referentul, interesul fiind
pentru semnificaţia, conţinutul exprimat
4. Funcţia fatică – se referă la controlul canalului de comunicare dintre cei doi
interlocutori.
5. Funcţia poetică – vizează mesajul, modul de exprimare şi forma care reţin atenţia la
fel de mult ca şi conţinutul cognitiv al mesajului
6. Funcţia metalingvistică – se referă la codul utilizat, manifestându-se atunci când în
comunicare apare necesitatea atenţionării în legătură cu codul utilizat.
COMUNICAREA NONVERBALĂ
Limbajul gesturilor,limbajul corporal,al
spațiului,timpului și culorilor
 Obiective:

• Definirea comunicării nonverbale

• Identificarea structurii comunicării nonverbale
• Enumerarea tipurilor de comunicare
nonverbală
• https://www.youtube.com/watch?v=9cX6VaIy2y
A
 Ce reprezintă pentru voi
comunicarea nonverbală?
Ajută sau pune în
dificultate?
Ce rol credeți că are în
practicarea profesiei de
asistent medical?
Ce este comunicarea
nonverbală?

• Comunicarea nonverbală este reprezentată

de orice element care intră în componența
unui fenomen comunicativ și care nu ține în
mod direct de comunicarea verbală sau
scrisă.
 Importanța comunicării
nonverbale

• Prin intermediul ei se transmit

55% dintre informațiile pe care le
emitem lumii despre noi.

• O însoţeşte pe cea verbală şi

apare ca un element de întărire
a acesteia.
 Componentele
comunicării nonverbale:
 Expresia facială
 Limbajul estetic
 Limbajul gesturilor
 Postura
 Limbajul culorilor (vestimentația)
 Limbajul accesoriilor
 Atingerea
 Limbajul spațiului (proxemica)
 Limbajul timpului (cronemica)
 EXPRESIA FACIALĂ

Spre deosebire de unele forme

de comunicare nonverbală,
expresiile faciale sunt
universale.
• zâmbetul = în funcţie de moment
- sincer, fals, ironic;
• privirea = contactul sau evitarea
privirii, intensitatea privirii, direcţia
ei;
• mărirea pupilei = interes / lumină
difuză;
 LIMBAJUL ESTETIC

• Este prima impresie produsă de întâlnirea cu o persoană =

înfăţişarea şi estetica: machiaj, îngrijirea fizionomiei
şi corpului; alura unei persoane, felul cum este
îmbrăcată, dau indicii intenţionate despre:
• gen,
• vârstă
• categorie socio-economică
• felul în care percepe persoana situaţia şi se raportează la
ea (pregătirea pentru situaţii importante, modificarea
înfăţişării pentru a produce impresia dorită)
 LIMBAJUL GESTURILOR
• pantomimica = mişcare exterioară a corpului
purtătoare de semnificații
• mimica = configuraţie de mişcări faciale ce însoţeşte
comportamente umane: încruntarea, ridicarea
sprâncenelor, încreţirea nasului
• gesturile fac parte din viața de zi cu zi a unei persoane.
Gestica poate fi diferită, în funcție de cultură și
regiune, deci este important să se evite interpretările
greșite.
 POSTURA
CORPORALĂ
Poziția corpului ce apare
ca o reflectare a stării noastre psihice la momentul
respectiv.
• prezenţa personală = forma corpului, îmbrăcăminte,
miros (parfum), bijuterii, accesorii vestimentare;
• postura corpului ne oferă informații despre statutul social,
atitudine, emoţii, curtoazie, căldură sufletească
O persoană dominantă tinde să ţină capul înclinat în sus, iar cea
supusă în jos. În general, aplecarea corpului în faţă semnifică
interesul faţă de interlocutor, dar uneori şi nelinişte şi preocupare.
Poziţia relaxată, înclinat pe scaun spre spate, poate indica detaşare,
plictiseală sau încredere excesivă în propria persoană şi apare la cei
ce consideră că au un statut superior interlocutorului.
 LIMBAJUL VESTIMENTAR,
AL ACCESORIILOR ȘI
CULORILOR
Transpare din felul cum ne îmbrăcăm în anumite ocazii, atunci
când comunicăm într‑un anumit context.(întâlnirile
profesionale/din viaţa personală).
La un nivel mai profund, vestimentaţia poate indica starea de
spirit şi personalitatea fiecăruia.

Culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toţi atâţia

indicatori ai sistemelor personale de valori.
Uniformele semnalează că persoana ocupă un anumit rol în
societate, de exemplu: poliţist, asistentă. Alte forme de
îmbrăcăminte pot comunica informaţii despre persoana pe care
o poartă(de exemplu un avocat adoptă un stil vestimentar
imaculat).
Îmbrăcămintea şi accesoriile pot marca statutul social real sau
pretins. Îmbrăcămintea nonconformistă comunică faptul că
purtătorul este un original, un răzvrătit social, posibil creator de
probleme sau artist.
 Culoarea vestimentaţiei folosite ne
comunică o serie de lucruri:

ROSU Om plin de sentimente.

ROZ Îmi place să iubesc, să fiu iubită, să am

grijă de alţii.

ALB Sunt organizat şi hotărât să-mi realizez

planul.

GALBEN Doresc să discutăm.

VERDE Îmi place schimbarea.

BLEUMARIN Îmi place să fiu şef şi să dau ordine

BLEU Sunt inventiv

NEGRU Ştiu foarte bine ce am de făcut.

 ATINGEREA
• Oamenii comunică mult prin atingeri, își strâng mâna, se bat pe umăr, se
îmbrățișează, se consolează cu diverse gesturi care implică atingerea. Mesaje
cu semnificații importante asupra intențiilor subconștiente de
apropiere/respingere=dominare, cooperare, intimitate sau posesiune;
• este în corelație cu spațiul personal
• Are de a face cu societatea,cultura și spațiul interacțunii
• Are rol terapeutic(în cazul pacienţilor sub terapie intensivă, atingerea
stabilizează pulsul;pentru cei care au suferit o paralizie de origine cerebrală
îmbunătăţeşte capacitatea de mişcare).
• Atingerea este importantă pentru o viaţă bună, activează hemoglobina şi
undele cerebrale şi îmbunătăţeşte rezultatele şcolare.
LIMBAJUL SPAŢIULUI
(PROXEMICA)

Se referă la distanţa dintre noi şi ceilalţi.

Spaţiul intim – rezervat persoanelor foarte
apropiate (prieteni apropiaţi,îndrăgostiți
membri de familie, parteneri) - până în 0.45 m
Spaţiul personal – este spaţiul pe care îl
folosim în conversaţii (de la 0.45 m la 1.21m)
Spaţiul social – este rezervat relaţiilor
profesionale şi a celor interpersonale formale
(între 1.21 m şi 3.65 m)
Spaţiul public – acest spaţiu (peste 3.65 m)
permite vorbitorului să vadă tot auditoriul căruia
îi vorbeşte la un moment dat.
LIMBAJUL
TIMPULUI
Cronemica este
disciplina care studiaza
timpul și, în special,
conceperea sa în contexte
umane, de organizare și de
evenimente.
Film
 CONCLUZII:
• Aceste forme de comunicare nonverbală
(cu toate aspectele lor) constituie, de
fapt, condiţii adiţionale pentru o
comunicare eficientă în direcţia
înţelegerii şi interpretării mesajului.

• Comunicarea nonverbală poate transmite

ceea ce simțim, însă, funcționează și în
sens invers, schimbându-ne starea de
spirit.

• Interpretarea comunicării nonverbale

este diferită de la o cultură la alta.
Efectele comunicării adecvate
în practica medicală
D.LOCKER (1986)
CONTROLUL DURERII POSTOPERATORII

• Comunicarea cu pacienţii înainte de actul operator reduce atât

nervozitatea acestora, care este legată de durere, cât şi durerile
postoperatorii, contribuind la îmbunătăţirea stării lor fizice.

REDUCEREA ANXIETĂȚII ȘI STRESULUI

PREOPERATOR
• O bună comunicare cu pacientul înainte de actul operator contribuie la
optimizarea stării fiziologice generale a pacientului, la reducerea stresului
şi la scăderea complicaţiilor somatice care survin după operaţie.

SATISFACȚIA PACIENTULUI FAȚĂ DE ÎNGRIJIREA

MEDICALĂ PRIMITĂ
• pacienţii au tendinţa de a pune accent pe calităţile personale ale
medicului, în defavoarea abilităţilor tehnice, profesionale.
Metode de îmbunătăţire a
comunicării în practica
medicală
Pentru eficientizarea relaţiei de comunicare între cei doi actori ai
actului medical, au fost elaborate câteva sugestii:
 îndrumările şi recomandările să fie date la începutul interviului
 să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicaţiilor medicale
 să se folosească propoziţii şi cuvinte scurte
 informaţia ce trebuie comunicată să fie furnizată în propoziţii clare
 recomandările să fie repetate
 să fie furnizate informaţii concrete, precise, în mod detaliat, mai
degrabă decât informaţiile generale.
 să fie date şi informaţii scrise pacientului, pentru a se putea orienta
atunci când este cazul.
 desemnarea unei persoane specializate în comunicare a cu pacientul
din rândul echipei terapeutice.