TEORII MORALE

CE SUNT TEORIILE MORALE?

 Structuri abstracte ce
clasifică indivizi, acțiuni
sau efecte în categorii
Teoriile corespunzătoare:
morale sunt: • virtuos/vicios
• corect/ incorect
• permis/interzis
• bine/rău
În funcție de răspunsurile formulate la întrebarea ”Ce este cel
mai bine pentru om?”, distingem:

2. Teorii
1. Teorii teleologice
deontologice
(telos în greacă
(deon în greacă=
=scop)
ceea ce este necesar)
 Adepții teoriilor teleologice resping
ideea că ar exista acțiuni care sunt bune
sau
rele prin ele însele, aprecierea trebuind
făcută în funcție de consecințe, de
1. TEORIILE raportarea la un bine suprem.

TELEOLOGICE Din punct de vedere teleologic,

comportamentul demn sau just este un
mijloc în vederea atingerii unui scop
absolut: fericirea sau plăcerea.
În cadrul Hedonismul
teoriilor (gr. Hedone=plăcere
teleologice )
distingem două
abordări: Eudaimonismul*
(gr. Eudaimona=fericire)
*întalnit si cu numele de eudemonism

consideră că obținerea
plăcerii și evitarea
suferinței reprezintă
binele suprem
recomandă căutarea
experiențelor care
plăcerea este principiul procură plăcere și a
oricărei acțiuni lucrurilor care
contribuie la experiența
ce procură plăcere

HEDONISMUL
Epicur – reprezentant al hedonismului antic (spunea că dorințele umane ar depăși mijloacele pe
care oamenii le au pentru a le satisface și că ar pune capăt liniștii și fericirii vieții)
 consideră că binele suprem este fericirea

apără ideea că orice metodă utilizată pentru a obține fericirea este valabilă

a cerut ca trăirea și acționarea sub rațiune să fie cea mai înaltă trăsătură căutată de fiecare ființă umană (a
ne lăsa purtați de latura pasională și viscerală a ființei umane ne predispune la probleme și complicații)

EUDAIMONISMUL

Aristotel – reprezentant - sustine ca daca traim in concordanta cu ratiunea, asta

inseamna ca vom obtine excelenta in folosirea ei
 O faptă este greșită nu prin
consecințe, ci pentru că încalcă
un principiu, o normă, indiferent
de scopul propus sau consecințe.
2. TEORIILE
DEONTOLOGICE
Sunt uneori descrise drept etica
bazată pe “datorie” sau
“obligație” sau “regulă”.

Afirmă că cel mai etic lucru de
făcut este să profiți de fericire
Se învârte în jurul conceptului
pentru binele societății
de "sfârșitul justifică
(contribuirea la fericirea unui
mijloacele”.
număr cât mai mare de
oameni).
UTILITARISMUL
De exemplu, dacă un chirurg
are șansa de a salva trei vieți
prin recoltarea organelor unei
persoane sănătoase, teoria
utilitară sugerează că
vătămarea persoanei sănătoase
este acceptabilă pentru a salva
un număr mai mare de vieți.
  Nu neagă tendinţa naturală a indivizilor către
fericire (paralelă cu utilitariștii – scopul final al
ființei umane este fericire).

 Contestă faptul că tendinţa naturală a

indivizilor de a căuta fericirea poate constitui o
ETICA LUI teorie morală.

IMMANUEL KANT  Intenţia şi nu consecinţele actului contează

pentru stabilirea valorii sale morale.

 Oricât de benefice ar fi rezultatele actelor

noastre, ele nu au valoare morală dacă sunt
efectele unor gesturi accidentale sau dacă sunt
săvârşite ca urmare a unor intenţii egoiste.
A acționa (a) DIN DATORIE vs. (b) CONFORM DATORIEI A acţiona moral
înseamnă a-ţi face
(a) - a respecta o datorie numai de dragul datoriei, datoria, cum spune
nu dintr-un impuls sau înclinaţie. Kant, „fără a spera
Doar acţiunile făcute din datorie au conţinut moral. nimic în schimb”.

(b) – a respecta formal o datorie, dar a avea ca imbold

Dacă facem bine
real al acelei acţiuni o înclinaţie, un impuls de plăcere, pentru a fi fericiţi,
de milă, dragoste, solidaritate etc. acţiunea noastră
Nici o acţiune egoistă nu e morală. este egoistă.
 face acest lucru
un funcţionar public determinat fiind de aplicarea imparţială
aplică legea în mod teama de a nu fi a legii nu are valoare
impartial sancţionat în caz în plan moral
contrar

KANT IN CONTEXTUL
ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
Mulţi autori sunt de părere că
în politică şi în afaceri,
indiferent de natura acestora
din urmă, publice sau private,
majoritatea problemelor se
pretează la soluţii utilitariste,
mai degrabă decât la soluţii
de tip kantian.
Cu toate acestea, se impune o
constatare de principiu: teoria
kantiană este putenică în
punctele în care utilitarismul
este slab şi invers,
utilitarismul este puternic
acolo unde kantianismul este
slab, vulnerabil.