Factori de risc si de

protectie

AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG

 FACTORI DE RISC FACTORI DE PROTECŢIE
 Cunoştinţele precare ale părinţilor despre modul în
care se dezvoltă copiii şi convingerile acestora  Aşteptările realiste ale  părinţilor
despre ce copiii lor ar trebui să ştie până la o şi modul în care percep
anumită vârstă disciplinarea sunt extrem de
 Atitudinile părinţilor faţă de copiii lor variază de la
importante pentru dezvoltarea
toleranţă excesivă până la atitudini extrem de dure
faţă de comportamentele inadecvate ale copiilor. competenţelor social emoţionale şi
Sursa acestor atitudini este reprezentată de comportamentale. Copiii învaţă
aşteptările părinţilor care pot fi nepotrivite în prin respectarea regulilor
raport cu vârsta, respectiv cu abilităţile copilului. comportamente acceptate social 
 Copiii  în cazul cărora părinţii nu aplică consecvent
însă acest lucru este  numai dacă
regula şi consecinţele nerespectării acestora, riscă
aplicarea regulii se efectuează cu
să dezvolte probleme de comportament, atitudini
sfidătoare la adresa celorlalţi, precum şi consecvenţă
manifestări emoţionale inadecvate ca modalitate de  Conflictele rezolvate constructiv
răspuns la incapacitatea de a prezice reacţiile prin negociere şi compromis
părinţilor la comportamentele lor. promovează reacţii adecvate în
 Modul în care părinţii se manifestă din punct de
situaţii conflictuale.      
vedere emoţional şi comportamental în situaţii
 Reacţiile părinţilor în
conflictuale. Reacţiile comportamentale în situaţii
critice sunt foarte uşor şi repede preluate de copii interacţiunile  emoţionale ale
prin învăţare observaţională, aceştia imitându-le în copilului dezvoltă de timpuriu 
situaţii similare.  relaţia de ataşament sau de
interemoţionalitate copil părinte.

FACTORI FAMILIALI
FACTORI DE RISC FACTORI DE PROTECŢIE
 Ataşamentul insecurizant evitativ în care copiii  Ataşamentul securizant în care copiii îşi exprimă
folosesc strategii prin care îşi pot masca emoţiile emoţiile indiferent dacă sunt pozitive sau negative şi au
pentru că părinţii descurajează şi pedepsesc încredere că la manifestarea emoţiilor părinţii vor
exprimarea emoţională; răspunde consecvent;
 Ataşamentul insecurizant de rezistenţă în care
 Părinţii
care joaca rolul de facilitatori ai contextelor
copiii îşi exprimă cu precădere emoţiile negative
pentru a atrage atenţia părinţilor datorită faptului că emoţionale şi ale experienţelor sociale deoarece
aceştia nu reacţionează consecvent faţă de controlează mediul şi pot oferi copilului situaţii
manifestările lor emoţionale. relevante de învăţare.
 Modul în care părinţii reacţionează la manifestările
 De asemenea este necesar ca părinţii să utilizeze
emoţionale ale copilului. Părinţii care obişnuiesc să
pedepsească exprimarea emoţiilor negative prin situaţii de ghidaj şi antrenament social legat de
comportamente emoţionale şi sociale. Aşa se dezvoltă
furie, sau reacţii de nemulţumire, de minimalizare,
abilităţile de cooperare de negociere şi empatia la copii.
sau de descurajare vor amplifica reacţiile negative
ale copilului. În situaţiile de conflict apărute copiii nu
 Modulşi stilul părinţilor de a-şi exprima emoţiile este
vor şti să reacţioneze ca să facă faţă stresului
de asemenea important. 
datorită faptului că nu au beneficiat de contexte în
care să exploreze sensul emoţiilor şi să înveţe să
 Exprimarea emoţiilor pozitive este perceput ca un
găsească soluţii la conflict.
 Părintele care evită să discute despre emoţii să
element esenţial pentru iniţierea interacţiunilor cu
ceilalţi pentru capacitatea de a rezolva în mod eficient
minimalizeze sau să ridiculizeze copilul nu numai că conflictele şi implicit pentru dobândirea strategiilor
nu-şi va putea exprima emoţiile ci va avea probleme eficiente de reglare emoţională.
şi cu identificarea lor atunci când le trăieşte.
Consecinţa este că aceşti copii vor întâmpina
dificultăţi în exprimarea empatiei şi achiziţionarea de
comportamente prosociale. 

FACTORI FAMILIALI
 FACTORI DE RISC FACTORI DE PROTECŢIE
FACTORUL BIOLOGIC:  Temperamentul, cu toate că nu poate fi
 Copiii cu temperament ,,dificil” au reacţii modificat la nivel de predispoziţii de reacţie
comportamentale de nerespectare a regulilor, de emoţional-comportamentale, poate prin
agresivitate, manifestă crize sau episoade de furie şi influenţele de mediu, să fie ameliorat
sunt percepuţi ca impulsivi, agresivi şi cu probleme de compensatoriu. Implicit se dezvoltă şi
gestionare a reacţiilor de furie sau frustrare când sunt capacitatea de adaptare a copilului.
nevoiţi să aştepte.  Copiii cu temperament uşor sunt
bine ,,adaptaţi” din punct de vedere social,
 Copiii cu temperament  ,,greu de activat” sunt în
capabili să dezvolte relaţii cu ceilalţi,
general retraşi, evită situaţiile de relaţionare cu  respectă regulile,  explorează mediul în
ceilalţi, îşi exprimă rar emoţiile sau dorinţele,  au situaţii noi şi sunt capabili să-şi gestioneze în
nevoie de încurajări excesive. Sunt percepuţi ca fiind mod adecvat reacţiile emoţionale.
izolaţi, timizi, retraşi, cu tristeţe excesivă.  Deşi componenta genetică este de
FACTORUL COGNITIV neschimbat, experienţa şi modul în care copiii
învaţă comportamentele sociale este o sursă
 Copiii cu probleme de adaptare  au probleme de
de compensare a diferitelor deficite,
decodare a intenţiilor sau comportamentelor celorlalţi. reducând simultan şi riscul pentru dezvoltare
Au probleme de iniţiere şi de menţinere a relaţiilor cu a problemelor psihice.
ceilalţi, pentru că nu manifestă cooperare în joc,  O dezvoltare adecvată a comunicării verbale
împărţirea  jucăriilor sau oferirea de ajutor. În lipsa creşte şansele de a avea interacţiuni sociale
acestei înţelegeri, experienţele sociale sunt calitativ superioare.
caracterizate prin eşec, sentimente de frustrare care  Copiii care beneficiază de un mediu care
pot duce la probleme de sănătate mintală.  încurajează dezvoltarea comunicării şi a
exprimării emoţiilor. 
DEZVOLTAREA LIBAJULUI
 copiii cu un nivel inadecvat de dezvoltare a limbajului
pentru vârsta cronologică şi mai ales al limbajului
despre emoţii, au şanse mult mai reduse de a
interacţiona cu ceilalţi, izolându-se sau fiind izolat.

FACTORI INDIVIDUALI
 FACTORI DE RISC FACTORI DE PROTECŢIE

 Copii care nu corespund expectanţelor  Existenţa grădiniţelor/şcolilor unde copiii pot să

educatorilor riscă să fie percepuţi ca
o ,,problemă” şi să fie trataţi în
consecinţă. Dacă aşteptările faţă de ei
sunt negative, atunci orice comportament
pozitiv poate fi perceput ca un accident şi
să nu fie încurajat ca un comportament
adecvat. Ca urmare, nici copilul nu va
încerca să se comporte dezirabil şi nici nu
va primi sprijin suficient pentru a repeta
comportamentul din partea educatorului.  atragă atenţia asupra emoţiilor sau a evidenţierii
 Educatorii care nu obişnuiesc să le explice
copiilor regulile şi care nu aplică
consecvent consecinţele stabilite
legătură cu respectarea regulilor
favorizează sentimentul lipsei de control şi
împiedică dezvoltarea autonomiei
copilului. Astfel, copiii care trăiesc într-un
mediu pe care-l percep ca fiind
necontrolabil şi nepredictibil, au multe
dificultăţi în reglarea emoţională şi în
integrarea în grup.
înveţe sistematic despre emoţii şi comportamente
sociale adecvate. 
 Educatorii care discută cu copiii regulile şi în cazul
nerespectării lor se aplică consecinţele discutate,
vor contribui la dezvoltarea abilităţilor de reglare
emoţională optimă. 
 Reacţiile educatorilor la manifestările emoţionale 
ale copiilor reprezintă o sursă importantă de
învăţare despre emoţii.
 Educatorul care devine la rândul său un model dar
şi un antrenor pentru dezvoltarea competenţelor
emoţionale şi sociale ale copilului.
 Utilizarea de către acesta a unui limbaj care să
reacţiilor emoţionale în contextul acţiunilor
obişnuite scade riscul copiilor de a avea dificultăţi în
înţelegerea  emoţiilor precum şi a consecinţelor pe
care le au comportamentele lor.
în  Relaţia de ataşament securizant dintre educator-
copil îi oferă copilului surse suplimentare de
adaptare la mediu şi de compensare a posibilelor
relaţii insecurizante cu părinţii. Explicaţia efectului
compensatoriu constă în faptul că relaţia de
ataşament securizant cu educatorul  poate furniza
copilului un model alternativ de relaţionare şi
atenuează efectele negative ale relaţiei de
ataşament insecurizant părinte –  copil. Acest lucru
îi permite copilului să dezvolte relaţii sociale
adecvate cu alţi adulţi  sau copii de aceeaşi vârstă.

FACTORI EDUCATIVI