CERINŢE ŞI NORME PRIVIND

PREGĂTIREA DE BAZĂ – COPII ŞI

JUNIORI – LA SCHI ALPIN
FINALIZAREA SELECŢIEI ŞI PREGĂTIRII
DE BAZĂ
• Studiind activitatea de selecție și pregătirea in
schiul alpin din străinătate s-au desprins
următoarele aspecte:
• caracterul procesual al selecţiei şi pregătirii de
bază pentru schiul alpin de performanţă se
asigură prin organizarea temeinică a activităţii
pe o durată de 9 – 10, plasată optim între
vârstele de 6 – 15 ani;
• Elementele principale pentru reuşita acţiunii sunt:
- între vârsta de 6 – 11 ani, pe baza unei selecţii
iniţiale corecte să se asigure o instruire tehnică
temeinică,
• - la vârsta de 12 – 13 ani prin abordarea
volumelor mari de schi – de nivel mondial, să se
asigure o pregătire optimă pentru creșterea
calitativă a pregătirii
• la vârsta de 14 – 15 ani, pe baza volumului de
pregătire să se realizeze selecţia finală pentru
schiul alpin de performanţă,
• performanţe maxime se obţin la 17 – 22 ani la
feminin şi la 19 – 25 ani la masculin;
 • Pregătirea de baza

• Pregătirea specifică, pe zăpadă, trebuie să

caute valorificarea maximă a perioadei
primăvară – vară în ţară (Bucegi, Bâlea) cu
introducerea pregătirii teoretico – metodice şi
asistenţei video calificate, continuate cu stagii
pe gheţarii europeni în perioada septembrie –
noiembrie;
• Pregătirea pe uscat
• trebuie să cunoască cel puţin trei îmbunătăţiri pe linia
dezvoltării forţei:
• 1. introducerea în cadrul pregătirii de forţă a combinării
solicitărilor concentrice (scurtare) cu cele excentrice
(alungire)(tip Stenmark) şi izometrice;
• 2. introducerea în cadrul încălzirilor şi antrenamentului
pe uscat a programelor de întindere a musculaturii –
metoda streching
– se efectuează numai pe muşchi încălzit – în finalul încălzirilor
şi în partea de încheiere a antrenamentelor; durata:
aproximativ 10 min.
• 3. preocuparea pentru a dezvolta forţa in perioada
optimă de dezvoltare a acestei calităţi corelată cu
dinamica posibilităţilor organismului de a elibera
hormonul testosteron – aşa cum reiese din grafic.
Perioada optimă de educare a forței
• Starea actuală a instruirii copiilor în schi alpin
– Analiza modului în care se desfăşoară instruirea copiilor din
România în schiul alpin.
• Principalele neajunsuri care se manifestă in instruirea
copiilor din România referitoare la schiul alpin pot fi
sistematizate astfel:
• -1. instruirea este realizată neunitar, datorită
următorilor factori (în ordine descrescătoare a
importanţei pentru activitatea sportivă de
performanţă):
– grupe de iniţiere a secţiilor de schi alpin din cluburi sportive
/ şcolare care nu au legături directe cu cluburi de seniori, nu
pot finaliza până la nivel de seniori activitatea de
performanţă începută, resurse financiare insuficiente
pentru condiţii corecte de instruire și asigurarea cu
echipamentul sportiv necesar;
– mulţi copii începători sunt instruiţi de monitori
autorizaţi şi neautorizaţi care nu sunt controlaţi de
nimeni asupra conţinutului activităţii şi a respectării unei
metodici unitare ştiinţifice de predare a tehnicii de
bază a schiului alpin, vizând finalitatea demersului către
activitatea de schi alpin de performanţă;

– părinţi şi rude ale copiilor care, fără pregatire de

specialitate realizează o instruire deficitară
• 2. activitatea de instruire de bază, selecţia iniţială pentru
schiul alpin de performanţă, sunt neglijate ca importanţă
şi preocupare pentru realizarea științifică, bazată pe
cunoașterea profundă și documentată a domeniului; nu
sunt remunerate pe măsura importanţei lor reale;
• 3. calificarea multor cadre care se ocupă cu instruirea
iniţială a copiilor din România este inferioară, iar
perfecţionarea – reîmprospătarea cunoştinţelor de
specialitate ale acestora, se desfăşoară nesistematic şi
neadaptat particularităţilor segmentului de vârstă
respectiv:
• 4. nu există un sistem competiţional local pentru
categoriile de vârstă 5 – 8 şi 9 – 11 ani (aşa cum se
întâmplă în ţările avansate în schi alpin) în măsură să
verifice şi să stimuleze activitatea de instruire iniţială a
copiilor din România;
• 5. instruirea iniţială a copiilor în schiul alpin
românesc, se desfăşoară exclusiv în sezonul de
iarnă – numai cu mijloace specifice, neglijându-
se posibilitatea extinderii instruirii tehnice în
lunile mai – iulie şi neurmărindu-se dezvoltarea
multilaterală a deprinderilor şi calităţilor
motrice de bază ale viitorilor schiori alpini – pe
întreg anul de pregătire – cu mijloace specifice
şi nespecifice.
 Aspecte ale instruirii actuale specifice schiului alpin pe plan mondial
• Slovenia, Suedia, Elveţia, Austria, Franţa, Germania,
Polonia, SUA, Japonia acordă o importanţă adecvată
instruirii iniţiale a copiilor pentru schiul alpin – oferind
condiţii excepţionale tehnice, metodologice şi materiale
acestui segment al formării viitorilor performeri
• în instruirea iniţială a copiilor pentru schiul alpin – pe
plan mondial – se înregistrează un amplu efort de tratare
ştiinţifică a procesului, cu aplicarea metodelor
informatice de evidenţă şi evaluare, asistenţă cu video,
generalizarea lucrului cu echipe complexe de tehnicieni
(antrenor, preparator fizic, medic psiholog, nutriţionist,
fizioterapist, mecanic materiale, etc.);
• În multe ţări se aplică consecvent sistemul pregătirii cu
stadii centralizate la nivelul categoriilor de vârstă 5 – 8,
9 – 11, 12 – 13, 14 – 15 ani, constituind în exclusivitate
sursa de alimentare cu elemente valoroase a loturilor
naţionale şi a echipelor olimpice de schi alpin;
Principalii factori care condiţionează şi limitează
realizarea performanţelor sportive
 Propuneri pentru un sistem românesc de
selecţie şi instruire de bază la schi alpin

• Trei mari direcții:

• dinamica dezvoltării capacităţilor motrice ale
copiilor la schiul alpin, cercetată experimental;
• modelul mondial actual al performanţei de înalt
nivel la schiul alpin;
• structura organizatorică specifică structurilor
sportive de copii şi juniori din România,
 Dinamica dezvoltării capacităţilor
motrice ale copiilor la schiul alpin
• Pentru reuşita procesului de selecţie, este necesar pe
de o parte, să se cunoască calităţile motrice specifice
schiului alpin, iar pe de altă parte, ce-i supuşi selecţiei
să posede aceste calităţi la un nivel cât mai ridicat,
cunoscându-se faptul că unele dintre acestea sunt
perfectibile prin antrenament, iar altele mai puţin.
• În acest sens, ori de câte ori este vorba de calităţile
care ţin de caracterele ereditare stabile (dimensiunile
longitudinale ale corpului, viteza, îndemânarea)
exigenţa selecţionerilor trebuie să fie foarte mare, de
la început.
• Principalii factori care determină rezultatul sportiv sunt
consideraţi următorii:
• capacitate motrică;
• capacitate psihică;
• tipul somatic.
•  
• Privind capacitatea motrică, se apreciază că ordinea de
perfectibilitate a celor 4 calităţi principale, este: rezistenţa,
forţa, îndemânarea şi viteza – prima fiind cea mai
perfectibilă.
• În privinţa capacităţii psihice apare cerinţa luării în
consideraţie a calităţilor specifice schiului alpin şi nu acelea
care se cer oricărui sportiv, indiferent de specializare.
• Aprecierea tipului somatic are în vedere depistarea acestor
laturi ale gabaritului care constituie un avantaj pentru
practicarea schiului alpin de performanţă.
 Selecția și etapele ei

– selecţia iniţială în cadrul grupelor de începători din

cluburi, şi grupelor de copii debutanţi din şcolile de
schi la vârsta de 6 – 7 ani;
– etapa I – a de selecţie şi pregătire corespunzător
claselor I-V (vârsta 6 – 11 ani),
Obiectivele etapei:
- însuşirea mişcărilor de bază ale celor 4 probe de schi
alpin (slalom uriaş, super-g, slalom, coborâre)
- asigurarea pregătirii pentru abordarea competiţiilor
locale, zonale sau naţionale de schi alpin copii – etapă
finalizată cu testarea nivelului tehnic;
– etapa II – a, corespunzător claselor VI – VII (vârsta
12 – 13 ani), în care să se treacă la abordarea
volumului şi indicatorilor cantitativi şi calitativi
specifici antrenamentului de schi alpin
performanţă – etapă finalizată cu verificarea în
competiţiile naţionale oficiale şi FIS – categoria
copii;
– etapa III – a, corespunzător claselor VIII – IX (vârsta
14 – 15 ani), în care să se programeze abordarea
calitativă a volumului specific performanţelor de
vârf – etapă terminată cu selecţia finală în urma
participării cu obiective la competiţiile din sistemul
schiului alpin de performanţă – FIS – categoria copii,
şi cu testarea aprofundată a capacităţii de efort.
 Problematica actuală a modelării – în vederea accelerării şi
eficientizării selecţiei şi instruirii de bază a copiilor pentru
schiul alpin de performanţă

• Sunt încercări de a îmbunătăţi permanent

metodologia specifică schiului alpin
• Dintre multiplele aspecte ale modelării
aplicabile în antrenamentul sportiv, ne-am
oprit la încercarea de abordare a activităţii de
selecţie, problematicii, programării, planificării
pregătirii sportive şi participării în competiţii,
specifice schiului alpin.
• Caracteristic modului de abordare a pregătirii,
este aplicarea în perioada de acţionare
caracteristică vârstei de 6 – 15 ani a celor 4 legi
biologice, fundamentale: funcţia genetică,
creşterea, metabolismul şi adaptarea la stres.
• Considerăm importantă înţelegerea de către
antrenorul de schi alpin a faptului că, în actuala
etapă de dezvoltare a sportului de performanţă,
este necesar ca procesul de pregătire să fie
conceput, realizat şi evaluat prin prisma
EFECTELOR ANTRENAMENTULUI SPORTIV.
EFECTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
 MODELUL COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI SPORTIV LA
SCHI ALPIN

• Având în vedere modul de aplicare în perioada 6 – 15 ani, a

legilor biologice fundamentale, a fost elaborat: MODELUL
ETAPELOR INSTRUIRII LA SCHI ALPIN.
• Corespunzător etapei I de însuşire temeinică a mişcărilor de
bază caracteristice celor patru de probe de schi alpin, este
conceput: MODELUL ÎNVĂŢĂRII MOTRICE SPECIFICE
SCHIULUI ALPIN.
• Trebuie avut în vedere faptul că în efortul care necesită un
grad înalt de coordonare motrică specific schiului alpin, un
rol tot mai însemnat îl au forţele pasive (gravitaţia, masa,
inerţia corpului – segmentelor), precum şi specificul
adaptării la constrângerile mediului de desfăşurare a
efortului, care poate fi pe termen scurt (sau chiar în timp
real) sau pe termen mediu – lung (învăţare).
• În cadrul etapei a II – a, problematica esenţială
este perfecţionarea tehnică, elaborându-se:
MODELUL TEHNICII SCHIULUI ALPIN DE
COMPETIŢIE.
• În conţinutul etapei a III – a, a fost vizată
obţinerea constanţei în abordarea calitativă a
efortului specific şi realizarea primelor obiective
de performanţă pe baza: MODELUL CICLULUI
SĂPTĂMÂNAL DE LUCRU şi MODELUL CICLULUI
ANUAL DE PREGĂTIRE, adaptat condiţiilor
specifice României.
• Modelul sportivului, modelul de concurs şi
modelul de pregătire la schi alpin
•  
• NUMĂR DE SPORTIVI DE NIVEL INTERNAŢIONAL
(înscrişi de federaţiile sportive naţionale în listele
de puncte FIS):
• masculin: circa 7.000 – rata de înnoire anuală a
efectivelor cu juniori de 16 ani: 10 – 15%;
• feminin: circa 4.000 – rata de înoire anuală a
efectivelor cu junioare de 16 ani: 15 – 20%.
•  
• Sportivii provin din aproximativ 60 de ţări, dintre
care 20 sunt puternice – participând sistematic la
Cupa Mondială şi cupele continentale.
• SISTEMUL COMPETIŢIONAL INTERNAŢIONAL al
schiului alpin este ierarhizat, astfel:
• CONCURSURI FIS CHILDREN – exclusiv pentru 12 –
15 ani.
• După 16 ani:
• CONCURSURI FIS – competiţiile de la baza
sistemului care deschid accesul la dobândirea
punctelor FIS;
• CONCURSURI DE CUPA EUROPEI (EC) – cupe
continentale – nivelul competiţional mediu la care
au drept de participare 2 concurenţi/ţară sub 120
puncte FIS şi suplimentar până la 8
concurenţi/ţară cu clasaţi în primii 100 în listele de
puncte FIS pe probe;
• CONCURSURI DE CUPA MONDIALĂ (WC), elita
profesionistă în primele 60 locuri în listele de puncte FIS
– pe probe.
•  
• În lupta pentru primele 6 locuri la JO şi CM intră fruntaşii
(primele 30 locuri din listele de puncte FIS – pe probe)
Cupei Mondiale la schi alpin.
•  
• Numărul mediu de probe în calendarul internaţional
(WC, EC):
 
• CO SG UR SL K TOTAL
• 8 – 10 5 – 7 7 – 10 8 – 10 1 – 3 30 – 40
• VÂRSTA OPTIMĂ PENTRU PERFORMANŢĂ (locurile 1 – 6 la JO, CM 1984 –
2002)
•  
• F M
• medie (extreme) medie (extreme)
24 (18 – 29)25 (20 – 32)
•  
• GABARITUL SPORTIVILOR (clasaţi pe locurile 1 – 6 la JO/CM 1984 – 2002

• F M
• medie (extreme) medie (extreme)
• Talia 166 (159 – 175) 176 (170 – 188)
• greutatea 57 ( 52 – 70) 72 ( 64 – 89)
•  
• VALORI BIOLOGICE semnificative
• V02 (1/kg. corp) > 50 (cea mai mare valoare cunoscută: Stenmark – 70);
• TTR – 1' – (kgm/kg. corp) > 35;
• hemoglobina (miligrame %) > 15.
•  
STRUCTURA (ponderea) CALITĂŢILOR MOTRICE SPECIFICE
SCHIULUI ALPIN