Romanul realist „BALTAGUL” DE

M. Sadoveanu
 Teme esenţiale: istoria, natura,
condiţia umană, viaţa satului românesc
• Mihail Sadoveanu (1880-1961), unul dintre marii
prozatori români ai secolului al XX-lea, a creat o
impresionantă operă literară care cuprinde
povestiri, nuvele şi romane, având ca teme
esenţiale istoria (Fraţii Jderi, Neamul
Şoimăreştilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi
Vodă, Creanga de aur etc.), natura (Dumbrava
minunată, Ţara de dincolo de negură, Împărăţia
apelor ş.a.), condiţia umană (Locul unde nu s-a
întâmplat nimic, Apa morţilor, Haia Sanis etc.) sau
viaţa satului românesc cu oamenii, obiceiurile şi cu
durerile lui (Hanu Ancuţei, Bordeienii, Dureri
înăbuşite, Baltagul ş.a.), miturile şi credinţele
populare (Nopţile de sânziene).
 Una dintre capodoperele
sadoveniene
• Romanul „Baltagul” este una dintre capodoperele sadoveniene
şi ale prozei româneşti datorită conciziei, dinamismului acţiunii şi
armoniei compoziţiei, fiind scris numai în şaptesprezece zile şi
apărând în anul 1930.
• Autorul porneşte de la balada populară „Mioriţa”, din care alege ca
moto versurile „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă ş-un câne...” şi-i
dezvoltă nucleul epic pe parcursul a şaisprezece capitole.
 Căutarea şi cunoaşterea
adevărului

• Tema centrală a romanului este căutarea şi cunoaşterea

adevărului, iar acţiunea se petrece spre sfârşitul secolului XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea, înfăţişând lumea patriarhală a
satului moldovenesc de la munte şi schimbările ce încep să se
producă prin pătrunderea unei alte noi civilizaţii.
• Temei menţionate i se subordonează motive ca:
• transhumanţa,
• femeia justiţiară,
• câinele credincios,
• legătura omului cu natura.
 Unealta crimei şi a pedepsei

• Titlul romanului este simbolic, pentru că baltagul semnifică,

deopotrivă, atât unealta cu care Nechifor Lipan este omorât, cât
şi instrumentul cu care se face dreptatea; este, cu alte cuvinte,
unealta crimei şi a pedepsei, satisfăcând în aceeaşi măsură setea
de înavuţire, cât şi dorinţa de justiţie. Baltagul sfinţit al lui
Gheorghiţă rămâne nepătat de sânge, pedepsirea făcându-se cu
acelaşi baltag cu care a fost înfăptuită crima - baltagul lui
Calistrat Bogza.
 Firul epic al romanului

• Firul epic al romanului este simplu şi se poate rezuma uşor:

Nechifor Lipan, oier înstărit din Măgura Tarcăului şi soţul Vitoriei,
pleacă la Dorna să cumpere oi pe care să le ducă apoi la iernat.
• Îngrijorată că soţul ei nu s-a mai întors, Vitoria pleacă pe urmele lui
pentru a afla ce s-a întâmplat.
• Ea reuşeşte să-i descopere pe ucigaşii lui Nechifor Lipan şi să-i
pedepsească.
 Expoziţiunea şi intriga romanului

• Partea întâi este constituită din capitolele I-VI şi cuprinde

expoziţiunea şi intriga romanului, de unde aflăm că, stând
singura pe prispă în lumina toamnei şi torcând, Vitoria îşi
aminteşte de povestea auzită de Nechifor Lipan de la un baci
bătrân şi spusă şi de el la cumetrii şi nunţi, despre viaţa şi
psihologia oamenilor de la munte. Femeia se gândea la soţul
ei care plecase de mult timp la Dorna după oi şi nu se mai
întorsese. Ei îi trec prin minte anii trăiţi împreună, unele fapte
şi obiceiurile bărbatului, precum şi realizările lor de până
atunci, printre care şi cei doi copii: Minodora, care rămăsese
acasă cu maică-sa, şi Gheorghiţă, care se afla la Cristeşti, în
valea Jijiei, cu oile la iernat, de unde o înştiinţează pe Vitoria
că Nechifor Lipan nu ajunsese nici acolo.
• Vremea începe să se schimbe, se apropie anotimpul rece,
argatul Mitrea se întoarce cu oile şi cu vacile din poiană, iar
munteanca îşi pregăteşte gospodăria pentru iarnă, dar este din
ce în ce mai îngrijorată de tăcerea soţului ei. De aceea, merge la
preotul Dănilă (Daniil Milieş) căruia îi destăinuie necazul ei şi îi
cere sfatul. Acesta îi promite că va face o slujbă şi va citi în
biserică pentru întoarcerea lui Nechifor Lipan şi îi scrie lui
Gheorghiţă din partea Vitoriei.
• Femeia trece apoi la baba Maranda, vrăjitoarea satului, însă nu
găseşte nici aici confirmarea visului ei şi alinarea de care avea
nevoie.
• Către sărbătorile de iarnă, Gheorghiţă se întoarce acasă, Vitoria
hotărăşte, iniţial, să-l trimită în căutarea celui dispărut.
Consideră apoi ca băiatul are nevoie de experienţa ei şi decide
că vor pleca împreună; însă înainte de aceasta, după
Bobotează face un drum la Mănăstirea Bistriţa unde se roagă la
icoana Sfintei Ana şi unde stareţul Visarion o sfătuieşte să
meargă la Piatra Neamţ la „stăpânirea pământească” pentru a-i
cere să cerceteze dispariţia soţului ei.
• La Piatra, ia legătura cu prefectul care o îndeamnă să scrie o
plângere în baza căreia să facă cercetările, dar neavând prea
mare încredere în autorităţi, deşi îl roagă pe părintele Dănilă
să-i întocmească jalba, hotărăşte definitiv să plece împreună
cu Gheorghiţă în căutarea lui Nechifor Lipan.
• Această hotărâre constituie intriga acţiunii romanului,
deoarece, acum, munteanca avea „într-însa ştiinţa morţii lui
Nechifor Lipan şi crâncenă durere”. Însă înainte de plecare
face lui Gheorghiţă un baltag pe care preotul Dănilă sfinţeşte,
iar pe Minodora o duce la Mănăstirea Văratec, pentru a fi în
siguranţă.
 DESFĂŞURAREA ACŢIUNII

• Partea a doua a romanului este alcătuită din capitolele VII-XIII şi constituie

desfăşurarea acţiunii, determinată hotărârea Vitoriei, căci aşa cum ea însăşi
mărturiseşte: „Astăzi e o sfântă luni şi începem împlinirea hotărârii.”
• Mai întâi merge la biserică, se împărtăşeşte, duce daruri, apoi vinde o parte din
produse hangiului David din Călugăreni ca să facă rost de bani pentru drum, pe care
îi lasă în grija preotului Dănilă până a doua zi, pentru a nu fi prădată.
• Pleacă la drum spre Dorna , însoţindu-l pe hangiul David şi, după ce trec
Bistriţa, fac popasul de seară la Bicaz, la hanul lui Donea, unde află de
trecerea lui Nechifor Lipan, ca a doua zi să ajungă la Călugăreni, la hanul
însoţitorului lor, unde şi înnoptează.
• La Fărcaşa, următorul punct al acestui itinerar al căutării, al adevărului,
drumeţii îl întâlnesc pe subprefectul Anastasie Bolmez, care cercetează
diferite pricini, dar şi pe moş Pricop, fierarul, care îşi aminteşte de trecerea
lui Lipan prin acele locuri.
• În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde munteanca respectă
obiceiurile care au loc într-o astfel de ocazie, iar la Cruci trebuie să facă
faţă veseliei unor nuntaşi.
• În ţara Dornelor - Şarul Dornei, Dorna Cândrenilor —Vitoria admiră
peisajul şi oamenii, află că târg de oi n-a fost, astă-toamnă, decât la
Vatra Dornei.
• În drumul lor spre acest punct al călătoriei sunt acostaţi de un străin de care
scapă prin ameninţare şi ajung până la urmă, cu bine, poposind la un han.
• În curând, aici află că, într-adevăr, Nechifor Lipan a cumpărat în luna
noiembrie, prima duminică, trei sute de oi, din care a vândut apoi o sută
altor doi gospodari şi au coborât împreună, apucând drumul pe Neagra.
• Acum, Vitoria şi Gheorghiţă refac drumul celor trei ciobani, de existenţa
cărora află la marginea celei din urmă Dorne de la hangiul Macovei.
Prezenţa acestora este semnalată la Broşteni şi Borca, de unde ciobanii
părăsesc apa Bistriţei, apucând-o spre stânga. Următorul popas este la
Sabasa, la domnul Toma şi, de aici, peste muntele Stânişoara, ajung în
satul Suha.
• Aici, la Suha, Vitoria şi Gheorghiţă află de la hangiul Iorgu Vasiliu că, în
preajma zilei Sfinţilor Mihail şi Gavril, a făcut popas o turmă însoţită
doar de doi ciobani - Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
• Acum, munteanca îşi dă seama că în acest perimetru Nechifor
Lipan a fost ucis de cei doi însoţitori şi începe să cerceteze pe cont
propriu, dar apelând apoi şi la ajutorul autorităţilor.
• Între timp, ea găseşte pe câinele Lupu pripăşit în curtea unui
gospodar din Sabasa şi, cu ajutorul lui, va descoperi osemintele
soţului său într-o prăpastie.
 PUNCTUL CULMINANT ŞI
DEZNODĂMÂNTUL ACŢIUNII
• Partea a treia a romanului este constituită din capitolele XIV-
XVI şi cuprinde punctul culminant şi deznodământul. Vitoria
îndeplineşte cerinţele datinei creştine şi ale cinstirii mortului şi
lasă autorităţile să facă cercetările necesare văzând cadavrul şi
interogându-i apoi pe cei doi ciobani.
• Prin inteligenţă, intuiţie, abilitate şi diplomaţie femeia
reuşeşte să reconstituie cele petrecute, dându-şi seama de
adevăr. De aceea, ultimul capitol, care se încheie cu praznicul
de după înmormântarea lui Nechifor Lipan, ne-o înfăţişează pe
Vitoria demascându-i pe vinovaţi şi îndeplinind actul justiţiar.
 Demascarea vinovaţilor şi actul justiţiar
• La praznic, Vitoria îi invită şi pe cei doi presupuşi ucigaşi, dar şi pe
preoţi şi pe subprefect. Ea reface punct cu punct momentele crimei,
ceea ce-l uimeşte şi-l înfurie pe Calistrat Bogza, care, ieşindu-şi din
fire, se repede asupra lui Gheorghiţă. Lovit de băiat cu baltagul şi
atacat de câinele lui Nechifor Lipan, Bogza îşi recunoaşte faptele şi vina
înainte de a muri.
• Ilie Cuţui, complicele lui, îşi recunoaşte şi el fapta şi este arestat.
• Astfel, atingându-şi scopul, femeia îi transmite lui Gheorghiţă noi
ordine şi se pregăteşte de plecare pentru a duce la bun sfârşit şi alte
treburi presante, căci viaţa merge înainte şi toate trebuie rânduite
după rostul lor.