Figuri de stil

Personificarea. Comparatia
Vă propun să rămânem pe tărâmul imaginaţiei...

 Săne imaginăm că într-o noapte ţi-ai surprinde

jucăriile vorbind, comportându-se ca nişte
oameni.

 Despre ce crezi că ar vorbi ele?

 Să ne imaginăm dialogul acestora.

Ce ar putea spune jucăriile tale?

-Aşteptaţi-mă şi pe mine,
-Prieteni, astăzi vom mi-am pregătit
porni în căutarea detectoarele de şosete
şosetelor pierdute. -Eu sunt pregătit pentru fără pereche!
această aventură! Îl
vom aştepta şi pe Robo!
Reţine!

 Personificarea – este figura de stil prin intermediul căreia se

atribuie însuşiri omeneşti unor fiinţe necuvântătoare, unor obiecte
sau unor fenomene ale naturii.
 Exemplu:  
„Am un motan, îl cheamă Zet

Şi pentru el tehnologia nu mai e un secret.

Stă ore în şir pe internet întins pe canapea

Şi joacă Friendly Birds şi jocuri în reţea.”

(Motanul Zet, Carmen Tiderie)

Sa exersam!
Identifica personificarile din versurile de mai jos:

„Râul strălucind în soare,

Ceartă sălciile, care

Toată ziulica dorm.”

(George Topîrceanu, Zi de vară)

ˮIar timpul îşi întinde leneş clipele

Şi aţipeşte între flori de mac.ˮ

(Lucian Blaga, Vară)

Sa exersam!
Identifica personificarile aflate în versurile:
„Râul strălucind în soare,

Ceartă sălciile, care

Toată ziulica dorm.”

(George Topîrceanu, Zi de vară)

ˮIar timpul îşi întinde leneş clipele

Şi aţipeşte între flori de mac.ˮ

(Lucian Blaga, Vară)

Rolul personificarilor
 Sporeste expresivitatea limbajului
 Faciliteaza exprimarea emotiilor
 Ofera o noua perspectiva asupra realitatii
 Aduce lumea neinsufletita la viata
Retine!

Figura de stil este un procedeu utilizat de

scriitorii textelor literare, pentru a face
comunicarea cat mai expresiva.
 Apa rece ca...

Ochi albaştri ca...

Fuge iute ca...

Pâine tare ca...

Om viclean ca...

Soare strălucitor ca...

 Reţine!

 Comparaţia – figura de stil prin care, pe baza unor trăsături

comune, se alătură doi termeni care denumesc obiecte, fiinte, idei,
fenomene, actiuni. Scopul este acela de a evidenţia primul termen,
acesta fiind folosit cu sensul său obişnuit, urmand ca cel de-al
doilea sa fie folosit cu un sens neobişnuit. Cei doi termeni sunt uniţi
prin grupuri de cuvinte specifice:

ca, la fel ca, asemănător cu, asemenea, precum

 Exemplu:

Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată!

(Vasile Alecsandri)
Comparatia
Alaturarea a doi termeni ----˃ Acesti termeni
au insusiri asemanatoare ----˃ ca, precum,
asemenea, la fel ca, tot asa ca ----˃
Scopul este de a evidentia caracteristicile
primului termen prin intermediul celui de-al doilea
termen.
Gaseste comparatii in urmatoarele versuri:
De-as avea, pe gandul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!

Ce spui, draga surioara?

Zise hotul din padure
Cu-ai tai ochi ca doua mure,
Tu frumoasa lacramioara.