CIFRA NEAGRĂ

A
CRIMINALITĂȚII
CIFRA NEAGRĂ
a criminalității (C.N.), dark number/ le chiffre noir, reprezintă

ansamblul faptelor penale care se comit efectiv, dar care nu ajung
efectiv la cunoștinta organelor de justiție penală.
 C.N. este localizată în zona intermediară între criminalitatea reală și
cea aparenta. Rezută că, într-o ecuație matematică, am putea
exprima C. N. =diferența dintre C.R. Și C.A.
 FACTORI GENERATORI:
 abilitatea infractorilor- presupune comiterea unor fapte penale, in conditiile in care urmele
materiale si rezultatul socialmete periculos nu este sesizat de catre organele de cercetare
penala, putem include aici infracțiunile cu caracter economic sau patrimonial, cât și infracțiuni
contra vieții – de exemplu un omor disimulat într-o sinucidere aparent sau un omor cu
ascunderea cadavrului.
 ineficienţa organelor de cercetare penală
 pasivitatea victimei
POSIBILITĂŢILE DE
EVALUARE A CIFREI NEGRE A
CRIMINALITĂŢII
Cercetarea criminologica foloseste in principal doua tehnici pentru a determina valoarea
necunoscutei din ecuatia criminalitatii :
 A) Anchetele de auto-confesiune;
 B) Anchetele de victimizare.
 În România aceste tehnici nu sunt utilizate, neavând un criteriu după care să se stabilească o
pondere reală a criminalității pentru a se putea pune și un diagnostic de patologie socială,
fiindcă datele oferite de Ministerul de Interne, Ministerul Justiției și Parchetul General nu
coincid niciodată.
 Au existat la nivel național câteva sondaje, însă vorbim aici despre barometrele de opinie
publica realizate în cadrul UE.
DIN DIFERITE ANCHETE S-A
CONSTATAT CĂ
 În România ,aproape un sfert dintre victimele agresiunii sexuale din
partea unui partener sau a altcuiva decât un partener nu au contactat
poliția sau altă organizație după cel mai grav asemenea incident, din
cauza sentimentelor de rușine și jenă.
 Trebuie contracarate cu fermitate reacțiile la victimizarea femeilor
care consolidează cultura negativă de „învinovățire a victimei”.
 Într-o majoritate covârșitoare au existat multe situații de violență domestică anterioare
momentului la care femeia a decis să apeleze la justiție, situații care nu au condus la
proceduri judiciare, fie pentru că nu au fost raportate la poliție, fie pentru că femeile și-au
retras plângerile din mai multe motive sau o combinație între acestea, care indică o situație
de acută vulnerabilitate determinată de:
 A. lipsa de informații despre cum funcționează procesul de depunere a plângerilor,
 B.din motive psihologice (teama de agresor, care ar folosi amenințări împotriva victimei și/
sau copiilor / altor membri de familie, teama de a-și pierde copiii sau, alternativ, au rămas
crezând că este mai bine pentru copii, speranța că agresorul se va schimba),
 C.lipsa de informații despre drepturile și opțiunile lor de sprijin pentru a ieși din situația de
violență domestică,
 D.atitudinea ofițerilor de poliție și, ulterior, de-a lungul procesului, neîncredere în
poliție, neprimirea de ajutor real din partea poliției atunci când raportează incidentul,
așadar, fiind nevoite să revină la aceeași situație de abuz, lipsa de dovezi considerate
necesare și solicitate de la victime (materiale audio-video, dovada abuzului fizic,
martori care nu au dorit să vorbească),
 E.motive economice (lipsa opțiunii de a trăi separat de agresor), starea fizică și/sau
psihică precară a victimei. Au existat și situații în care victimele care au făcut ambele
lucruri, în situația aceluiași agresor, adică nu au raportat unele situații, iar în altele,
au completat plângeri, dar au fost mai târziu retrase.
 Toate aceste motive pentru neraportare sau retragere a plângerilor au apărut recurent,
și în timp ce victimele treceau prin faza procedurilor.
 Putem concluziona din aproape toate interviurile că poliția, în interacțiunile cu
victimele, în aceste situații, nu a efectuat o evaluare a nevoilor de protecție a
acestora.
TRAFICUL DE PERESOANE ÎN ROMÂNIA-
INEFICIENTA ORGANELOR DE CERCETARE
PENALĂ
 Traficul de persoane este un fenomen în creștere în România, despre care se vorbește prea puțin.
 Oficial, câteva sute de persoane din țara noastră sunt identificate anual în traficul de carne vie. În
realitate, spun asociațiile de profil, numărul celor exploatați este de ordinul miilor.
 La nivelul anului 2019 au fost identificate 698 de victime și 46 la sută sunt minori, persoanele minore
sunt exploatate preponderent la noi în țară”, a declarat Ciprian Ghițuleasa - reprezentant ANITP.
 Recomandările SUA pentru combaterea traficului de persoane din România anchetarea cazurilor de
trafic de persoane pentru aceste infracțiuni (nu altele mai pușin grave) și aplicarea unor pedepse
semnificative, „inclusiv oficialilor complici”. identificarea proactivă a potențialelor victime, în rândul
comunităților vulnerabile – migranți, solicitanți de azil, prostituate, în orfelinate. creșterea resurselor
și calității serviciilor pentru ajutorul victimelor minore. modificarea legislației pentru a permite
sprijinul financiar al ONG-urilor care se ocupă cu ajutarea victimelor traficului de persoane. creșterea
numărului de polițiști specializați, precum și creșterea programelor de formare pentru ei și pentru
magistrați eliminarea din mediul online a numelor victimelor care depun mărturie în cazurile de trafic
de persoane.
VIOLUL
 Anual, în România se raportează aproape o mie de violuri. Cele mai multe rămân însă neștiute,
pentru că agresorii exercită, dincolo de violul fizic, propriu-zis, un viol ulterior prelungit de
natură psihică asupra victimelor. În numeroase cazuri, agresorul își repetă fapta, atât sub
imperiul forței cât și al șantajului. Partea cea mai gravă în acest fenomen este că, în România,
nu doar opinia publică pleacă de la premisa că victima „și-a cerut-o”.
 Mai mult de jumătate dintre români cred că orice act sexual fără consimțământ poate fi
justificat prin gesturi pe care agresorii, violatorii, le-ar considera invitații implicite. Cel mai
recent eurobarometru în acest sens, publicat în urmă cu trei ani, arăta că, în opinia românilor, o
femeie care se îmbracă provocator, acceptă invitația de a vizita un bărbat ori se află într-un grup
în care se consumă alcool sau droguri și-a dat, automat, acceptul pentru un contact sexual.
 trei din patru cazuri de plângeri contra unor acte sexuale abuzive cu victime copii sunt abordate
de justiția română drept „fapte consimțite”. Vorbim despre „consimțământul” unor copii de sub
15 ani!
 Raportul SUA mai arată că deseori procurorii îi pun sub acuzare pe suspecții de trafic de persoane
pentru infracțiuni mai mărunte, precum proxenetism.

 De asemenea, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) din Poliție nu are suficient
personal, ca urmare a măsurilor luate de guvernul PSD, de a permite pensionarea anticipată a
polițiștilor, ceea ce a dus la o reducere cu 30% a personalului.

 Alte neajunsuri judiciare în domeniu sunt numărul infim (opt) de anchetatori financiari, lipsa de
pregătire a anchetatorilor și a judecătorilor în problematica traficului de persoane.
OPINIA PUBLICÃ DESPRE CRIMINALITATE,
JUSTIȚIE ȘI POLIȚIE
SEPTIMIU CHELCEA
UNIVERSITATEA BUCUREºTI

 în România, populatia evalueazã mai bine activitatea poliției decât a justiției cu toate ca o mare
parte a populatiei refuza sa apeleze la aceste institutii.
 Conform datelor din Barometrul de opinie publicã, persoanele intervievate au declarat, într-o
proporție mai mare, cã au „foarte multã încredere în poliție, și nu în justiție.În octombrie 2004,
majoritatea cetãțenilor din România aveau o pãrere „bună și „foarte bunã despre activitatea
poliției.
 Pentru unii cetãțeni, justitia este și nedreaptã (criminalii scapã nepedepsiți) si inechitabilã (pentru
aceleasi infractiuni se pronunțã sentințe diferite).