Professional Documents
Culture Documents
Prezentare Don Quijote
Prezentare Don Quijote
LA MAN CA“
DE MIGUEL DE CERVANTES
DATE DESPRE AUTOR: MIGUEL DE
CERVANTES
Nebunia lui Don Quijote provine, ca temă literară, de la Erasmus de Rotterdam, autorul
celebrei cărți Elogiul nebuniei (1511), în care autorul renascentist punea problema
nebuniei înnăscute omului, privită ca fiind întelegătoare şi înteleaptă, veşnic deschisă
dialogului. Astfel, urmând această linie, Cervantes exprimă, în fond, normalitatea omului
Renaşterii, mereu avântat spre nou, acest avânt fiind, uneori, privit drept o nebunie de
către ceilalti. Tema nebuniei, räspândită în cultura renascentistă este practic o alegorie
pentru prezentarea unor personaje întelepte, nobile, pentru care nebunia însăşi se
transformă în energie creatoare, forţă vitală.
CARACTERIZAREA
LUI DON QUIJOTE
Ca orice alt personaj literar , este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături morale şi fizice distincte,
pusă în lumină printr-un şir de întâmplări situate într-un anumit cadru temporal şi social , care ia nastere şi se dezvoltă
pe parcursul acțiunii.
Ca tipologie, eroul lui Cervantes este nebunul care nu se conformează reguilor lumii din care face parte. În acest
context, se poate afirma că atât felul său de a concepe lumea, cât şi modul în care acţionează sunt altfel. Prin urmare,
Don Quijote nu vede, dar în acelaşi timp nici nu vrea să vadă lumea, dat fiind faptul că realitatea sa este mai favorabilă
decât lumea concretă.
Don Quijote este un personaj cu un statut psihologic complex şi greu de înţeles, un erou definit ori de un curaj
remarcabil, ori de o nebunie profundă. Cu toate acestea, Cavalerul de la Macha este în stare să îşi întemeieze propria
realitate, propriile reguli şi alege să îşi subordoneze viaţa unui ideal, pe care încercă să îl atingă fără ezitare, fapt ce ar
trebui apreciat de orice om. De asemenea, Cavalerul este capabil să găsească o explicaţie pentru orice lucru şi face totul
pentru satisfacţia personală, pe care nimeni nu i-o poate lua.
În concluzie, Don Quijote este un sclav al idealului şi al pasiunii, dar un om liber în ceea ce priveşte nebunia sa, care
îi permite să îşi contureze singur realitatea. Cu toate că este considerat nebun, se dovedeşte a fi mai aproape de adevăr,
datorită nobleţii gândirii şi a acţiunilor sale, decât persoanele considerate “normale”.
IMPORTANȚA OPEREI
Romanul este receptat in opera lui Ion Budai-Deleanu,acesta fiind primul ecou cervantesc in
literatura romana. Poetul se lasă influentat de romanul cervantesc, poemul său “Trei viteji”,
exprimând primul contact creator al literaturii române cu literatura spaniolă. M. Eminescu în
poemul “Diamantul Nordului”, subintitulat “Utopia lui Don Quijote” sau chiar “ Viziunea lui Don
Quijote”, urmează un ideal, realizat la un nivel abstract de utopie, iar cavalerul apare ca un simbol al
onoarei. Manifestările quijotismului în lirica românească pot fi urmărite şi în poezia lui Ion Pillat.
Impresionat adânc de figura lui Don Quijote, poetul român îi va dedica o poezie de tinerete,
întitulată “Unor mori de vânt”, inclusă în ciclul “Visări păgâne” , scrisa între anii 1910-1912.
Rezonanta imaginii quijoteşti apare şi în poezia lui Lucian Blaga, unele versuri ale poetului,
influentate de figura lui Don Quijote, fiind semnificative în acest sens. Quijotismul, ca simbol, este
reflectat şi în creația poetului român Marin Sorescu, în volumul “Tineretea lui Don Quijote”, căruia
i-a dat ca titlu numele vestitului hidalgo. În această culegere poetul oferă multiple posibilităţi
interpretative ale romanului,intrucat el confera perspective moderne de înţelegere, rămânând şi
astăzi o operă deschisă, ce se imbogateste permanent în semnificatii prin mentalitatea noilor
generaţii.
Romanul lui Cervantes reprezintă o punte peste timp, care uneşte
trecutul cu viitorul prin relația profundă pe care o oferă dimensiunea sa,
reprezentând atât o parodie şi înnoire a miturilor anterioare, dar şi geneza
unui mit esențial al umanității.
MEMBRII ECHIPEI ȘI SARCINILE
FIECĂRUIA: