ŞCOALA ÎN PANDEMIE

Profesor:As.Dr. Lavinia Matei Studente: Maftei Elena

Lungu Alina
Constantin Ana-Maria
 Cuprins
1. Impactul Covid 19 asupra educaţiei din România
2. Influenţa pandemiei asupra educaţiei la nivel european şi global
3. Crearea unor noi sisteme de educaţie în contextul pandemiei
4. Probleme întâmpinate şi soluţii de îmbunătăţire a modalităţilor învăţare la
distanţă
5. Implicarea autorităților centrale și locale în organizarea procesului de
învățare online
6. Modalitatea de organizare a activităților de la distanță
7. Eficienţa învăţământului online şi percepţii despre calitatea acestuia
 Impactul Covid 19 asupra educaţiei din România
Închiderea școlilor, în contextul pandemiei, a avut consecințe negative atât asupra
progresului educațional al copiilor, cât și asupra sănătății emoționale a acestora, dar şi
asupra siguranței lor online.
Datele unui sondaj realizat în perioada iunie-iulie 2020 de Salvați Copiii arată că aproape
jumătate dintre copii nu au acces la o tabletă sau la un computer, singurele dispozitive
care pot permite o participare reală la lecțiile online. Acest sondaj mai arată faptul că
aproape o treime dintre copii au avut materii școlare neacoperite pe durata suspendării
cursurilor, iar aproape 6% dintre aceștia nu au făcut lecții online decât foarte rar sau deloc.
Conform cercetării „Impactul crizei COVID-19 şi al carantinei asupra copiiilor din
România”, efectuat tot de această organizaţie, 47% dintre elevii care au participat la
cursurile școlii online s-au folosit exclusiv de telefoane mobile.
 Cercetarea mai arată că, în timpul în care au fost nevoiți să stea în casă și să participe la
lecțiile online, principala stare resimțită negativ de copii a fost plictiseala, dar și
oboseala, tristețea, furia sau singurătatea. Mai puțin de jumătate dintre copii, au afirmat
că s-au simțit liniștiți sau veseli. Copiii de vârste mici, în special cei din ciclul primar, par a
fi resimțit mai puternic impactul negativ al izolării. Adolescenții spun într-o măsură
semnificativ mai ridicată că s-au simțit singuri, triști sau furioși.
„Am simțit că nu putem înțelege lecțiile la fel de
bine față de cum le înțelegeam la școală şi nu am avut
destul timp liber din cauza lecțiilor şi temelor, care au
fost mai multe decât la școală”, spune un elev citat
în cercetare.
Directorul de programe al Salvați Copiii este de
părere că, pe lângă rezolvarea problemei legate de
lipsa dispozitivelor, ar mai fi nevoie și de o
curriculă adecvată cursurilor online.
 Influenţa pandemiei asupra educaţiei la
nivel european şi global

Începând cu luna martie 2020, criza COVID-19

a determinat instituțiile de educație și formare din
Europa să își închidă ușile și să treacă rapid la
predarea la distanță / online. În câteva săptămâni,
peisajul educațional din Europa și din întreaga
lume s-a schimbat fundamental.
Pandemia COVID-19 a determinat
conștientizarea lacunelor și deficiențelor
semnificative în ceea ce privește abilitățile
digitale, conectivitatea și utilizarea tehnologiilor
în educație.
 Adaptarea sistemelor de educație și formare la era digitală a devenit o temă de interes
major pe agenda europeană, aspect reflectat în următoarele inițiative:
 Lansarea la 01 iulie 2020, de către Comisia Europeană a noii Agende Europene -
Comunicarea Comisiei Europene privind Agenda Europeană a Competențelor pentru
competitivitate sustenabilă, echitate socială și reziliență - această inițiativă pune accentul pe
abilități și educație profesională, propunând, printre altele, o Recomandare a Consiliului
privind educația și formarea profesională care pune accentul pe formarea competențelor
la tineri / adulți pentru realizarea tranzițiilor ecologice și digitale, asigurând totodată
incluziunea;
 Lansarea, la 30 septembrie 2020, de către Comisia Europeană, a noului Plan de acțiune
pentru educația digitală, denumit “Resetarea educației și formării pentru era digitală
(2021- 2027)”. Acesta completează și continuă primul Plan de acțiune în domeniul educației
digitale, care a fost adoptat în ianuarie 2018 şi reprezintă un apel la o cooperare mai strânsă
între statele membre ale UE, astfel încât sistemele de educație și formare să devină adecvate
pentru era digitală, dat fiind impactul transformării digitale asupra societăților, asupra pieței
muncii și a viitorului acesteia, precum și asupra sistemelor de educație și formare
 Crearea unor noi sisteme de educaţie
în contextul pandemiei
Pandemia a afectat profund educaţia şi a agravat inechităţile sociale existente în regiune.
Copiii din familii cu venituri reduse, copiii care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură
deficitară, copiii din cadrul minorităţilor etnice şi lingvistice, copiii cu dizabilităţi, copiii
migranţi şi refugiaţi, aflaţi în conflict cu legea, copiii şi tinerii care nu frecventează instituţiile
educaţionale, se confruntau deja cu bariere semnificative pentru participarea la educaţie şi
învăţare şi,odată venirea pandemiei, în rândul acestora s-au înregistrat foarte multe abandonuri
şcolare.
Provocarea prin care au trecut profesorii, directorii de şcoli, responsabilii din sistemul de
educaţie de la nivel local şi naţional este semnificativă. De aceea, îmbunătățirea rezilienţei
sistemului educaţiei prin planificarea unei educaţii incluzive de calitate pentru cei mai
marginalizaţi copii ar trebui să fie o prioritate maximă pentru următoarele luni şi ani şi ar trebui
să fie principiul de bază al reconstruirii unui învăţământ mai bun şi al unor şcoli mai bune.
 UNICEF a venit cu o serie de propuneri pentru directorii de şcoli şi funcţionarii sistemului
educaţional prin care le sugerează “să se asigure că TOŢI copiii şi tinerii pot participa la o
educaţie incluzivă de calitate, pot învăţa şi pot fi îngrijiţi şi susţinuţi în mod corespunzător,
astfel încât să fie eliminate toate barierele pentru participare, învăţare şi bunăstare şi pentru a
creşte rezilienţa sistemului de învățământ şi capacitatea şcolilor, a profesorilor şi a
responsabililor din sistemul de educaţie pentru ca toţi aceştia să ofere educaţie incluzivă de
calitate pentru TOŢI copiii, inclusiv pe timp de criză.”
Premisele esenţiale ale acestor propuneri constau în faptul că sistemele de învăţământ
trebuie să analizeze, să planifice, să dezvolte , să revizuiască şi să susţină strategiile în patru
domenii critice interconectate:
1. Accesul la educaţie;
2. Educaţie incluzivă de calitate;
3. Bunăstare (sănătate mintală şi asistenţă psihosocială);
4. Şcoli sigure
 Planificarea în contextul incertitudinii
Ţinând cont de acest obiectiv, actorii principali din
sistemul de educaţie pot rămâne fideli misiunii şi Planificare
în condiţii
obiectivului lor pe termen lung de a permite de
incertitudin
TUTUROR copiilor să-şi conştientizeze dreptul la e
educaţie şi să-şi atingă potenţialul maxim. Este
posibil ca factorii de decizie din domeniul educaţiei Implicare Concentrare
pe misiune
extinsă a
să nu deţină controlul asupra deciziilor politice cu stakeholderilo şi obiectiv
r pe termen
privire la măsurile naţionale de sănătate şi de lung
protecţie, dar se pot concentra pe ceea ce ştiu, pe Încurajarea
ceea ce pot controla şi pe ce au competenţă, adică să- schimbului Concentrare
Comunicare
de asupra
i înveţe pe elevi cum să se protejeze de virus, să se informaţii elementelor clară şi
la nivel frecventă
concentreze pe nivelul calităţii actului de predare- local
controlabile

învăţare, pe furnizarea serviciilor de educaţie

incluzivă şi atentă şi pe bunăstarea forţei de muncă
din domeniul educaţiei.
 Probleme întâmpinate şi soluţii de îmbunătăţire a
modalităţilor învăţare la distanţă
Tehnologia digitală a facilitat în bună măsură continuarea unor
activități didactice la distanță, în perioada suspendării cursurilor.
Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu
se poate face online, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice.
Profesorii semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele
activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare
umană, precum şi sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de
învățare.
Suspendarea activităților didactice față-în-față poate să afecteze în mod
negativ procesul de învățare în general.
 Profesorii consider că dedică mai mult timp decât în maniera tradițională și
reușesc mult mai greu să motiveze și să mențină treaz interesul elevilor. Totodată,
descoperă limitele instrumentelor de lucru și ale platformelor online prin experiență
directă, concluziile la care ajung fiind, de fapt, cunoscute din literatura de specialitate
din ultimii ani.

Este însă de remarcat că participanții la studiu sunt de acord că perioada de

suspendare a întâlnirilor față-în-față oferă posibilitatea profesorilor și elevilor să se
concentreze în mai mare măsură pe ceea ce este esențial, pe elementele cu impact
calitativ, pe capacități și competențe, mai degrabă decât pe conținuturi și pe elemente
periferice.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice
semnalează urmatoarele probleme:
 dependenţa de internet;
 lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare;
 dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu
funcționează;
 lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient
de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa instrumentelor potrivite
pentru predare-învățare evaluare la disciplina lor;
 lipsa conținutului educațional (resurse digitale)
în domeniul disciplinei;
 lipsa unui computer suficient de performant;
 lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și
utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor
digitale.
 Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii folosesc
mai multe mijloace specifice, şi anume:
• aplicații simple precum Whatsapp, Facebook, Messenger.
• apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu fiecare elev.
• utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi site-uri cu
informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale,
• platformele specializate de elearning – Moodle, Classroom,
• aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri
video/ videoconferințe precum Zoom, Meet, Teams, Skype.
Un alt factor determinant privește gradul de penetrare a
noilor tehnologii. Sunt încă diferențe semnificative între
mediul rural și urban în ce privește disponibilitatea
instrumentelor tehnologice.
 Dacă, în mediul rural, cadrele didactice găsesc mai potrivită, mai rapidă și mai
convenabilă utilizarea apelului telefonic și a aplicațiilor pentru comunicare asincronă
cum ar fi Whatsapp și Facebook, mediul urban are condițiile necesare pentru a face,
într-o mai mare măsură, apel la platforme pentru comunicare precum Meet, Teams,
Skype, Zoom.

Cele mai importante avantaje pe care situația de față le aduce au fost evidențiate
de răspunsurile cadrelor didactice.
Competențele digitale dobândite de profesori în această perioadă reprezintă, în
opinia lor, achiziții utile pentru activitatea didactică viitoare, dar utilizarea (unele
dintre) instrumentelor și resurselor digitale pe care le-au utilizat în această perioadă.
Utilizarea noilor tehnologii în activități de învățare i-a determinat pe profesori să
regândească procesul didactic în maniera de a-l face compatibil cu noua modalitate de
comunicare facilitată de platformele digitale.
 Exercițiul de învățare de la distanță a fost urmat de :
- un șir de invenții noi și descoperiri,
- creativitate și comunicare eficientă,
- dezvoltarea abilităților de muncă independentă,
- promovarea unei culturi, a încrederii și a stării de bine.

Cu certitudine atât cadrele didactice, dar și elevii și-au îmbunătățit

substanțial abilitățile digitale, ceea ce a schimbat calitativ relația profesor-elev,
dar și școală-familie.

De asemenea, societatea civilă a fost conectată mai activ la problemele educației,

venind cu sugestii constructive de îmbunătățire, în special a modalităților de învățare
de la distanță și a instrumentelor digitale.
Implicarea autorităților centrale și locale în organizarea
procesului de învățare online
Chiar de la începutul organizării învățământului la distanță, provocat de
pandemia Covid 19, Ministerul Educației Culturii și Cercetării al Republicii
Moldova (MECC) a elaborat mai multe documente normative, precum
”Metodologia privind continuarea la distanță a procesului educațional în
condițiile de carantină, pentru instituțiile de învățământ primar, gimnazial și
liceal” conform căreia cadrele didactice au posibilitate să utilizeze
resursele și platformele educaționale disponibile, adaptându-se la condițiile
concrete de învățare la distanță, în funcție de condițiile reale.
Din primele clipe ale stării de urgență, toate instituțiile de învățământ
au fost îndemnate să organizeze un management eficient al procesului
educaţional la distanţă, fiind utilizate din plin resursele tehnologiilor
informaționale și comunicaționale.
 Organele Locale de Specialitate în Domeniul Învățământului (OLSDÎ) au
prezentat săptămânal MECC rapoarte despre implicarea elevilor și a cadrelor
didactice în procesul de învățare de la distanță.

Oficialii au comunicat că în toate cele 1232 de unități școlare a fost

organizat învățământul la distanță, doar că nu a cuprins în totalitate copiii și
cadrele didactice.

În organizarea procesului de învățare de la distanță, în special în format

online, situația a fost mai dificilă în primele 2 săptămâni, după care MECC a
decis să ofere elevilor o săptămână de repaus. Lucrurile treptat s-au ameliorat,
elevii și cadrele didactice au devenit mai încrezuți în utilizarea platformelor
digitale învățate, iar părinții s-au implicat mai mult în asigurarea copiilor cu
tehnică de calcul și crearea condițiilor de învățare acasă.
 Modalitate de organizare a activităților de la distanță

Situația de criză din primăvara anului 2020, provocată

de pandemia Covid 19, a scos la iveală problemele
existente în societate, care cu certitudine își vor aduce
aportul la o schimbare radicală a mentalității oamenilor.
În acest context, se resimte o schimbare radicală a
sistemului educațional, pentru a-i face pe educabili să
devină mai conștienți, mai flexibili și mai bine pregătiți
pentru viața de mâine cu surprizele sale.
 În contextul pandemic, Ministerul Educației și cercetării emite ORDINUL Nr. 5545/2020
din 10 septembrie 2020 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind desfăşurarea
activităţilor didactice prin intermediul tehnologiei şi al internetului, precum şi pentru
prelucrarea datelor cu caracter personal, acesta fiind publicat în MONITORUL OFICIAL NR.
837 din 11 septembrie 2020.
Mutarea activităților educaționale în mediul online a constituit o provocare pentru toți cei
implicați, elevi, profesori, părinți.
S-a organizat un studiu pentru a se descoperii e fel de metode au utilizat profesorii lor pentru
predarea la distanță, iar răspunsurile copiilor plasează pe primele trei locuri platformele
Google Classrooms (64,4%), Zoom (62,2%), respectiv aplicația WhatsApp (41,7%).
Tranziția cu succes a activității didactice în online este importantă, atât retrospectiv – cu
referire la semestrul 2 al anului școlar 2019-2020 – cât și în perspectivă, dat fiind caracterul
dinamic al situației epidemiologice, care poate genera nevoia ca un număr crescând de școli să
adopte temporar sistemul de predare hibrid sau chiar exclusiv de la distanță
 Conform descrierilor experiențelor privind școala online, adaptabilitate și confortul față
de orele desfășurate în sistem online au crescut din martie 2020 până în prezent, cele trei
grupuri – elevi, cadre didactice, părinți – obișnuindu-se cu abordarea și provocările
educației online, parțial găsind și soluții la aceste provocări. Cu toate acestea, 2 din 10
elevi în continuare se simt destul de inconfortabil cu participarea la orele online, iar 3 din
10 cadre didactice resimt lipsa de confort în livrarea orelor online.
 Eficiența învățământului online și percepții
despre calitatea acestuia

Pe perioada carantinei, dacă ne raportăm la eficiența

învățării de la distanță, activitatea preșcolarilor a fost
cu siguranță cea mai afectată dintre toate nivelurile
de învățământ, fiind o adevărată provocare (pentru
preșcolarii mai mari) sau chiar imposibilă pentru cei mai mici. Totuși, părinții au primit
sarcini de la educatori cu referire la organizarea timpului și a activităților, sfaturi pentru o
comunicare eficientă, bazată pe repere cunoscute copiilor și cu mult accent pe emoții.
Conform organizaţiei Salvaţi Copiii:
 Raportul ”Salvați-ne educația” (Save Our Education), lansat la nivel global de
Save the Children International), estimează că, la începutul lui aprilie 2020, în
încercarea de a stopa răspândirea COVID-19, 1,6 miliarde de elevi la nivel global (91%
din numărul total) nu mergeau la școală. Pentru prima dată în istoria umanității, o
întreagă generație de copii la nivel mondial își întrerupea studiile.

O concluzie nedorită, identică cu rezultatele analizelor în ceea ce privește copiii din

România, este că, indiferent de țară, copiii cei mai săraci și mai marginalizați sunt în
pericol. Pentru aceștia, școlile nu le oferă copiilor doar un spațiu de învățare, acestea
fiind acele locuri sigure unde pot primi hrană, au acces la protecție și servicii de
consiliere și se joacă cu prietenii lor. Profesorii pot fi pentru copii persoanele la care pot
apela mai întâi atunci când au nevoie de ajutor și cei care îi pot proteja. Dar odată cu
închiderea școlilor, copiii nu mai au parte de aceste elemente esențiale pe care mediul
școlar le poate oferi.