Tema: Mobilitatea

socială
 Definiții

1. În sens restrâns, reprezintă mișcarea în

cadrul unui sistem de stratificare.
2. În sens larg, se referă la mișcarea spațială
(mobilitatea teritorială) și/ sau schimbarea locului
de muncă (mobilitate sau fluctuația forțelor de
muncă).
 Perspective teoretice

Regularitățile mobilității sociale în general și mai ales efectele

acesteia asupra individului, organizării sociale, au fost
evidențiate de sociologul rus - american Pitirim Sorokin
(teoreticianul "clasic" al mobilității sociale) în lucrarea
"Mobilitatea socială" din anul 1927.
Definițiile și explicarea efectelor pozitive și negative ale
mobilității sociale, așa cum au fost ele formulate de Sorokin,
constituie și azi referințe pentru oricare cercetător al mobilității
sociale. Ele pot fi utilizate pentru verificarea unor legi
sociologice (de ex.,imitației sociale elaborate de G. Tarde și
completate de Sorokin).
 Perspective teoretice II

Mobilitatea socială are ca o componentă importantă mobilitatea

educațională.
În ultimele decenii, s-a discutat mult în ce măsură mobilitatea
educațională determină intens, modificarea volumului mobilității
sociale și mai ales manifestarea egalității dintre oameni.
Raymond Boudon (sociolog francez), formulând principiul
devalorizării diplomelor demonstrează că egalitatea șanselor de
acces în învățământ (mobilitatea educațională) nu conduce la
egalitatea șanselor sociale în societatea capitalistă și că statutul
social prescris (originea socială) rămâne criteriul principal în
determinarea structurilor mobilității.
 Tipuri de mobilitate I:

1. mobilitatea verticală, în care un individ sau un grup de

persoane își schimbă apartenența față de un anumit strat,
categorie sau clasă socială, în sensul ascendenței, urcării în
ierarhia straturilor sociale sau descendenței în sensul coborârii în
aceasta ierarhie, (de ex., trecerea de la statut de student la cel de
angajat; de la statut de mire în statut de soț etc.).
2. mobilitate orizontală, între diferite poziții sociale care nu
presupun diferențieri ierarhice. Este vorba de statute ce se
manifestă în același strat, dar apar diferențieri minore (de ex.,
vânzător la butic de produse alimentare, spre vânzător la un
supermarket etc.). 
 Mobilitatea orizontală

Un model al mobilității orizontale este migrația

geografică, care este întotdeauna și una instituțională,
presupune o astfel de mobilitate. Deplasările în teritoriu
ale populației pot să fie de la sat la oraș sau invers, în
alte regiuni sau în alte societăți. În mod normal, oamenii
își schimbă în toate aceste cazuri și organizațiile în care
lucrează, cele în care își petrec timpul, ei intră uzual în
alte instituții sociale, economice sau culturale. Dacă în
aceste instituții nu ocupă poziții ierarhice diferite, atunci
avem o mobilitate orizontală.
 Tipuri de mobilitate II:

3. Mobilitate intra-generațională  se referă la mobilitatea

produsă în interiorul aceleiași generații, cum ar fi, de ex.,
schimbarea clasei sociale, atunci când cineva din sărac
ajunge sa intre în clasa medie sau când cineva emigrează și
ajunge să lucreze într-un alt loc.
4. Mobilitatea inter-generațională, se referă la
schimbarea clasei sociale de către membrii care aparțin
unor generații succesive, atunci când de ex., copilul își
schimbă stratul și clasa socială în societate, comparativ cu
cel al părinților lui.
 Concluzie

Mobilitatea, este rezultatul unor acțiuni și a

unor demersuri care aparțin celor care se
deplasează vertical sau orizontal. În țările care au
cunoscut diverse dictaturi, ori in cele de tip
comunist, se înregistrează de regulă o mobilitate
forțată, care derivă din politici publice sau chiar din
modul de funcționare a controlului social.
 Potențialele întrebări

• Prezentați definiții ale mobilității sociale

• Analizați formele mobilității sociale
• Elaborați portretul (schema) trecut, prezent și viitor
al unei persoane, stabilind legătura dintre
mobilitatea verticală și orizontală.