LATINITATE SI

DACISM
STUDIU DE CAZ
SLAVE VALENTIN
CLASA A XI A F
CUPRINS:

• Definirea conceptului de latinitate şi dacism

• Care este originea poporului si a limbii române?
• Influenţe în limba română
• Cele două mituri fondatoare
• Susţinători ai latinităţii
• Susţinători ai dacismului
• Concluzie
• Anexe
• Bibliografie
• “Limba românã este limba latinã vorbitã
neîntrerupt în partea orientalã a Imperiului
Roman cuprinzând provinciile dunãrene
(Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia
Superioarã si Moesia Inferioarã), din
momentul pãtrunderii limbii latine în
aceste provincii si pânã în zilele noastre.”
(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)
LATINITATE SI DACISM

• Latinitatea si dacismul sunt

concepte care desemneaza doua
curente de idei ce strabat
cultura si literatura româna.
 DACISMUL
• Dacismul este un curent în istoriografie,
afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin
absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la
formarea poporului român.
• Acesta îsi face simtita prezenta odata cu
interesul romanticilor pentru etnogeneza si
pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se
contureaza ca un curent de idei, mai mult sau
mai putin unitar, mai ales în perioada
interbelica, de multe ori fiind asimilat cu
 LATINITATEA
• Latinitate este un termen care denumeste
actiunea de impunere a limbii latine si a
civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de
catre romani.
• Ideea de latinitate începe sa fie afirmata la
noi de generatia cronicarilor – secolele XVI –
XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce), apoi de stolnicul Constantin
Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.
• Atinge apogeul
prin
reprezentantii
“Scolii
Ardelene”
(Samuil Micu,
Gheorghe Sincai,
Petru Maior).
CARE ESTE ORIGINEA POPORULUI SI
A LIMBII ROMÂNE?
• Originea latina ce
atrage prin prestigiul
istoric al Imperiului
Roman si care
compenseaza o serie
de complexe de
inferioritate fata de
puterile din jur?
SAU…
• Originea daca
a carei
popularitate se
explica prin
misterul unei
civilizatii prea
putin
cunoscute dar
si prin
fascinatia
• Astazi se accepta în general ca istoria veche a
românilor este expresia unui proces de sinteza daco-
romana a unui proces adiacent de integrare si de
asimilare a elementului migrator. Potrivit majoritatii
cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba
româna este rezultatul actiunii conjugate a mai multor
• straturi : elementul
Originea dac, roman
limbii române si migrator.
este legata de originea
poporului si a unitatii limbii române în diverse zone
în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a
format din limba latina populara adusa în Dacia si
dezvoltata pâna în zilele noastre.
• Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa
cucerirea Daciei de catre romani în urma razboiului
din 105-106. Latina s-a impus rapid deoarece
romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic;
bastinasii erau interesati sa învete acest idiom pentru
• Limba dacilor nu ni s-a pastrat. Nu stim cum
vorbeau dacii. Nu avem nicio propozitie. A fost
descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la
Iezerov (inel cu un disc); pe patru rânduri sunt
76 de litere grecesti; nu sunt semne între
cuvinte; nu stim de unde începe si unde
sfârseste cuvântul.
• S-a pastrat din daca o lista de nume de
plante, nume de persoane, nume de locuri,
nume de ape (Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut,
Nistru, Cerna, Siret, Somes, Cris, Timis,
Motru, Jiu etc).
INFLUENTE ÎN LIMBA ROMÂNA

Inflenţe

VECHI TÂRZII

SLAVĂ MAGHIARĂ GREACĂ NEOGREACĂ TURCĂ

 •
CELE"Dochia si
DOUA MITURI FONDATOARE
Traian"
povesteste despre
formarea
poporului român:
unirea dacilor cu
romanii, Dochia
fiind o frumoasa
fata pe care
împaratul roman
voia sa o ia de
sotie.
Mitul Zburătorului- un “Cupidon al
dacilor”.
SUSTINATORI AI LATINITAŢII
Letopisetele lui Grigore Ureche, Miron
Costin si Ion Neculce.
„Hronicul vechimii a
romano-moldo-
vlahilor” de
Dimitrie Cantemir
“[…] a Dachii
adevarati
mostenitori i-au pus
si cu curat sângele
fiilor sai, pre
Dachia, care mai
denainte varvara
iera, au evghenisit-
o.”
Scoala
Ardeleana
care
sustinea
latinitatea
prin
exagerari,
deoarece nu
recunostea
originile
dace ale
 SUSTINATORI AI DACISMULUI

Lucian Blaga prin articolul „Revolta

fondului nostru nelatin” din
revista”Zamolxe”.
”Avem însa si un bogat fond slavo-trac,
exuberant si vital, care, oricât ne-am
împotrivi, se desprinde uneori din
corola necunoscutului rasarind
puternic în constiinte.”
• B.P.Hasdeu prin lucrarea
„Perit-au dacii?” din
1860, în care punea la
îndoiala latinismul
românilor si linia trasata
de Scoala Ardeleana,
catre o directie cu totul
noua: originea geto-daca
a poporului român.
• Istoricul Vasile
Parvan prin opera
„Getica” – realizata
pe baza studiilor si
descoperirilor
arheologice din acea
vreme
Mihai Eminescu în poezia „Memento
mori”( „Nu uita că vei muri”)

“Stau tacuti ostasii Romei,

ridicând fruntea lor lata,
Stralucitele lor coifuri, la
stâncimea detunata, […]
Dintre stânce arcuite în
gigantice portale
Oastea zeilor Daciei în lungi
siruri au iesit —”
• Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor
nostri cronicari, Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii
Moldovei: »Rumanii, câti sa afla locuitori în Tara Ungureasca si la
Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sântu cu moldovenii si toti de la
Râm se trag ».
• Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grigore Ureche,
un adevarat laitmotiv în cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin,
la stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, la
Gheorghe Sincai si la altii.
• În perioada interbelica, cele doua curente de idei sunt percepute de pe
pozitii adesea opuse, aflându-se în confruntare directa si sunt folosite,
direct sau indirect, ca suport argumentativ pentru diferite antinomii:
traditie-modernitate, spirit national-cosmopolitism.
 • Limba româna provine din limba latina
CONCLUZIE
vorbita în partile de est ale Imperiului Roman,
dar nu continua direct limba latina clasica, ci
latina populara. Ea face parte din familia
limbilor romanice, dintre care unele au devenit
limbi nationale, altele au ramas limbi regionale
sau chiar au disparut. În timp, limbile se
modifica, iar când se acumuleaza modificari
ale limbii, astfel încât varianta de origine nu
mai e înteleasa de vorbitori, se poate vorbi de o
limba noua. Deci limba româna vorbita azi este
rezultatul modificarii, limbii latine vulgare în
decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce
va suferi modificari si în anii ce vor urma, dar
originea sa va ramâne întotdeauna limba latina
ANEXE

Împaratul
roman
Traian
 Împaratul
dac Decebal
Trophaeum Traiani
 Columna
lui Traian
Ruinele Sarmizegetusei
PIATRA CETATII -BANITA
STEAGUL DACILOR
DACII
IMPERIUL GETO-DACIC
SCRISOAREA BOIERULUI NEACSU DIN CÂMPULUNG
CATRE JUDELE BRASOVULUI JOHANNES BENKNER
CÂNTECUL GINTEI LATINE
„Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se înclină
Şi pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
de Vasile
Alecsandri
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.
Dar e teribilă-n mânie
Când braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al său onor.
În ziua cea de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul sfânt
Latina gintă-a fi-ntrebată
Ce a făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus i tare:
,,O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!”
 MEMENTO MORI
de Mihai Eminescu

,,Şi-n zenit opri oştirea-i peste armia romană.

-Decebal! el strigă-n nouri- îi detun, îi iau în goană
Şi Danubiul o să beie a lor sacre legiuni.
Decebal s-arată palid în fereastra naltă-ngustă
Şi coroana şi-o ridică către-imaginea augustă
Şi se uită cu durere la divinii săi străbuni.
Iar pe plaiuri verzi de munte oştile-urbei risipite
Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-
Rupt e şirul lor pe-alocuri de al soarelui foc roş.”
RUGACIUNEA UNUI DAC
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
De Mihai Emincescu
Nici sâmburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Caci unul erau toate si totul era una;
Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi: Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste,
El zeilor da suflet si lumii fericire, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
El este-al omenimei izvor de mântuire: Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor...
El este moartea mortii si învierea vietii! Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.

Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei,
Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:
Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!
Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila,
S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda,
Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
S-acela între oameni devina cel întâi
Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.
Strain si far' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce,
S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,
Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa,
Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata,
Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc
Ca tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!
FILM : DACII(1966)