Filogeneza si embriogeneza

analizatorului vizual
• În filogeneza sa, organul vizual a suportat mari
schimbări.
• Dintr-un organ primitiv, format din celule
sensibile la lumină, situate in tegument la
ființele inferioare, s-a transformat într-un
organ vizual complex al vertebratelor
superioare.
• La nevertebrate el se dezvoltă din tegument
(ectoderm) și este numit ochi epitelial, iar la
vertebrate din sistemul nervos central
(ectodermul nervos) de unde și denumirea lui
de ochi cerebral.
• Ectoblastul dă naștere la:
-retinaă
-epiteliu cornean
-pielea pleoapelor
-căi lacrimale
-epiteliu irian
-corpul ciliar
-cristalinul născut din epiblastul de suprafață
• Mezoblastul dă naștere la:
-corpul vitros
-mușchiul ciliar
-stroma irisului
-stroma și endoteliul cornean
-scleră
-anexele oculare (mușchi, nervul optic, pereții
osoși)
• Mezoblastul este colonizat de celule
născute din creasta neurală (rezultată în
urma fuziunii marginilor șanțului neural).
• Aceste celule sunt responsabile de
pigmentarea structurilor oculare: iris,
coroida.
• În ziua 22 i.u., apar șanțurile optice la nivelul plicilor
neurale, plici ce vor fuziona pentru a forma
prozencefalul. Șanțurile optice se evaginează din
mezenchimul din jurul viitorului diencefal cu
fuziunea plicilor neurale, se transformă in vezicule
optice (schema 1).
• Veziculele optice comunică cu locul de origine prin
pediculul optic. Cavitatea veziculelor optice
comunică cu cavitatea prozencefalului prin
intermediul cavității pediculului optic.
• Marginile fosetei cristaliniene vor fuziona, formînd vezicula
cristaliniană, ce se desprinde de ectodermul adiacent.
• Odată cu procesul de invaginare de la nivelul fosetei
cristaliniene, are loc și invaginarea veziculei optice, care se
transformă într-o cupă cu pereți dubli - numită cupa optică.
Cupa optică va forma retina, iar pediculul optic - n.optic.
Procesul de invaginare al cupei optice este asimetric,
realizându-se la nivelul marginii ventrale a acesteia.
• Ca urmare, această margine ventrală a cupei optice
rămâne deschisă, astfel încât la acest nivel se va
forma un șanț numit fisura coroidală- fisura retiniană
- fisura optică. Această fisură se continuă și la nivelul
pediculului optic.
EVOLUȚIA CUPEI OPTICE
DEZVOLTAREA RETINEI
• - stratul intern - reprezintă stratul neural retinian (fig.
2a; fig.2b), ce va prolifera, generând celelalte straturi
ale retinei.
• Între cele două straturi ale cupei optice există un
spațiu – spațiul intraretinian (fig.3). Acesta va
dispărea odată cu proliferarea stratului retinian neural
și fuzionarea acestuia cu cel pigmentar.
• În săptămâna 6-a i.u. - zi 33, apare melanina la
nivelul epiteliului pigmentar retinian.
• Din punct de vedere topografic, cupa optică
evoluează diferit: posterior - va forma partea vizuală
a retinei - pars optica; iar restul - va genera partea
oarbă - pars ceca retinae (fig.4).
• La nivelul părții oarbe a retinei - anterior de ora
serrata - cupa optică contribuie la formarea atât a
irisului, cât și a corpului ciliar.
• Stratul neural la nivelul părții optice se va diferenția în:
• La sfârșitul săptămânii a 6-a, stratul neural începe să evolueze
- similar neuroepiteliului ce delimitează tubul neural. Astfel,
apar două straturi celulare, neuroblastic intern și extern.
• În săptămâna a 9-a i.u. se dezvoltă două membrane adiționale,
care acoperă cele două părți ale retinei neurale: membrana
limitantă internă (ce tapetează stratul intern al retinei neurale)
și membrana limitantă externă (între retina pigmentară și zona
proliferativă a retinei neurale).
• Celulele cu conuri și bastonașe derivă din stratul neuroblastic
extern.
• Stratul neuroblastic intern generează celulele ganglionare și
celulele de susținere ale retinei. Factorul de creștere
fibroblastic (FGF) asigură diferențierea celulelor ganglionare
retiniene.
• Axonii celulelor ganglionare formează stratul fibrelor
nervoase, care delimitează suprafața internă a retinei și trec
direct în pediculul optic, contribuind la transformarea acestuia
în nerv optic săptămâna a 8-a) (fig.5).
• Toate straturile retinei definitive apar până în luna a 8-a i.u.
 MALFORMAȚII ALE CUPEI
OPTICE
• Dezlipire de retină - reprezintă reapariția spațiului
intraretinian sau de la început nefuzionarea celor două foițe ale
cupei optice.
• Ciclopia - se formează un singur glob ocular pe linia mediană
- cele două câmpuri optice converg pe linia mediană.
• Microftalmie - glob ocular redus dezvoltat - poate fi asociat,
atât cu cauze genetice (aniridia), cât și cu cauze infecțioase –
infecții intrauterine. În acest caz, este perturbată opoziția
veziculei optice față de ectodermul de suprafață și este afectat
procesul de inducție.
• Anoftalmie – absența ochiului - neformarea veziculei optice și
respectiv întreaga suită inductivă
• creată de aceasta - foarte rară.
• Crioftalmie – malformații multiple la nivelul globului ocular -
globi oculari mici, cu defecte la nivelul corneei, lipsa
conjunctivei și a pleoapelor, ochii fiind acoperiți de pielea
frunții.
 DEZVOLTAREA CORPULUI
CILIAR
• Cupa optică, în partea anterioară formează partea oarbă a
retinei, care se împarte în pars iridica (ce contribuie la
formarea irisului) și pars ciliaris retinae (contribuie la
diferențierea corpului ciliar) (schema 2).
• Posterior de iris, cupa optică impreună cu mezenchimul
coroidal formează corpul ciliar. Cristalinul este legat de corpul
ciliar printr-o rețea de fibre elastice ce alcătuiesc lig.suspensor
al cristalinului. Prin contracția musculaturii ciliare, prin
intermediul lig.suspensor al cristalinului, corpul ciliar
modulează forma cristalinului, care va focaliza razele
luminoase.
• În jurul inserției acestor fibre, corpul ciliar evoluează astfel:
• - epiteliul cupei optice proliferează și formează un inel intens
vascularizat, specializat în secreția umorii apoase, în camera
posterioară a globului ocular. Umoarea apoasă trece prin
orificiul pupilar, în camera anterioară. De la acest nivel este
resorbit printr-o rețea trabeculară în sinusul venos scleral -
canalul Schlemm, situat în unghiul irido-corneal al ochiului.
Această rețea nu este definitiv format din momentul nașterii.
• - celulele ectomezenchimale coroidale formează fibre
musculare netede - m.ciliar – la a 4-a - 5-a lună i.u., cu rol în
procesul de acomodare vizuală.
• - partea nepigmentară a epiteliului ciliar
reprezintă prelungirea anterioară a retinei
neurale, se continuă cu epiteliul posterior al
irisului (fig.9).
• Procesele ciliare se prezintă sub forma unor
plici, create de cele două straturi ale cupei
optice, care au un ax mezenchimal, aparținând
coroidei.
DEZVOLTAREA IRISULUI
• La sfârșitul săptămânii a 3-a i.u., atât marginea
anterioară a cupei optice, cât și mezenchimul coroidal
adiacent se extinde pentru a forma un inel între
camera anterioară și cea posterioară și cristalin - inel
ce reprezintă irisul.
• Suprafața internă a irisului este tapetată de un epiteliu
subțire format prin fuziunea celor două straturi intern
și extern ale cupei optice.
• Stroma irisului, care se află superficial de stratul
extern pigmentar al irisului provine din mezenchimul
coroidal (schema 2).La acest nivel se găsesc celule
migrate din crestele neurale, care formează țesutul
conjunctiv al stromei.
• Mm.sfincter și dilatator pupilari (situați în stroma
irisului) –în luna a 4-a i.u. derivă din
neuroectodermul cupei optice și acționează ca un
diafragm ce controlează diametrul pupilar și
cantitatea de lumină ce va trece prin cristalin.
• Culoarea ochilor depinde de gradul și distribuția celulelor
pigmentare - cromatofore - în țesutul conjunctiv, slab
vascularizat al irisului. Culoarea albastră a irisului la
majoritatea nou-născuților, se datorează unei pigmentări
intrinseci a stratului extern pigmentar al acestuia. Celulele
pigmentare apar în stroma irisului în fața epiteliului pigmentar,
formând stratul marginal anterior (ce conține melanocite și
fibroblaști). Densitatea mare a celulelor pigmentare în țesutul
conjunctiv al irisului - stroma, explică culoarea ochilor închiși.
Dacă celulele pigmentare se găsesc doar la nivelul epiteliului
posterior al irisului, atunci culoarea ochilor va fi albastră.
Heterocromia irisului se explică prin modificările cauzate de
inervația simpatică a globului ocular. Pigmentarea definitivă
are loc intre 6 și 10 luni postnatal.
• Aniridia congenitală - reprezintă neformarea irisului și se
datorează opririi în evoluție a marginii cupei optice in
săptămâna a 8-a i.u. Se poate asocia cu glaucom sau cataractă
congenitală.
 DEZVOLTAREA
CRISTALINULUI
• Vezicula cristaliniană reprezintă primordiul cristalinului, fiind
de origine ectodermală. Când această veziculă se desprinde de
ectoderm (la nivelul căruia s-a format), are formă sferică și
prezintă o cavitate interioară. Epiteliul peretelui anterior este
cuboidal și devine epiteliul cristalinian subcapsular. Celulele
peretelui posterior, incepând cu ziua a 33-a i.u., se alungesc în
direcție anterioară și se transformă în fibre cristaliniene
primare, care treptat fac să dispară cavitatea cristaliniană -
săptămâna a 7-a i.u. (schema 3).
• Capsula cristalinului (membrana cristaloidă) va fi formată de
către epiteliul anterior cristalinian și are o structură lamelară.
În partea anterioară a capsulei cristaliniene se află membrana
pupilară, formată din mezenchimul situat posterior de cornee,
mezenchim care se continuă cu cel care va forma sclera.
• În timpul dezvoltării, cristalinul este vascularizat de partea
distală a arterei hialoide.
• În perioada fetală, partea proximală a acestei artere
degenerează, iar tunica vasculară, împreună cu membrana
pupilară vor dispărea, cristalinul devenind avascular.
 MALFORMAȚII
CRISTALINIENE
• AFAKIA CONGENITALĂ - reprezintă lipsa de formare a
cristalinului - se datorează lipsei de inducție a veziculei
cristaliniene asupra ectodermului adiacent.
• CATARACTA CONGENITALĂ - în această situație,
cristalinul este opac. Este incriminat de cele mai multe ori, ca
factor teratogen - rubeola, dar mai pot fi și radiații, defect
enzimatic – galactozemia congenitală.
 NERVUL OPTIC
• Primordiul nervului optic este reprezentat de pediculul optic,
care în partea ventrală prezintă fisura coroidală. Fisura
coroidală conține mezenchim vascular, din care se vor forma
vasele hialoide. Artera hialoidă - ramura din a.oftalmică -
vascularizează stratul intern al cupei optice, vezicula
cristaliniană, precum și mezenchimul din interiorul cavității
cupei optice. V.hialoidă drenează sângele de la aceleași
structuri. Atunci când vor fuziona marginile fisurii retiniene –
în săptămâna a 7-a i.u., vasele hialoide vor fi incluse în nervul
optic primitiv.
• Partea distală a acestor vase va degenera, iar partea proximală
persistă ca a. și v. centrală a retinei.
• Nervul optic prezintă trei teci, care se continuă cu meningele
cerebral:
• teaca durală externă - este fibroasă și groasă, din dura mater și
se continuă cu sclera;
• o teaca intermediară din arahnoidă;
• teaca internă din pia mater.
• In centrul cupei optice, unde fisura retiniană este cea mai
adâncă, se formează discul optic - loc în care retina se
continuă cu nervul optic. Discul optic reprezintă capătul
nervului optic și corespunde petei oarbe, de la nivelul retinei.
• Mielinizarea fibrelor nervoase începe tardiv în perioada fetală
și se continuă și în primul an de viață.
 FORMAREA COROIDEI ȘI A
SCLEROTICII
• În jurul cupei optice, se află mezenchimul, la nivelul
căruia se găsesc celule migrate de la nivelul cresteror
neurale. ca urmare a acțiunii inductoare a epiteliului
pigmentar al retinei, aceste celule se diferentiază în
structuri cu rol vascular și mecanic, de susținere la
nivelul globului ocular, formând două straturi: unurl
intern, intens vascularizat, asemănător cu pia mater
cerebrală - tunica coroidă; și altul extern cu structura
densă, cu fibre de colagen, asemănător cu dura mater
cerebrară – sclera.
• Coroida este alcătuită dintr-o rețea fibrilară, în
ochiurile căreia se găsesc celule stelate și
pigmentare – în săptămâna a 6-a i.u. Primele
vase coroidale apar în săptămâna a 15-a i.u.
Anterior de ora serrata, din mezenchimul
coroidal se formează:
• - mușchiul ciliar;
• - vasele corpului ciliar-axul central al acestora;
• - stroma irisului, la nivelul căreia apar mm.
pupilari.
• Sclera opacă se continuă anterior cu corneea,
iar posterior cu dura mater la nivelul pedicului
optic.
DEZVOLTAREA CORNEEI
• Cristalinul are un efect inductor asupra
ectodermului de suprafață adiacent, pe care-l
transformă în cornee - avasculară,
transparentă, pluristratificată.
• Corneea este formată din:
- strat epitelial anterior - extern, derivat din ectodermul
adiacent;
- substanța proprie sau stroma, care se continuă cu sclera,
derivat din celulele ectodermale bazale. În această stromă
primitivă ajung celulele migrate din crestele neurale.
Aceste celule, mezenchimale morfologic, în timpul
migrării, se transformă într-un epiteliu cuboidal, formând:
- stratul epitelial posterior care tapetează anterior camera
anterioară a globului ocular – endoteliul cornean.
• Celulele endoteliale corneene secretă cantități
crescute de acid hialuronic, ceea ce permite o a
doua migrare a celulelor din crestele neurale,
celule de natură fibroblastică. Aceste celule
vor secreta fibre de colagen, la nivelul
matrixului stromei secundare corneene. Sub
influența tiroxinei, este eliminată apa din
matricea stromală și corneea va deveni
transparentă.
 FORMAREA CAVITĂȚILOR
GLOBULUI OCULAR
• Camera anterioară se formează ca urmare a unui proces de
vacuolizare la nivelul mezenchimului dintre cristalin și iris,
Persistând:
• - anterior - un strat extern, ce se continuă cu sclera și substanța
proprie a corneei;
• - posterior - membrana irido-pupilară, situata în fața
cristalinului și a irisului.
• Camera anterioară este tapetată de celule mezenchimale.
• Camera posterioară reprezintă spațiul delimitat
anterior de iris, iar posterior de cristalin și corpul
ciliar.
• Cele două camere comunică prin orificiul pupilar și
conțin umoarea apoasă (schema 2). Umoarea apoasă
trece în sistemul venos - sinusul venos scleral -
canalul Schlemm - o structură vasculară ce inconjoară
camera anterioară.
 DEZVOLTAREA CORPULUI VTTROS ȘI A
ARTEREI HIALOIDE
• Mezenchimul care invadează cavitatea cupei optice,
formează rețeaua fibrilară, care împreună cu o
substanță gelatinoasă transparentă dispusă între
stratul neural retinian și cristalin, generează corpul
vitros (fig.7). Acesta este vascularizat de către artera
hialoidă și ramurile sale.
• Porțiunea arterei hialoide de la nivelul corpului vitros
degenerează, prin apoptoza celulelor endoteliale,
rămânând canalul hialoid.
Embrion 8 saptamini
Anatomia ochiului la
nastere
• Lungimea axiala a globului ocular la nastere
este de 16,2 mm fata de 24,4 mm la adult si
creste semnificativ in primul an de viata.
• Volumul mediu al globului ocular este de 2,2
cm3
• Corneea are: diametrul de 10 mm;
grosimea centrala de 0,581;
• Camera anterioara are profunzimea de 2mm
• Diametrul pupilar este de 3,8 mm cu anizocorie
sub 1 mm relativ frecvent.
• Foveea este mai putin dezvoltata la
nastere,diferentiindu-se progresiv pina la 3 ani.
• Nervul optic la nastere masoara 24 mm lungime,
cu diametrul de 2 mm. Mielinizarea fibrelor NO
se definitiveaza coplet in jurul virstei de 1 an
• In functie de dimensiunile globului ocular multi
copii la nastere au o hipermetropie mai mare de
3 dioptrii.
 Dezvoltarea vederii
monoculare
• La nastere functia vizuala nu este perfecta, ea
se dezvolta pina aproape de 5 ani, prin
definitivarea structurilor oculare , elementul
cel mai importanta fiind vederea centrala
legata de foveea maculara.
• Formarea imaginii pe fovee se dezvolta paralel
cu maturizarea maculei, ceea ce permite
ameliorarea progresiva a imaginii retinei.
• Macula la nou-nascut nu reprezinta depresiune
foveala
• Densitatea conurilor este mai scazutasi
segmentul extern al conurilor este mai scurt
decit la adulti.
• Diferenta de lungime axiala a globului ocular
fata de adult creeaza o hipermetropie de 20
dioptrii , care este partial corectata prin cornee,
care la nastere are puterea de 55 dioptrii, fata
de 43 dioptrii la adult, si partial de cristalin cu
puterea de acomodatie superioara adultului.
• Paralel cu evolutia anatomica se produce o
perfectionare a functiei vizuale:
• Perceptia culorilor este posibila spre 2 luni si
evolueaza pina la 7-10 ani.
• Evolutia sensibilitatii de contrast este lenta si
este definitiva spre adolescenta.
• Perceptia miscarii este rapida si este definitiva
in saptaminile 4 -5.
• Cimpul vizual periferic se dezvolta rapid la
nou-nascut.
• La 6 luni percepe nazal 40, superior 50,
inferior 40,si la 8 luni temporal 80.
• Vederea monoculara evolueaza paralel cu
evolutia retiniana, foveala in particular dar si
cu definitivarea cailor vizuale pre si
retrobulbare.
• În concluzie ectodermul si mezodermul
participa la formarea atât a globului ocular si
anexelor acestuia. Prin tulburari ale
embriogenezei pot aparea numeroase anomalii
congenitale localizate la nivelul globului
ocular, anexelor sale sau cailor optice:
leziunile embrionare în prima luna de sarcina
sunt grave si produc anoftalmie, ciclopie,
microftalmie .
• Etapele cele mai importante ale embriogenezei
oculare se afla în cea de-a doua luna, prin
perturbarea acestora putând apare cele mai
multe malformatii oculare determinate de:

• - dezvoltarea epiteliului pigmentar al foitei

externe a retinei;

• - defecte de închidere ale fantei

colobomice (apar coloboame de iris, corp ciliar,
coroida, cristalin, nerv optic) .
• Leziunile vasculare ale retinei si papilei
nervului optic apar mai târziu, între a treia si a
saptea luna, generând anomalii de dezvoltare a
sistemului vascular (persistenta arterei sau
canalului hialoidian, resturi de membrana
pupilara).
• În lunile a opta si a noua ale vietii fetale pot aparea:

• tulburari de mielinizare,

• anomalii morfogenetice ale maculei,

• imperforarea canalului lacrimo-nazal.

• postnatal se manifesta afectiunile genetice:

• enzimopatiile familiale,

• atrofiile optice,

• afectiunile tumorale (retinoblastomul ).

• Desi nu a fost posibila testarea vederii intrauterine, se
pot trage concluzii din testarea vederii bebelusilor
prematuri. Testele efectuate intre saptamana 28 de
sarcina si 34 de saptamani de sarcina asupra focusului
vizual si asupra capacitatii de a urmari miscarile pe
orizontala si pe verticala, arata de obicei existenta
acestor capacitati pana la 31-32 de saptamani de
sarcina. Capacitatile cresc rapid odata cu exersarea lor
si cu experienta astfel incat pe la 33-34 de saptamani
de sarcina, si capacitatea de urmarie a miscarilor in
toate directiile si atentia vizuala sunt aceleasi cu ale
bebelusilor de 40 de saptamani de sarcina.
• Nou-născutul va avea erori naturale de
refracție. Acestea sunt erori pentru care adulții
poartă ochelari.

• Dar la copii, acest lucru nu este un motiv de

îngrijorare, deoarece erorile se întâmplă
datorită unei retine în dezvoltare și se vor
diminua în timp ce cresc.

• Veți observa că el răspunde la lumina

strălucitoare prin clipirea sau închiderea lor.